Sasuke and Sakura, a special story

si ce se va mai intampla.....pff nu ma mai tine in suspans si pune nextul mai repede te pupic ! kiss

*

*::**

*

Ma bucur mult ca va place continuarea,si chiar daca unele dintre voi nu prea au fost de acord cu ceea ce am insinuat eu din celalalt capitol ca sa v-a intampla cu Sasuke,imi cer scuze,dar am o idee pe care trebuie sa o duc pana la final...deci:
hi!

Capitolul 14:Catastrofa

Stateam pe coridorul holului ingust paralizata de durerea ce imi sfasia inima.O multime de ganduri imi traversau mintea nestingherite in timp ce lacrimile mele se insiroiau una dupa alta pe obrajii palizi:Ce se v-a intampla cu brunetul meu?V-a pati ceva?Il v-a rani din nou?Dar

l-a momentul respectiv nu stiam ca gandurile mele erau doar niste banale copilarii in comparatie cu ce v-a pati bunul meu Sasuke.
Corpul imi era sleit de puteri din cauza plansului meu incet si greoi,ochii imi erau rosii,si mai ca se inchideau,iar pielea alba ca varul.Cu

ultimele puteri,pe care le mai aveam m-am tarat in apartamentul meu,si m-am trantit in pat sughitand fara oprire.Eram trista si demoralizata crezand intr-o idee care nu se v-a adeveri in noaptea aceasta:Ca Sasuke sa fie bine iar la dimineata sa bata la usa mea teafar si nevatamat,dar stiam ca gandurile aceste frumoase,ca visele acestea nevinovate nu se vor in deplini.

Am incercat sa ma gandesc la ceva care mar face sa ma simt mai bine.Am asteptat cateva minute intinsa pe lenjeria portocalie a patului meu,iar dupa aproximativ cinci minute,m-am ridicat in sezut,iar un mic zambet imi aparu pe chip:Ma iubeste!am exclamat eu in

minte.Era un sentiment placut,pe care nu l-am mai simtit pana acum,care ma facu sa ma calmez,si eu il iubeam foarte mult,dar daca se v-a intampla ceva cu el cred ca voi muri dea dreptul,pentru ca,desi imi era greu sa recunosc eram indragostita pana peste cap de acel brunet cu ochi negri neslefuiti,si cu buzele lui fine si sangerii,pe care inca nu am reusit sa le gust.
Asa am reusit eu sa adorm in aceea zi de duminica,calma si cu zambetul pe buze,nestiind ca luni voi avea parte de un soc...

Dimineata urmatoare:

Vantul batea cu putere spulberabd frunzele copacilor,iar cerul plin de nori negri,acapara cerul,odata senin,parca prevestea ceva rau.Singura chestie acceptabila pe ziua de azi,este faptul ca tata nu e la munca,asa ca este prima dimineata pe care o petrecem impreuna,adica primele 20 de minute pe care le vom petrece,deoarece,spre "entuziasmul"meu dezagreabil aveam scoala.

M-am trezit molesita si foarte slabita.Nu am prea dormit bine noaptea trecuta,am avut multe cosmaruri,pe care ni mi le pot aminti,dar sunt sigura ca erau cosmaruri.
Am cascat cu zgomot,si m-am indreptat lenesa catre baie sa imi fac anumita mea siesta.Am facut un dus revigorant de 5 minute...nu

prea aveam chef sa ma rasfat astazi,deoarece nu prea ave.
am de ce,mai ales ca eram cu sufletul la gura din cauza a ce s-a intamplat azinoapte.
Dupa ce am terminat dusul,mi-am luat halatul meu crem si pufos si mi-am sters parul cu un prosop.Primul soc,caci vor mai fi cateva,a fost atunci cand m-am uitat in oglinda si am observat cat de...cat de...Ingrozitor aratam...Ochii imi erau bulbucati asemenea a doua cepe,si cu niste vene mici si rosii care ii traversau,sa nu mai vorbesc de cearcanele imense si vinetii care ma faceau sa arat ca o drogata care a baut toata noapte,iar acum dimineata avea de gand sa se culce,bine ar fi fost pentru mine....dar nu...eu trebuia sa imi prelungesc putin chinul cu acea nesuferita scoala.
M-am dus la dulap,mi-am luat pe mine o pereche de blugi,crac dupa crac,deoarece,clar nu ma grabeam,o bluza albastra in dungi,lunga cat sa imi acopere soldurile,si o geaca neagra pe deasupra.Dupa ce m-am si fardat am dat iama in bucatarie,unde se pare ca tata se afla deja la masa,mancand fara chef niste oua ochiuri...Wooow,prima data cand a reusit sa le prajeasca fara sa le arda mai de tot...
-Hey tata,pofta buna!
-Mersi scumpo,vrei si tu?spuse el aratand cu furculita catre cat mai ramasese din oua...
Foarte sigura am dat din cap,stiind deja ce vreau sa mananc.Am deschis frigiderul,am luat cutia de lape,si niste cereale din dulap,si le-am amestecat pe toate intr-un castron...
Mestecam amandoi in liniste fara sa scoatem nici un sunet.Era ceva normal pentru mine si tata,chiar daca nu ne-am vedea timp de 20 de ani,tot nu am avea ce vorbi cand ne-am revedea,tipic nou:doua persoane tacute si fara prea mult chef de viata...totusi primul care a spart tacerea a fost tata:
-SI...ti-ai facut temele pentru astazi?
-Mda...am spus eu sec.Gata era randul meu sa il intreb ceva:Deci,tata,la cat ai venit acasa?
Acesta inghiti mancarea si spuse:
-La ora 01:34,am avut mult de lucru si nu am putut iesi mai repede.Am uitat sa va spun ca tata pe langa ca este instructoe de carate,mai e si contabil,are firma lui proprie si este foarte ocupat,deci ca urmare nu ne vedem foarte des,ceea ce pe mine nu ma deranja catusi de putin.
Tata zambi si continua:
-Tu dormeai tun cand am ajuns eu acasa,cred ca ai fost destul de obosita,avand in vedere ca nici nu te-ai miscat atunci cand sirenele ambulantei,faceau un zgomot infernal in fata blocului..
Cand l-am auzit m-am inecat cu cerealele,tusind incontinuu,pana cand tata imi dadu una dupa ceafa.
-Draga,esti bine?intreba acesta ingrijorat,dar nu la fel de ingrijorat si speriat cum eram eu:

-Ce,ce ambulanta?am spus eu cu vocea tremuranda si aplecandu-ma peste masa,ca sa il pot privi in ochi.Acesta se sperie putin de groaza care era intiparita pe fata mea,si facu o grimasa,dar apoi continua pe un ton diferit,mult mai rece si dur ca inainte...
-Mda...bietul de el...
Am cascat gura,inima batandu-mi gata sa imi sara din piept..bietul de cine?oh Doamne Dumnezeule,sper ca nu!!!Mi-am reglat vocea facand-o sa sune cat de calm am putut,iar apoi l-am intrebat:

-Bietul de cine?
-De pustiul care statea vizavi cu noi,era foarte simpatic si foarte amabil...Stai putin,cum adica era?ce mama d****lui s-a intamplat.L-am prins pe tata de gulerul camasii,fara sa ma pot abtine:

-Ce,ce a patit?Intrebam eu chinuindu-ma sa respir..
-Da,se pare ca taicasau s-a suparat rau pe el,pentru ca nu era acasa cand a ajuns el,si se pare ca la batut crunt,saracul baiat,l-am vazut aseara cand il scoteau afara cu targa,era plin de sange.Nu stiu,dar daca ma intrebi pe mine nu cred ca va supravietui.Explica tata cu gura plina,gesticuland cu furculita...in timp ce eu ma chinuiam sa ies din starea de soc,si din convulsiile pe care le aveam...
-Saku,esti bine?
Dar l-am lasat pe tata acolo confuz si am fugit in camera mea,trantind usa dupa mine,unde am inceput sa plang isteric....Ambulanta?spital?snopit?Nu trebuia sa se intample asa!!!mi-l si imaginez intr-o camera mare si albicioasa a spitalului,singur si neajutorat,suportand tot chinul si agonia care a fost abatuta asupra lui,luptandu-se ppentru o farama de putere si de viata...insa pana la urma ambandonand lupta,satul deja de tot chinul prin care trecea si trecand la viata vesnica,cred ca si in rai ar fi fost cel mai frumos inger,facandu-i pe toti invidiosi,pe toata stralucirea lui....
Dar nu!!Stiu ca eram cea mai egoista persoana din lume,mai ales fata de el,dar nu nu nu nu si iar nu,nu vroiam sa plece,era cel mai bun lucru care mi s-a intamplat mie,in toata viata mea mediocra,si nu vreau sa plece,nu poate....
Mi-am sters lacrimile cu maneca bluzei,si mi-am parasit camera cu gandul sa ma duc la el,si sa ii vorbesc,insa.....aveam un obstacol de trecut...un obstacol de 1,89m enervant si foarte incapatanat:
-Nuuuuuuuuuuuuu!!in nici un caz Sakura!!nu te duci nicaieri!!tipa tata ca descreieratul tragandu-ma de maneca de la bluza,in timp ce eu ma chinuiam sa ies pe usa apartamentului...Ai scoala azi,si nu am de gand sa te lasi sa chiulesti din te mir ce motive,continua tata,ceva mai

calm,dar tot pe acelasi ton dur si rece..
-Daar ttataa!!trebuie sa ma lasi sa ii duc telefonul verisoarei mele,caci si l-a uitat la noi,ieri seara cand am facut pe bona si v-a fi foarte suparata daca nu il duc,probabil v-a face crize,motivul pe care l-am inventat eu gandind ca v-a da roade,insa spre iritarea mea,nu a
functionat..
-Nu!a spus el hotarat,chiar daca tata era cam zurliu in majoritatea timpului,credul nu era absolut deloc..
-Te roog!imploram eu incontinuu..

-Nici vorba!prima data vei merge la scoalaiar dupa aceea poti face tot ce iti tuna tie capul,ne-am inteles?s-au vrei sa te escortez eu pana la scoala?spuse tata ironic pozitionandu-se in fata usii cu mainile in san..
-Off!BINE!m-am bosumflat eu,mi-am apuzat ghiozdanul din coltul peretelui si am pornit catre scoala cu pasi apasati...
Nu pot sa cred ca tata era atat de crud si insensibil incat sa ma impiedice sa il vad pe tipul pe care....hmm...e prea greu sa pronunt.Insa chiar daca i-asi fi spus adevarul nu ar fi inteles...Iar acum ma aflam la scoala numarand secundele,pana cand va veni timpul sa imi revad

ingerul,secundele care treceau tot mai greu,si ca ziua asta sa atinga cota de cea mai ingrozitoare zi pe care am traito pe planeta,la banca

mea isi facu aparitia Karin,Ino si tatele 'alealalte..
-Buna Sisi!spuse Karin cu vocea ei idiot de pitigaiata..Og o uram pe fata asta mai mult decat orice..dar trebuia sa ma abtin
-Mda bine...i-am spus eu calma..

-Pari cam buimaca astazi,ce s-a intamplat iubitelul tau nu a aparut?spuse aceasta pe un ton ironic,scotandu-ma din pepeni...
-Mda sigur,de parca dragutul de Sasuke s-ar uita la o idioata ca asta,fi serioasa Karin!continua Ino agasarea mea,in timp ce eu tremuram din toate incheieturile din cauza nervilor care mii faceau ambele,in cele din urma cand am vazut ca nu tac odata din gura am rapufnit:

-Stiti ceva tatelor,nu imi pasa de ce credeti voi despre mine,nici odata nu mi-a pasat,daca voi nu aveti nimic de facut in viata voastra mizerabila,gasiti-va ceva de lucru si lasati-ma dr****lui pe mine in pace,reduse mintal ce sunteti!le-am spus eu flegmatic strangand din pumni si ridicandu-ma in picioare,si spre final inchizandu-le gura tuturor...Ino tremura toata,la fel si Karin,iar spre sfarsit le-am ordonat..
-Dispareti deaici,sau va ajut eu?intr-o clipa amandoua au luat-o la goana lasand in urma lor o dara de praf...
Restul orelor au trecut umpic mai repede deoarece nici un coleg,nici macar Hinata nu mai avu tupeul sa imi adreseze vreun cuvant,nici macar profesorii nu se uitau la mine,ceea ce mi-a convenit....

Dupa 4 ore.....

Soneria a sunat insfarsit,iar eu acum eram pe drum catre spitalul de neurochirurgie din Black Dimond,singurul de acest tip,acolo unde am aflat ca era si Sasuke...Am intrat precauta pe usa,mirosea doar a medicamente si detergent,m-am indreptat direct catre o doamna draguta de la infirmerie si am intrebat-o direct..
-Buza ziua,ma scuzati ca va deranjez,nu stiti,Sasuke Uchiha se afla in aici...
-Stai ptin sa ma uit...spuse ea cu zambetul pe buze rasfoind un teanc de hartii...Mda,aici este,camera 18 etaj 2..
I-am multumit doamnei si am urcat scarile pana la etajul doi,unde am observat cu stupoare ca pe usa 18 scria mai jos Reanimare...ochiii mi s-au bulbucat..In fata usii statea un doctor inalt,cu ochi albastri si parul saten,mai inalt decat mine cu vreo doua capete..
-Ma scuzati domnisoara pe cine cautati?ma intreba acesta politicos..
-Sasuke Uchiha...am spus eu deja exasperata
-Mda,se afla aici,acum 5 ore a iesit de la operatie si se afla in stare stabila,insa nu se trzeste..Cand l-am auzit am suspinat incet..Cine sunteti?
-S sora lui!am mintit eu stiind ca nu ma va lasa sa intru daca eram o straina..
Doctorul imi deschise usa si imi spuse:
-Poti sta cat de mult doresti...
Am pasit precauta pe usa,dintr-o data devenind tulburata de imaginea care o aveam afisata in fata ochilor..
Acel inger cu trup de om,luptand-se cu moartea,conectat la cateva aparate care mai decare mai sofisticate,la gura avand o masca de oxigen,si un cardiograph care ii masura bataile inimii...Iar ochii lui negri si stalucitor erau inchisi si buzele purpurii intre deschise..M-am apropiat de el,si m-am pus pe scaunul din dreapta patului sau,analizandu-i fata,era plina de vanatai,si avea o rana destul de urata in zona

copului,se pare ca a fost o lupta in toata regula intre el si chestia aia cu ochi.Chiar ca,oare el ce facea?se ascundea de politie,sau era printr-un bar sarbatorind faptul ca si-a bagat baiatul in spital,dar mai bine sa nu ma gandesc la asta,am si asa destule pe cap..

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa il sun pe tata si sa ii spun ca dorm la o prietena cateva zile,deoarece avem o mini vacanta(minciuna)dar merita,atata vreme cat ii tineam lui de urat,asa cum stiam eu,holbandu-ma,m-am uitat mai atent si un mic zambet imi aparu pe chip,era asa de frumos,chiar si ranit si lovit,tot dragalas si dulce era,mai dulce ca mierea si ca zaharul...i-am luat delicat o mana intr-a mea si l-am sarutat usor pe frunte,soptindu-i cu glas domol"Nu esti singur",urmat de un oftat adanc,darr pacat ca doar pe mine ma ai...

Dupa o saptamana...

Stateam si il priveam,asta faceam de cateva zile,carora le-am pierdut sirul nu ca as fi fost atenta la timpul ce trecea,eram atenta doar la ochii acestuia,asteptand sa se deschida....Nu am mancat aproape nimic,iar de pieptanat nu mai vorbes,si de cearcanele pe care le aveam,dar nu imi pasa de mine,vroiam sa se trezeasca odata.Tata ma mai suna de cateva ori,iar eu l-am asigurat ca sunt bine si ca voi veni

acasa intr-una din zile...Mai intra cate o asistenta schimbandu-i perfuzia,si uitandu-se la mine cu ochi intrebatori compatimidu-ma...dar macar am ajuns sa le cunosc pe cateva...Mai ales pe Kaira...O asisenta dragutza de vreo 28 de ani,si ea captivata de frumusetea lui Sasuke,lucru care nu era evident,dar daca te pricepeai sa citesti oamenii asa ca mine iti dadeai seama..

-Sakura,te neglijezi rau de tot,du-te macar si te spala putin pe fata,caci arati oribil...
-Stiu,am oftat eu...dar nu vreau sa il parasesc

-Imi dau seama de asta,dar trebuie sa te odihnesti putin asa cum face el,stiu ca probabil sunteti foarte apropiati,dar mai trebuie sa te ingrijesti si pe tine..."Nici n-ai idee cat de apropiati suntem" am gandit eu zambind trist..
In cele din urma am plecat pana la baia din spital si m-am privit in oglinda,primul sunet pe care l-am scos a fost un...Bleahh..aratam groaznic,asa ca m-am spalat pe fata cu apa si sapun mi-am schimbat si hainele,si m-am facut cu putin fond de ten ca sa acopar cearcanele..nu aratam foarte bine,dar macar acceptabil,felul acela de acceptabil incat sa nu se sperie lumea de tine..

Am iesit din baie dupa 30 de minute si am plecat din nou la Sasuke...am observat ca Kaira nu mai era acolo..minunat,macar nu ma mai sacaia nimeni..M-am mai intins odata si m-am asezat din nou pe scaun luandu-i mana brunetului intra mea,si lasand capul pe spate oftand....

Nu trecura nici cinci minute,si am simtit cum ceva ma strange de mana.Mi-am intors privirea si mare mi-a fost uimirea cand am vazut ochii lui Sasuke deschisi uitandu-se la mine,si zambind timid...

Tatal Sakurei:
Sasuke and Sakura, a special story - Pagina 6 Anime20guy

Spitalul Black Dimond:

Sasuke and Sakura, a special story - Pagina 6 Util_6e9793fa0cb982cb0b20ffee527ec5e7

Doctorul:

Sasuke and Sakura, a special story - Pagina 6 Junod_wp02_s

Sper ca va placut..............Pusii pana data viitoare jos palaria in fata

doamneeee ... nu pot sa cred k i-a facut asa ceva lui sasuke . L-as omora cu mana mea pe acel animal daca l-as avea in fata .A fost minunat capitolul, am stat cu sufletul la gura in love

superb ficul . Anunta-ma si data viitoare cand pui next-ul te roggggg please

te puuuuup kiss

*

*:*

wow...juli daca nu-l omori pe ukoto vin eu cu tancu, pistolul, cutitul si franghia :)))
capitolul a fost super
apropo mersi de anunt si abia astept nextul kiss

ce dulci sunt astia 2 ...
momentan asta e singurul fic pe care il citesc..si imi place foarte mult...ca sa stii
sper din tot sufletul meu sa ma anunti de continuare pentru ca o astept cu mare nerabdare..
ai descriere, actiunea nu este grabita, intr-un cuvant este perfect..
Crisulinuu te pupaceste dulce

VVVVVVVVVVAAAAAAAAAAAAAIIIIIIIIIIIII!!!!!!!!!!!!!!
Te iubesc si pe tine si iti iubesc si ficul enorm!
Desi daca Sasuke nu se trezea cred ca ziceam altceva
Deci cand ma lasi sa-l omor pe Ukoto ala ?
Desi daca l-as omorî ar scapa prea ieftin
Iti multumesc mult ca mai anuntat si sper sa o faci in continuare
Bafta la scris

Cum poate sa nu ne placca? Esti un geniu. Mereu cand vad la mesaje unul de la tine, sunt in extaz. Fericirea se vede pe chipul meu. A fost superb capitolul. Ce bine ca a deschis ochii. Imi era asa frica. Cum a putut sa-i faca asa ceva? Normal e fiul lui, chiar daca e tata vitreg, tot tata ramane. Bine macar ca a chemat salvarea. De atat a fost in stare. Abea astept next-ul, sa ma anunti. Te pup, si mult succes la scris. A avut o idee mortala.

Superb!Iti ador ficul!Imi place totul la el.Descrierea,actiunea totul!Il iubesc!!Am inceput sa plang cand am citit faza cu ambulanta dar apoi dupa ce am citit mai departe tremuram de emotie.Nici rabdare sa citesc nu mai aveam.Ce dragutz!!!Saracul Sasuke...Deabea astept nextul!Te pup :* si sper sa pui next cat mai repede.!
Zbye!!

Multumesc ca m-ai anuntat. dap !

Catdespre capitol, ce pot spune? Chiar mi-a placut si m-ai facut curioasa cu fiecare rand pe care il citeam. Am noroc ca este un capitol lung si nu sunt chiar atat de nerabdatoare incat sa fac urat. :)) Oricum, imi pare rau ca Sasuke a trecut prin toata treaba asta si vreau neaparat ca tatal lui sa ajunga la inchisoare sau mai stiu eu unde, numai sa fie departe. Despre capitol in sine nu prea am multe de comentat, numai ca am observat ca folosesti "Mda" destul de des. Incearca sa il inlocuiesti cu altceva, deoarece la un moment dat fiecare personaj ajunsese sa spuna mda. lough

In fine.. Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. kiss

Hey ...
Stiu ca ajung destul de tarziu dar a fost un capitol fantastic, l-am citit de vreo 3 ori si eram cat pe ce sa plang sad

..
Cum a putut sa-i faca una ca asta ?
Nu pot sa cred.
Cand tatal Sakurei a pomenit de ambulanta care n-o auzise am ramas masca.
Ma asteptam la orice, dar nu la ceva atat de grav incat sa il duca la spital.
Nu am cuvinte.
Cand a spus ca nu crede ca va supravietui eram cat pe ce sa mor, deci jur, crying

...
Bine macar ca s-a trezit rusinos

!
Acum nu ii se mai poate intampla nimic mai rau de atat, sper ...
Astept next-ul ca sa vad ce se mai intampla.
Spor la scris !
Jelly te pupa kiss

!

Hei....mersi muuult de anunt........
Imi place enorm de mult capitolul..ma bucur asa mult ca Sasuke si.a revenit.....
Abia astept continuarea..sa nu uiti sa ma anunti si pe mine...

sa ma anunti cand pui nextul

Cherryblosom30 !! Te rog nu mai face spam ! Este a doua avertizare, la e 3-a primeşti ban. Acest mesaj l-ai mai postat la un alt fic. Dacă vrei mesaje te duci la " Jocuri Formuriste " nu la " Fan Ficuri "

Un comentariu trebuie să aibă mai mult de 10 cuvinte. Treci şi pe la Citeşte înainte de a POSTA !

Hey ! Imi place foarte mult capitolul si te rog sa ma anunti cand pui nextul ! Mersi ca m-ai anuntat !

ce capitol frumos :X:X:X:X::X:X:X:X:X draga mea cat talent ai jur sa ma anunti mereu cand pui nextu te rog pupici kiss

*::**: de abia astept sa il prinda pe nenorocitu ala politia

NEEEEEEEEEEEXT!!!!!!!!!!!Te rog eu frumos sa pui next-ul ala odata!!!Si hai mai repejor!!!Anunta-ma si pe mine cand il pui!!!!!!!!!!Te pwp dulce!!! kiss

hey....Juli mi-a placut foarte mult acest capitol...bietul Sasuke...anunta-ma cand pui next
Astept cu nerabdare.. thank you

Offff,bietul meu sasuke.Cum a putut sa-i faca asta era totusi baiatul lui chiar daca vitreg si saraca sakura abia a aflat ca o iubeste si acuma el este in spital.Pffff,cemi vine sa-i fac la chiesta aia cu ochi ca o sa-si doreasca sa nu fie personaj in acest fic.Oricum ma bucur enorm ca si-a deschis ochii in sfarsit.Te pupacesc.BYE,BYE.

P.S: sa ma anunti cand pui nextul

Boon
Am decis sa nu va tin asa de mult in suspans,asa ca am adus:

Capitolul 15:Declaratii

Sasuke isi deschise ochii si zambise timid,fara sa mai gandesc cu creierul ci mai mult cu inima,am sarit pe el,strangandu-l puternic in brate,inima frematandu-mi de bucurie,in timp ce lacrimile scurgandumi-se pe obraji incontrolabil.
-Te-ai trezit,te-ai trezit te-ai trezit!repetam eu in soapta,stand cuibaritala pieptul sau cald,suspinand incet.Dupa cateva minute,am inceput sa-i aud inima batand din ce in ce mai puternic.M-am ridicat putin tensionata,dar cu o usoara strangere de inima dupa el,observand ca respira greoi, picurii de transpiratie prelingandui-se pe frunte.
-Ma duc sa chem un doctor!am spus eu speriata,gata ridicata in picioare si indreptandu-ma pe usa,un singur lucru m-a oprit sa nu o deschid si sa fug dupa un medic:
-Nu,opreste-te!vocea calma usor ragusita si poruncitoare a lui Sasuke rasunandu-mi in urechi.Sunt bine,doar putin obosit!ma asigura el...
Mi-am intors privirea catre el vazandu-i tristetea din ochi si reluandu-mi din nou pozitia langa patul acestuia.An zambit din nou,stergandu-mi cu maneca bluzei,lacrimile care nu mai incetau...
-De cat timp esti aici?am auzit vocea timorata a brunetului.
-De ceva vreme...o saptamana,plus,minus o zi!am spus eu sec.Am auzit un oftat adanc,si i-am simtit palma pe incheietura,strangandu-ma delicat.
-Si cu scoala,cum ramane?ma intreba el,simtindu-i o nota de ironie in glas..
-Imh..bine,am mintit si nah,pot spune ca sunt in concediu medical o saptamana,mi-am rupt piciorul,asta stie clasa,iar tata crede ca suntem in vacanta!am suras eu putin amuzata de minciuna mea sfruntata.Totusi Sasuke nu avu aceeasi reactie ca mine,fiind destul de nervos,atat de nervos incat a dat cu pumnul in perete,oasele din mana trosnindu-i,acesta gemu,dar nu cred ca de durere..
-Dute acasa!tipa acesta,uimindu-ma dea dreptul.
-Ce,ce s-a intamplat?am spus eu cu vocea tremuranda.
-Nu pot risca sa intri in probleme din cauza mea,asa ca dute,te rog acasa!spuse Sasuke mai nervos ca prima data.Eu luandu-i seriozitatea peste picior:
-Aha?si daca nu ce o sa-mi faci,nici nu te poti misca!am spus eu razand,provocandu-l:Dama afara!i-am ordonat eu pe un ton obraznic,zburdand acum prin camera de spital..
Sasuke facu efortul sa se ridice in coate,dar in cele din urma nu reusi,reluandu-si pozitia culcata.Am ridicat o spranceana sub forma de aprobare,deoarece mie nu prea imi placea cuvintele"Ti-am spus eu"auzindu-le prea des din partea tatei:Abia cand vei reusi sa mergi pe picioarele tale,atunci poate,doar poate ma voi gandi sa plec acasa!am spus eu amuzata de maraiturile si de privirea incruntata a acestuia..
-Te urasc!spuse el zambind,in timp ce imi scotea limba ca un pusti rasfatat..
-Imh,ma pot obisnui cu asta!am raspuns in timp ce m-am asezat langa el,in patul moale si pufos...Mare greseala...caci Sasuke scoase un geamat de durere,eu ridicandu-ma instantaneu de pe pat..
-Te rog nu mai sta acolo!am auzit vocea ragusita si rugatoare a lui Sasuke.Putin confuza am dat la o parte patura cu care era acesta acoperit,ochii marindumi-se din cauza imaginii sinistre pe care o priveam:picioarele ii erau pline de pete vinetii si negre,vanatai mari si urate si la gamba avea un pansament urias...
-Ce ce ti-a facut?am intrebat eu devastata de ceea ce am vazut,ochii marindumi-se ca doua cepe,iar mainile tremurandu-mi...
-Doar o mica cearta,sunt putin sifonat,dar atata tot!a incercat el sa ma linisteasca,incercare care a dat gres si care ma enervat profund.Doar o micca cearta,doar putin sifonat?l-am inganat eu strambandu-ma ca un copil mic...
-Sunt bine,linistestete!zise el,pe fata afisandui-se un mic zambet.Zambet care pe mine ma scotea din sarite,doamne fereste,pe copilul asta l-ar fi putut calca trenul,sau strivi un elefant ca el tot bine ar fi,mereu m-am intrebat de unde are atata forta si curaj sa infrunte tot chinul acela groaznic,dar aceasta intrebare inca nu si-a gasit raspunsul..
-Si,ce vei face cand vei iesi deaici!l-am intrebat eu jucaus asezandu-ma de data asta cu grija langa acesta.
Dar nimic,Sasuke parea abatut cred ca se gandea la alceva lucru care nu ma deranja catusi de putin,adica aveam tot timpul sa il intreb tot ce ma nelinistea....

*****************
Dupa o saptamana............

A trecut deja o saptamana de cand ma aflam cu Sasuke in spital.De atunci a facut unele progrese remarcabile,ca de exemplu acum putea sta in sezut fara nici o problema,chiar si ranile au inceput sa i se vindece una cate una,iar acum nu mai lua atatea perfuzii,totusi dormea destul de mult,fapt care nu me deranja,mai ales ca imi placea sa il privesc cand dormea,cu fata aceea relaxata si foarte linistita,lucru care nu prea se intampla,deoarece de cateva zile acesta deveni destul de tafnos si nervos,stiu ca nu ii placea ca trebuie sa stea mai mereu in pat,dar nu avea ce face,trebuia sa se insanatoseasca,dar era cam abatut de la chestiile acestea importanta,nu stiam la ce se gandeste,dar nici nu indrazneam sa il intreb,riscand sa il infurii mai tare.
Era ora 14:23,Sasuke statea in sezut mancand,iar eu ma aflam langa fereastra,afundata in ganduri si privind picurii mari de apa care se loveau cu putere de fereastra.Un lucru care imi placea extrem de mult in Black Dimond era faptul ca macar o zi dintr-o saptamana trebuia neaparat sa ploua torential,ca si astazi de altfel,mda era o clima plina de precipitatii abundente.
M-am ridicat de pe scaun si ma indreptam spre iesirea din salonul lui Sasuke,nu inainte sa ii dau de sire unde merg si cat stau,ca de obicei.Am mers pana la infirmiera de jos vrand sa discut ceva cu ea,totusi ma mira faptul ca de doua saptamani nimeni nu s-a dat seama ca eu si Sasuke nu suntem rude,adica suntem total diferiti,el are parul negru ca smoala,eu roz ca o floare de cires,el ochii negrii ca onixul iar eu verzi ca iarba cruda,doar la inaltime puteam spune ca semanam,insa nici acolo,caci Sasuke era mai inalt decat mine cu vreo trei centimetri,in fine mie imi convenea.Dupa o privire mai atenta am observat ca infirmiera era destul de ocupata vorbinda la 4 telefoane,asa ca am presupus ca voi veni mai incolo,asa ca am urcat scarile si nu mi-am putut inabusi un chitait atunci cand am vazut ca brunetul reusi sa se ridice in picioare acum sprijinindu-se doar cu un deget de masa alaturata
-Ai reusit!am tipat eu nereusind sa imi ascund admiratia din glas
Sasuke se uita la mine si zambi la un moment dat...un moment de neatentie..in care reusi sa isi piarda echilibrul,genunchii tremurandu-i iar acum balansandu-se in fata.Cu o miscare rapida si dibace,am sarit repede si l-am prins de misloc,suficient de rapid inacat acesta sa nu se loveasca de gresia de pe jos...
-Esti teafar?l-am intrebat eu,inca gafaind de la sperietura care mia tras-o...
Acesta stranse din pumni si scrajni din dinti:Innebunesc..rosti acesta incet,daca nu am sa pot sa ma misc catusi de putin am sa inebunesc..
-Linisteste-te!i-am soptit eu calm in timp ce il ajutam sa se puna din nou culcat in pat...
-Sunt asa un....incepu acesta sa se acuze,tremurand din toate incheieturile,era foarte frustrat si nu il judec si eu as fi daca m-as afla in locul lui...Cu un gest rapid,m-am aplecat asupra lui sarutandu-l dulce pe frunte,acesta linistindu-se instantaneu...
Sasuke privi in gol abatut si spuse la un moment dat:
-Nu intele!ofta el..De ce faci asta?
-Ce anume?l-am intrebat eu sec ascuznzandu-mi confuzia din glas...
-Lipsesti de la scoala riscand sa te certi cu tatal tau si sa iti faci o multime de probleme,plangi,nu dormi,suferi, si toate astea pentru un nimic ca mine...izbucni el frustrat simtindui-se in glas o nota de tristete...
Auzind aceste cuvinte crude,am incercat sa-mi stapanesc lacrimile si tristetea care ma acapara pe zi ce trece..
-C c cum poti spune asta?ma balbaiam eu...Sasuke..tu,tu nu poti sa intelegi cat de mult insemni pentru mine?am sughitat eu.
Brunetul se holba la mine,facand o grimasa de tristete si ma stranse delicat de o mana,pe care o lua intra lui:
-Imh...pacat ca nu merit dragostea ta!zise el nervos acum dand cu pumnul in perete fata contorsionandui-s ede durere.
Eu insa am tremurat usor cand am auzit ultimul cuvant al propozitiei acestuia...Insa el nu se lasa ci continua:
-Sunt un nenorocit,un nimic,exact asa cum imi spunea Ukoto,Sakura,crezi ca nu as fi vrut sa plec si sa nu ma mai intorc?dar nu am munde...nu am o casa,nu am o mama,nu am un tata,nu am nici o ruda eu nu am nimic...
Auzind balivernele pe care le indruga nu am mai rezistat si i-am lipit o palma peste chip,acesta tremurand:
-Nu intelegi nenorocitule si nimicule ca nu esti singur,si nu vei mai fi niciodata,am inceput eu sa tip la el mana mea pastrandu-si pozitia pe fata lui,nelasandu-l sa scoata vreun sunet,asa ca am continuat:Tu crezi ca as fi stat aici pentru oricine handicapat ce esti,eu nu insemn absolut nimic pentru tine!am izbucnit eu in plans..
As fi vrut sa plec,dar cu o miscare dibace,Sasuke ma trase de mana,eu dezechilibrandu-ma si cazand exact peste el,buzele noastre contopindu-se intr-un sarut dulce si pasional.Brunetul ma prinse cu o mana de talie,iar cu cealalta imi mangaie delicat parul.
Abia dupa doua minute imi dadu voie sa respir,fata amandurora avand culoarea unui ardei iute abia cules..Sasuke gafaia puternic facandu-ma sai simt aroma dulceaga de mere a respriratiei sale,intr-un final soptind...
-Eu nu te pot compara cu nici o persoana din viata mea,caci tu esti mult mai presus de atat,tu esti insasi viata mea,si cred ca ti-am mai spus asta,forta si puterea cu care am indurat tot chinul prin care am trecut de unde crezi ca veneau?de la tine,tu imi dai forta si tu ma sprijini pe mine,pentru ca tu esti singura persoana de pe pamant pentru care merita sa lupt....pentru ca te iubesc!mentiona el la sfarsit.
In timp eu eu ma imbujoram din ce in ce mai tare,luptandu-ma cu dorinta introlabila de al saruta din nou...insa batalia aceea era deja pierduta,acum buzele mele umde facand din nou contact cu buzele lui uscate,dar totusi delicate,sarutul adancindu-se din ce in ce mai mult...dar momentul nostru tandru si intim nu avu sa dureze mult:
-Aham....am auzit vocea asistentei Kaira,care ne intrerupse "accidental" ,fiind foarte surprinsa de ipostaza in care ma aflam eu cu Sasuke...Sora pe naiba!adauga ea la sfarsit entuziasmandu-se...
A au,cred c-am dat de belea!!
Cam ata.......bye

ador ficul tau de cate ori sa iti mai zic X:X:X:X:X::X:X luv it ! bby te pupiceste si te rog de data asta sa ma anunti cand pui nextul kiss

*:* Ja ne

**

Buna. :) Capitol nou, capitol nou. (GOO) :))) Eeeii, ce vad eu aici? Clipe romantice, ha? lough

Nu prea sunt adepta dulcegariilor, dar ce pot spune, mi-au placut momentele din acest capitol, foarte mult chiar. Cred totusi ca ai exagerat putin cu discursul lui Sasuke, insa e in regula. lough

Si asistenta asta.. Serios, un moment mai prost nu si-a putut gasi? /:) In fine.. Sa speram ca nu o sa intre nimeni in vreun necaz.. din nou. Asaa.. spor la scris in continuare. kiss

Hey

Next-ul next-ul next-ul este SUPER SUPER SUPER ! rock
" ...pentru ca te iubesc " cel mai tare lucru care l-am intalnit azi !
Deci nimicul si nenorocitul de Sasuke este chiar un pare dar foarte mare prost lough

...cum poate sa spuna una ca asta !?
Imi pare bine ca a facut cateva progrese, macar a reusit sa se ridice.
Sper doar sa nu ii se intample ceva si mai grav ...
Acum a venit si asistenta, " sora pe naiba " rolling on the floor

...parca nu se intelesese deja !
Astept next-ul super super repede a hug

!
Spor la scris si te pup kiss

nu nu NU ! Ceva lipseste de aici ! E superb ficul . Mirific dar lipseste cevaaaa! Greselutele sunt putine si scrii capitole lungi si frumoase , dar lipseste razbunarea sakurei. In locul tau ( numai iti zic o idee) as fii facut-o pe sakura asa nervoasa incat sa-l ia la bataie pe tampitul ala. Sa cheme politia ! Eu faceam criza de nervi si ma luam la bataie si cu Ino si Karin... In alta ordine de idei ,,,, te ador ...continual ca merita

Mda,sunt de acord cu tine in legatura cu clipele "romantice",nici eu nu prea sunt fana dulcegariilor,dar asta a fost doar ceva pe moment.Si te anunt draga Choco,si pe tine si pe ceilalti,ca din capitolul urmator,lucrurile vor deveni mai serioase jos palaria in fata

Hei...Un capitol plin de surprize.M-ia placut mult si acest capitol...Atat de romantic.Mie imi place romantizmul.Mai ales acest capitol care a fost plin de dragoste.He he nici chiar asa.Nu te gandii ca sunt vreo obsdata de romatizm.Of ......asistenta i-a prins in momentul culminantEh asta e.Eu vreau next-ul
Te-am pupat!Spor la scris in continuare. :)
Ceaooooo