Hello....am revenit si eu...dupa un car de ani...nu am mai scris de mult....stiu da' a cam trebuit sa invat ca sa imi maresc media generala ...9,43 nu ii deajuns pffff...............in fine,sa revenim:



Cap18:Prima ninsoare


Mda...inca o zi plictisitoare si enervanta.Inca mai incerc sa ma calmez dupa criza de nervi aproape iesita la iveala in ora domnului diriginte,care, apropo:m-a scos din pepeni cu predicile lui despre cum ar trebui eu sa fiu mai atenta atunci cand cobor scarile pentru a nu-mi mai rupe picioarele,"scuza mea,pentru lipsitul de la ore" si cum siguranta este pe primul loc.Cam asta am reusit eu sa inteleg,din toata teoria lui de domeniul stintifico-fantasticului, cu niste cuvinte greu de inteles pentru orice eminescian.Eram gata sa explodez de nervi si a fost si mai rau cand m-am gandit ca maine cand Sasuke isi va face aparitia la scoala,dirigu' nu il va scuti nici pe el de o tortura ca asta,pun pariu ca maine va incerca ceva psiho-neuro-transversal(unul din cuvintele lui indescifrabile),ma apuca indigestia doar gandindu-ma la asta.
Totusi fiind asa de plictisita,am fost foarte curioasa cu ce isi ocupa colegii mei de suferinta timpul.Mi-am intors capul spre stanga,in timp ce Kakasi inca palavragea,despre teoria relativitatii.Se pare ca Hin a mea s-a pus o casca in ureche si s-o acoperise cu parul sau negru si stralucitor,Kiba vad ca era foarte captivat de mazgaliturile pe care le facea pe un caiet,Karin dadea cu capul de banca exasperata de prostiile profului,oh ce n-as da sa pot merge si sa o dau eu personal cu capul de banca aia,pana n-ar mai vedea si n-ar mai auzi bine.Asa,mai departe...vad ca toti colegii mei erau plictisti,cum analizam eu clasa ceva mea atras atentia:vad ca Naruto,bietul de el

atipise....stai!Naruto atipise????...nu nu se poate!!am clipit de doua ori ca sa ma conving ca nu delirez sau ceva...si nu mi-am putut abtine un hohot de ras,cand mi-am dat seama ca aveam dreptate,si balele care ii se scurgeau pe barbie in jos imi sustineau convingerile...Norocul lui a fost ca a reusit sa se dezmeticeasca inainte sa cada cu scaunul,si-a pus piciorul in fata oprind balansul scaunului,fara sa pateasca nimic,culegandu-se doar cu o sperietura zdravana si cu glumele nesarate ale lui Kiba pentru multa vreme de acum incolo...

De atunci au trecut 5 ore,si tot la fel de nervoasa eram,pur si simplu nu ma puteam stapani.Bine macar ca acum se suna de iesire,era pauza in care plecam acasa.Am respirat adanc si mi-am impachetat lucrurileMi-am imbracat paltonul,mi-am pus caciula pe cap si fularul meu preferat din bumbac la gat.Afara era foarte frig,insa chiar daca era 15 decembrie,inca nu a nins,si nu imi convine.Parte buna este,ca peste doar cateva zile va veni Craciunul,si vom primi si vacanta,doua chestii pe care le ador:sa nu merg la scoala si sa-mi petrec timpul cu familia.
Drumul spre casa era destul de melancolic.Copacii erau desfruziti facand ca,crengile acestora sa arate ca niste ghiare infricosatoare,care sunt gata sa te apuce in orice secunda,asfaltul pietruit,parca scartaia sub picioarele mele,soarele era ascuns bine de

tot intre norii cei grii si posomorati,care se miscau lent pe bolta cereasca,iar vantul care usor se simtea,parca imi soptea la ureche,niste secrete bine tainuite stiute numai de el.Pe o parte si pe cealalta a strazii se insirau cateva case rasfirate,parca parasite,facand ca peisajul sa fie mult mai dezolant.Imi trec mana prin par,dand la o parte suvitele rebele care imi erau de fata,creandu-mi o senzatie de discomfort.

Acum ma aflam in fata blocului,apasand cu putere cartela in aparat pentru a putea intra.Niciodata nu mi-au placut chestiile sofisticate si masinariile,,sincer pentru mine era mai bine daca nu aveam un interfon,si asa ne aflam intr-una dintre cele mai sarace zone ale oraselului,asa ca ce aveam de pierdut.Urc scarile incet si apasat,fara sa dau importanta telefonului care a inceput sa sune insistent,dar chiar nu ma interesa.Ceea ce vreau este sa ajung acasa si sa ma tolanesc in pat,pierzand vreme in fata televizorului,ca orice persoana tipica,la varsta mea.Am deschis usa si am intrat scotand un:Salut!....Care se pare ca nu si-a gasit raspunsul,am mers pana la canapea,unde mi-am azvarlit ghiozdanul,iar pe masa de langa,se afla un biletel:
"Draga Sakura,a intervenit ceva,asa ca a trebuit sa plec mai repede la serviciu.Ma intorc cat de curand,ai mancare in frigider iar daca ai chef sa iesi udeva ti-am lasat niste bani pe noptiera! Tata"
Da,tata,mi-ai citit gandurile,exact de iesit imi arde mie in clipa asta.Am suspinat incet,convinsa ca nu ma aude nimeni,tata mereu era ocupat si nu prea stateam impreuna,uram chestia aceea,insa presupun ca e mai bine asa decat ca si ex.tatal psiho' a lui Sas'ke.Ca veni vorba,oare el ce mai facea,cred ca s-a mai linistit.Probabil ca taicasu' ii va da o pauza,macar vreo doua saptamani,dupaia s-o ia de la capat.Bietul de el,oare ce-o sa faca de Craciun,cred ca pentru el e doar o zi obisnuita,iar daca e asa cum spun eu,cred ca am de gand sa il invit sa petreaca Craciunul cu mine si cu tata,fara sa ii cer lu Ukoto permisiunea desigur,cred ca nu il va interesa asa de mult ce se intampla,seara de Craciu petrecandusi-o printr-un bar din apropiere.Of Of Of.....
M-am schimbat de hainele de scoala,in ceva mai lejer:O pereche de egari negri si o bluza lunga si putin groasa,de culoare rosie,apoi m-am pus in pat si am aprins televizorul,butonand telecomanda incontrolabil de la un canal la altul,fara a avea vreun scop cautarea

mea inutila....poate ca eram ticnita,dar imi placea sunetul facut de televizor cand trecea de la un canal la celalalt...La un momendat vazand ca imi pierd timpul aiurea,am ajuns la concluzia ca "Televizorul asta ma enerveaza la culme si ar trebui sa il inchd pana nu o sa-l sparg".
Asa ca am si facut asta.l-am stins si vazand ca nu am nimic de facut,m-am apucat de temele la :Cea mai oribila materie de pe fata pamantului "Chimie".....am deschis manualul si am rasfoit filele in cautarea temei de casa...m-am oprit la pag 56...la"Reactia oxigenului cu nemetalele"..am aruncat un ochi peste exercitii si cand am vazut ce chineza scria acolo am strambat din nas,si am mijit ochii,incercand sa inteleg ceva"O2+Fe=Oxid Feroferic..."Oxid Feroferic"suna a nume de Show Tv....am ras pentru o secunda singura de prostia mea si dupa alte 4 minute de gandire intensa,mi-a venit in minte o idee "geniala"...sa scriu la intamplare raspunsurile...Hey,"Intentia conteaza"
Am tresarit deodata,cand mi-am simtit telefonul zvacnind in buzunar.L-am scos si l-am deschis...Pe ecranul Samsungului meu S3 scria mare si cu litere ingrosate"Un Mesaj Nou"...am apasat cu putere pe ecran ca sa pot sa vad mesajul..Stiu ca nu ar trebui sa apas pe ecranul cu touch foarte tare..dar de cand am incercat sa fac dribling cu el prin casa,nu stiu de ce nu mai merge asa de bine!Sau poate stiu?
Oricum,am deschis cutiuta cu mesaje si am inceput sa citesc,singura propozitie pe care mio afisa
"Iesi pe balcon....Sasuke"
Am inchis telefonul si am mers repde la usa de la balcon,care era din fericire exact in camera mea,asta avea unele avantaje si dezavantaje...dar nu mai stau sa le enumar,caci imediat dau o fuga si deschis usa balconului grabita..
Contactul aerului rece si usturator de afara cu pielea mea calda si fina,m-a facut imediat sa tremur,creandu-mi o senzatie nu tocmai placuta...dar care incetul cu incetul s-a diminuat atunci cand mi-am intors privirea si ochii mei inocenti i-au zarit pe ai lui,care erau reci si de nepatruns,exact ca aerul din seara aceea.
Am inspirat adanc si am soptit un simplu buna,urmat de un zambet gingas..El ma privi si imi facu cu ochiul fara sa schiteze nici o expresie...
-Cum te mai simti?l-am intrebat eu,in timp ce incercam sa ma apropii de balconul lui,nu foarte mult deoarece intre noi era o distanta de 2 metri de la un balcon la celalalt si vreo 30 metri pana la sosea..
-Bine...acum ca te-am vazut pe tine,sa stii ca ma simt mult mai bine!replicandu-mi el,acum relaxat si putin mai senin la fata...Cum a fost ziua ta?
-Buna...am spus,schitand un zambet amintindu-mi de faza penala de la ora lui Kakashi:Naruto a atipit la ora domnului diriginte!
Sasuke facu o grimasa si isi muta privirea in fata,stand sprijinit acum de pervazul balconului..acesta dezaproba cu o miscare a capului si ofta adanc,apoi spuse cate se poate de serios:
-Baiatul acela nu se poate tine departe de probleme,dar intr-o zi sper ca va intelege asta si va lua lucrurile mai inserios...
Am fost destul de surprinsa de spusele lui Sasuke,insa nu am mai abordat nici un subiect,mi-am ridicat capul in sus,ochii mei acum cerecetand cerul,care era de un negru inchis.....
Fara nici o stire, un fulg de zăpadă se desprinde din inaltul cerului şi începe să alunece lin spre sol. Mai uşor decât aerul şi mai frumos decât vântul, fulgul de zăpadă pare o iluzie albă, ce se îndreaptă nehotărâtă spre solul uscat si rece de desubt. Purtat în stânga şi-n

dreapta, de către suflul rece al înălţimilor, planează graţios precum o pasăre. Pare neobosit şi determinat să rămână cât mai mult aproape de cer. Îi plac înălţimile şi temperaturile scăzute. Fără de ele, viaţa lui este efemeră.Am intins mana,pentru al putea studia mai de aprope si singurul lucru pe care l-am vazut a fost perfectiunea,era perfect,fiecare contur,fiecare raza mica si alba,totul.Dar asa cum am invatat ,perfectiunea nu dureaza vesnic,ca si in cazul fulgului de nea,doar 2-3 secunde,pana acesta sa topit,acum in palma avand un picur de apa care se prelingea pe suprafata pielii mele,putin mai inchisa decat cea a fulgului de nea....
Mi-am indreptat privirea spre Sasuke,si am zambit larg,spunand cu o tona de entuziasm in glas:
-Ninge!
La auzul acestor cuvinte,brunetul tresari,cred ca se gandea la alceva,s-a uitat la mine si apoi a urmarit si el dansul albinutelor mici si perfecte,care incepeau sa cada mai cu elan din inaltul cerului...Spre socul meu,acesta a strambat din nas si a spus pe un ton rece si dur:
-Urasc zapada!
Bine asta era chiar ciudat,cum putea cineva sa urasca acest miracol al naturii care avea loc doar o data pe an..
-De ce?am intrebat pe un ton degajat...
-Pentru ca asta inseamna ca se apropie Craciunul si urasc Craciunu!spuse el foarte calm si relaxat..
-De ce ai...am vrut eu sa continui,dar dupa aceea am realizat,ca stiam deja raspunsul fara sa il mai intreb...Craciunul:Sarbatoarea familiei si a viselor care se adeveresc!....doar ca el nu avea asa ceva..Gandindu-ma la asta m-am intristat instantaneu,dar inca ma mai avea pe mine si poate....
-Sa zicem ca nu am niste amintiri foarte placute de la Craciunul anterior,ori celalalt...sau oricare altul...ofta el
M-am dus mai aproape si m-am aplecat peste balcon,suficient de tare cat sa il pot prinde de mana....Am respirat adanc si l-am intrebat a nustiu cata mia oara...
-Ce ti-a facut?Fiind deja constienta ca despre taicasu' era vorba....
Acesta isi feri privirea de a mea,uitandu-se in fata...
-Era ora 21:08,eu cu , mama eram acasa,exact atunci am terminat de imbodobit bradul....eram destul de fericiti numai noi doi,in liniste...dar nu pentru mult timp..Sasuke zambi trist si se stramba....Deodata am auzit usa de la intrare trantindu-se...era el beat ,adica turmentat la maxim...avea ochii sticlosi si ne privea incruntat...apoi tipa cat putu de tare:"Ce mama n*ibii e aia...spuse aratand cu degetul catre brad...Acesta se duse si sparse toate globurile si rupse toata beteala in fat mea si a mamei,noi privind neputinciosi...apoi se intoarse catre noi....si tipa:Ce a fost cu ideea asta nesabuita v-am spus ce parere am despre astea....Mama,m-a strans de mana si a inaintat in fata...si dadu

sa raspunda...eu speriat ca nu cumva sa pateasca din nou ceva m-am pus in fata ei si am soptit un :EU....Ukoto parca turbat ma prinse de gulerul camasii,si nu imi dadu drumul pana nu ma arunca afara din apartamnt azvarlindu-ma cu umarul de un perete...atunci cred ca mi-am dislocat si umarul...Mama vroia sa iasa afara sa ma ajute..dar crezi ca a lasat-o!....La ultima fraza Sasuke isi incorda maxilarul si dadu cu mana libera de bara de fier de pe balcon....sunetul acela ma inspaimanta-se tare,dar se pare ca pe el nu-l afecta defel...durerea amintirilor era mult mai rea decat o rana trupeasca....deoarece aceea se vindeca...dar cealalta nu...M-a lasat sa zac acolo pe coridor,in noaptea de

Craciun...ca pe un caine!punand accent pe ultimele doua cuvinte.....
-Imi pare rau...am spus eu cand l-am strans cu putere de mana aplecandu-ma si mai mult peste balustrada...Mare greseala,caci deodata priciorul meu a alunecat si eu m-am balansat mult prea mult in fata si............


Sper ca va placut tuturor...P.S:Mersi mult pentru critica Choco...sper ca am tinut cont de ea!!!!Vapup pana data viitoare..

Impododobeste Mama Bradul