Miau !

Demi draga imi cer iertare ca nu am mai comentat
Imi pare rau
Pai sa vedem
Ficul este foarte frumos , ideea e originala cum am mai spus
Imi place foarte mult , e superb !
Imi place si cum descrii
Ai tu ceva dialog lungut pe acolo dar macar nu-i sec
Mie nu mi s-a parut a fii sec , actiunea nu este grabita
Ai cateva greseli de tastare insa nu sunt grave
Se pot rezolva cu un edit
Imi plac foarte mult next-urile pe care le-ai pus de cand eu nu am mai dat comentariu
Si vreau sa te felicit pentru ele , sunt foarte reusite
Astept si urmatorul capitol , sper sa vina curand
So hai oameni buni cu inca doua comentari !!
Spor la scris si la idei scumpa mea !!
Succes la scoala !!
Pupici ceeei mai duuulci !!
Mrrr

Vai....daca ai sti cat de mult imi place ficul tau
Deci il ador ...e foarrte interesant
abia astept sa pui nextu
si cat mai repede
Pupici

Aici, prezenta cu capitolul 12, deci sa vedem ce se intampla si aici!
Capitolul 12. Antrenamente dure incep, nu va fi deloc usor!

Razele soarelui patrundeau printre frunzele copacilor facand tot felul de umbre, briza diminetii adia usor scuturand copacii de florile lor gigase si inprastindule pe ele si mmirosul acestora peste tot. Cerul avea cea mai frumoasa si mai senina nuanta de albastru posibila, iar iarba era verde si moale.
In casa Sakurei se presupunea ca aceasta se odihnea in camera ei, insa adevarul a fost aflat de catre Azmaria care vru sa o trezeasca pe Sakura pentru a o ajuta la temele pe care le avea de facut pentru cand se vor intoarece la facultate. Dar ia-o de unde nu-i. Patul Sakurei era facut si cu un biletel pe care scria: ,, Nu ma cautati!,,. Azmaria ii alerta repede pe toti, se impartira si pornira cautare fetei cu parul roz. Orfelia iesi afara, incepand sa caute, dar dandu-si seama ca din poienita din spatele casei se auzeau zgomote, unele puternice, altele mai slabe. Nestiind ce se intampla Orfelia fugi spre sursa zgomotelor, care deveneau din ce in ce mai puternice. Cand ajunse la destinatie... surpriza!!! Sakura se afla acolo antrenandu-se din greu de vreo 4 sau 5 ore. Orfeliei i se rupea sufletul in doua, deoarece stia ca Medusa este devina, nu stia ce facuse dar era vorba despre ea. Stia ca Sakura are probleme si ar fi vrut sa sufere ea in locul Sakurai decat sa o vada pe ea facand-o in tacere, nedesvaluind nimanui secretul ei, in momentul acela ar fi vrut sa o ajute, dar daca o facea asta ar fi insemnat ca de fiecare data cand Senna avea o problema, Orfelia ar fi rezolvato, iar Sakura ducand o viata tihnita si fara de niciun fel de griji, cantand pe Orfelia, iar astfel nu ar mai fi putut invata ce sa faca in situatii limita, sau cum sa se descurce in anumite criterii si circumstante, deoarece, intr-o zi, ea va urca pe tronul din Taramul Vrajit.
-Sakura, opreste-te! Esti intr-o situatie critica, si abia te mai tii pe picioare!
-De ce sa ma refac, cand as putea muri si scapa atatia oameni si creaturi magige de asuprire?!
-Nu vorbi in felul asta! Sti ca toti din Lumea Magiei te iubesc!
-Enumara-i!
-Eu, Azmaria, Dogo, Healthy, Hope, Arachne, Estera, Azmaria...
-Asta o stiu, dar altcineva???
-Nu ajunge? Sa sti ca asa a inceput si mama ta!
-Ce?
-Asteapta numai un minut!
Orfelia imi povesti cum ca mama mea a fost aleasa, tot la 17 ani ca o zeita, si a fost adusa in Lumea Oamenilor pentru a invata cum sa traiasca pe cont propriu, sa-si extinda Samgele Negru din corp, sa invete vraji noi etc. Iar intr-o zi cand a implinit 27 de ani, la un bal i s-a facut o surpriza. I-au dezvaluit faptul ca ea va deveni Regina Taramului Vrajit. Dupa ce a fost incoronata ea s-a casatorit si a avut un copil, pe mine, iar pentru a doua oara a fost trimisa in Lumea Oamenilor, impreuna cu tata, pentru a lua mai multe date despre Sangele Negru si a face nustiu ce schite, liste si alte chestii de genu asta si inca se mai afle undeva aici. Deci asa mi se va intampla si mie.
Desigur eu stiam ca un lucru nu era adevarat! Mama nu a fost trimisa a doua oara in Lumea Oamenilor, ci Medusa si Blair, alta vrajitoare de care nu am chef sa-mi aduc aminte, au ucis-o, pe ea si pe tata. Eu aveam doar 2 anisori si 11 luni pe atunci. Chiar in ziua aceea urma sa implinesc 3 ani. Trist, dar lumea nu sta in loc pentru suferintele noastra, asa ca am trecut peste dupa cativa ani, continuand sa-mi traiesc viata. S-a intamplat demult, dar imi amintesc de parca ar fi fost ieri, acele tipete si rasete malefice...atata sange si cuvinte de batjocura adresate unei Regine si sotului ei. S-a intamplat in acea seara, dupa petrecerea de ziua mea, cand ei doi dormeau in camera lor. Medusa si Blair au facut-o cum numai ele stiau. In timp ce dormeau printr-o vraja Medusa le-a introdus serpi in corp parintilor mei, iar Blair, dupa ce serpii au devorat toate organele interene din ei, ea a furat ceva ce eu numesc poze de familie, dandu-le foc si incendiind casa noastra. Cum am scapat eu? Deoarece focul este elementul meu de baza, corpul meu nu reactioneaza la foc, dar totusi atunci eram foarte micuta si aceasta putere era inca in dezvoltare, asa ca am ramas cu o cicatrice pe gat, de aceea am parul lung, ca s-o acopere.
-Sakura, de ce te antrenai?
-Doua motive! 1: daca nu evoluez, voi ramane asa pentru totdeauna, asta simt ce trebuie sa fac! 2: trebuie s-o ucid! Nu pentru mine, nu pentru parintii mei, ci pentru toti cei di Lumea Magiei.
-De ce?
-Pentru ca destinul meu nu este acela de a muri! Voi sfida pe oricine nu crede in mine si voi demonstra ce merit aceasta functie mare! urlu eu.
-Serios? Chiar ai face tu asta?
-Jur!
-Atunci ai castigat!
-Ce am castigat?
-Un aliat!
-Cine?
-Pe mine! Eu te voi antrena de acum in colo! Va trebui sa te pregatesti, voi fi foarte dura! Da?
-Sigur!!! tip eu mai fericita decat acum 5 minute si 31 de secunde.
Ma bucuram ca Orfelia ma va ajuta cat de cat. Se vede de ce o consideram o a doua mama. Ma ajuta, ma suporta cu toate ifosele si fitele mele, me iubea, ma antrena.
Am spus ca nu o foi face, dar totusi am facut-o. Insa cine nu are nevoie de un pic de ajutor nicio data?! E normal sa ceri ajutor si sa fi ajutat, chiar si cand va fi Regina va avea supusii la ordinele ei, dar sunt mai mult ca sigura ca nu va avea nevoie de ajutorul lor. Mu-i va considera oameni mai mici decat ea, probabil ca nici nu va indrazni sa umble in haine scumpe la cat de timide e, cu toate ca face pe viteaza si nu o arata. Asa e ea. Dar sunt sigura ca Lumea Oamenilor o va schimba foarte mult si o va pregati pentru ce va urma. Sper doar sa nu i se intample la fel ca si mamei ei, sau sa cada in mainile cui nu trebuie. O tratez ca pe o arma secreta sau ceva de genu, dar daca si ei i s-ar intampla ceva m-as sinucide, deoarece a fost vina mea ca a murit si mama ei. Eu eram pazitoarea ei, trebuia sa nu se intample niciodata asa ceva. A fost doar vina mea... gandea Orfelia

Capitolul 12 e cam scurt, stiu dar nu prea am mai avut inspiratie si nu mai am ce sa zic, sper sa va placa! Si nu conteaza ca nu-s patru commuri, eu ma bucur ca sunt!
Din nou sper sa va placa.
pentru commuri!

[b]Hai cu nextul ca imi place!
Da da este foarte frumos!
pupici! [/b]

vai , ce mult ma bucur ca ai pus nextu scumpo
Imi place asa mult
vreau nextu repede
Pupici:*

Vai sunt o nesimtita!
Nu am lasat nici macar un comm?
Si u ai pus 2 capitole!
Deci te rog sa ma ierti draga demi
Aja deki ambele imi plac enorm
Dar mai pune si actiune cu prietenii de la scoala
E interesant sa sti!

Aja in legatura cu capitolul 11:

Pai mi-a placut enorm de mult!
Ce vis ciudat a avut Sakura!
Nu as vrea sa fiu in locul ei!
Condoleante:))
Si ce rea e Medusa:(
De ce vrea ea sa distruga o lume asa de frumoasa?
Sper ca Sakura sa nu accepte asa ceva!
Sper!
Deci, ar trebui sa pui mai multa descriere!
Ai cam mult dialog!
Si este putin sec!
In rest mi-a placut!
Deci felicitari:X
Pai cam asta este in legatura cu capitolul 11.

In legatura cu capitolul 12:

Si acesta mi-a placut muult!
Vai Saraca Sakura!
Impartaseste aceeasi soarta care a avuto si mama ei.
Imi pare rau de ea!
Medusa i-a dat destul timp la dispozitie!
Aja ca ea trebuie sa se antreneze
Si sa o invinga in cele din urma.
V-a face asta nu?
Sper!
Acelasi lucru iti zic.
Mai elimina din dialog!
Stiu ca este esential fiecarui fiic
Dar tu il folosesti foarte des.
Si scuze ca iti zic dar e putin sec!
In rest e super!
Deci felicitari!

Eu astept nextul cu neerabdare!
Sper sa vina repede!
Mai facut curioasa!
Si nu uita!
Nu mai pune atat dialog!
Spor la scris si la ideii.
Si bine inteles scoala!

PS: intentia mea nu a fost sa te supar, deci sper ca nu esti suparata!

Capitolul 13. Dupa furtuna apare curcubeul

Din nou am parte de sunetul asurzitor al ceasului. Imi venea sa-l distrug, sa scot din el rotita cu rotita, sa-l zdrobesc, sa-l dau prin smoala, iar apoi sa-l arunc la groapa de gunoi. Ma trezise din cel mai frumos vis al meu! Imi vine sa plang si de fericire si de suparare. Eram fericita ca avusesem un asemenea vis, dar din care nu intelegram o parte, si eram trista si frustrata deoarece nu as fi frut sa se termine nciodata.
Se facea ca eram intr-o poenita. Copacii batrani faceau umbra si inprejmuiau micutul camp de flori salbatice de toate culorile, ce dadeau cele mai frumoase mirosuri ce te ameteau si te faceau se crezi ca nu mai ai pamantul sub picioare, ca zbori printre norii pufosi, de vata ai cerului. Cum faceai un pas petalele florilor zdrobite se ridicau la cer ca si sufletele curate ale oamenilor, ceea ce facea ca totul sa depaseasca cu mult peisajele din Lumea Magiei si basme. O briza colinda poienita plimband de colo-colo parfumurile, frunzele si petalele multicolore ce pareau a fi un tablou. Un parau cu apa limpede si rece trecea susurand si invingand linistea ce domnea peste natura. In mijlocul acestui peisaj magic se aflau o patura de picnic verde inchis, cu carouri galbene, portocali si rosii,pe ea se afla un cosulet din paie, crem si pictat in toate formele si culorile posibile.
Deodata simt cum sunt luata de o mana dreapta de cineva, iar de mana stanga de altcineva. Faptasii radeau si erau foarte fericiti, alergand cu mine de maini , in cateva momente ajungem la patura. Atunci observ... cei doi erau... mama si tata. Mama era imbracata cu un maieu verde ca si ochii ei, cu bretele si o capsuna uriasa pe el, era de inteles ce era fructul ei preferet, pruta blugi albastrii trei-sferturi, slapi maronii, avea parul desfacut, cercei verzi, o bratara albastra si un lantisor albastru, cu pandativ in forma de luna. Tata avea un tricou alb, pantaloni gri si o jacheta tot gri peste tricou. El purta adidasi gri cu dungi albe si maro. Insa mai era cineva cu noi. De dupa un pom isi face aparitia un baiat intr-o bluza albastra, blugi negrii si adidasi albastrii, cu o sapca albastra in cap. Era acelasi Mister ,,nu ma inteleg cu Naruto,, era exact la fel, doar ca facuse o schimbare destul de mare...zambea?! Se apropia incet de maine, din ce in ce mai mult, se aplaca deasupra mea, inchise ochii si se apropia din ce in ce mai mult de mine pana cand buzele noastre ajunsesera la 5 centimetrii departare, iar dupa ce se apropie inca putin de mine... suna ceasul!!! Imi urasc ceasul! Imaginati-va si voi, sa nu vrei sa-l distrugi pana sa cerseasca mila si indurare, dar la ca ma gandesc nu poate nici sa simta durerea, nici sa vorbeasca ...dar l-as putea vraji... ne! Trebuie sa mai ajung si la scoala astazi.
Este doar ora 8:10. Nu-i tarziu...ce??? Cat e ceasul??? Trebuie sa ma grabesc!!! Iau rapid din dulap o bloza portocalie, o fustita verde, o perecehe de sandale portocali, imi dau cu putin portocaliu pe la ochi, iau o bratara verde, cercei verzi. Dupa ce ma imbrac imi iau gheozdanul si telefonul bagandu-l in buzunarul din fata al gheozdanului si o iau la fuga pana la scari, dupa care ma arunc pe balustrada alunecand usor in jos, cand ajung jos ma invart odata si iau de pe masa un mar dand buna ziua, apoi salut din nou si o iau la fuga trantind usa in urma mea. I-am cam speriat cu grabirea mea, dar n-am ce face. Sa se obisnuiasca si vorba aia,, Daca nu sti te invatam, daca nu poti te ajutam, daca nu vrei te obligam.,, Grabesc pasul deoarece intarziam din ce in ce mai mult si pentru ca nu vedeam nimic din cauza vitezei dau peste cineva daramandu-l si picand si eu. Cand ma uit mai bine il observ pe acelasi baiat din visurile mele, de care se pare ca m-am indreagostit, dar ma pricep destul de bine la mintit si la a ascunde ceva, asa ca nu cred ca va afla prea curand, poate chiar niciodata. Afisez zambetul meu de copilita nevinovata si inocenta, tocmai ceea ce nu eram, spunandu-i:
-Iarta-ma, ma grabeam foarte tare si nu te-am vazut!
-Nu-i nimic, si eu trebuia sa fiu putin mai atent, dar pana la urma, unde te grabesti?
-,,A muscat momeala,, gandeam eu. Pai la scoala, e cam tarziu, hai sa mergem! spun eu luand-o inainte, dar el ma prinde de mana si ma trage inapoi.
-Stai, Sakura, azi nu se mai tin ore!
-,,Minunat, si eu ce o sa fac toata ziua, o sa ma antrenez cu orfelia 10 ore? Stiu ca trebuie sa ma antrenez, dar am si eu limitele mele! Ce egoisti sunt unii oameni!,, urlam eu in sinea mea. Pai mersi ca m-ai scutit de un drum lung pe scari! Si apropo, poti sa-mi dai drumul la mana! cand auzi asta Sasuke se rosii si nemaistiind ce sa faca imi zice, dandu-mi drumul.
-Stii eu...
-Ce s-a intamplat?
-Eu vroiam sa te intreb... daca tu si eu... adica, pentru ca nu se mai tin ore azi... poate tu si cu mine am putea... desigur, daca vrei si nu ai altceva de facut...vrei sa...sa...
-Eu cred ca vrea sa te invite in oras! zice Naruto aparand de cine stie unde.
-Adevarat?
-Pai... vezi tu... eu... si sti... defapt.... chiar daca...
Atunci Naruto parca stiind ca va mai dura inca 300 de ani sa-mi spuna ca este real,il calca pe picior si cuvintele mult asteptate ies din din gura lui ca si pe ata, plus altele adresate lui Naruto. Ii raspund ca ne vedem la ora 7 fix, dupa care ii las pe cei doi care mai sa se ia la bataie, ce copii mici.
Dupa cateva minute am ajuns acasa si vazand ca toata lumea este plecata urc scarile lenesa, deschid usa incet, parca avand chef sa zbor pana in pat, ma imbrac intr-o pijama si ma tantesc in patul meu pufos si caldut, acoperindu-ma cu patura si adormind imediat.
Pleoapele ochilor mei se misca greoi, parca vrand sa mai doarma cateva ore si sunt sigura ca nici nu este tarziu! Iau ceasul in mana si ridic capul, care parea ca ere 100 de tone desi nu cred ca este posibil sa ti se ingrase capul, glumesc! Ceeee???? Vai ce gluma buna!!! Este ora 5:50. Din nou mi se intampla. Zici ce azi era perioada de hibernare pentru mine. Sar din pat si nu fac nici un pas ca ma aflu in fata oglinzii. Cu o parte din par imi fac un coc, iar cealalta o las libera. Am mai facut 2 pasi si ma aflam in fata dulapului. Privesc atenta si gandinduma putin, analizand comportamentul de zi cu zi al lui Sasuke, era clar ca ma va scoata intr-un restaurant select, asa ca iau o rochie scurta, de culoarea albastra, simpla, o bratara de aur, Colierul meu, dar care de data asta era altfel. Era din aur, mai subtirel, cu o piatra albastra ca si rochia, iar apoi era despartit in 5 firicele, fiecare din pietre de culori diferite. Una era maro, alta gri deschis, alta rosie, una mov si una alba. Mi-am incaltat pantofii albastrii, de aceiasi culoare cu rochia.
Ma uit din nou la ceas si indica ora 5:52. Cum adica? Parca as fi fost Femeia Minune sau ceva de genul acesta. M-am pus pe pat si am inceput sa ma cert cu cealalta eu, pe motiv ca ei nu-i placea cum m-am imbracat. Mai prostesc de-atat nici ce se putea, a fost cea mai stupida cearta din viata mea. Asa m-am observat cum trece timpul si deodata aud un claxonat in fata casei. Ma ridic ca sa ma uit pe geam si observ o masina neagra Din ea iese Sasuke. Imi iau repede o haina neagra, lunga cam cat rochia, dupa care cobor scarile in fuga. Toata lumea se afla in bucatarie, facandu-si de treaba. Nu am mai salutat, deoarece ma grabeam si am iesit repede pe usa. Probabil am lasat multe semene de intrebare, dar n-am chef sa-mi stea in farful capului cu chestia asta. Mai mult ca sigur Dogo s-ar pune pe plans, implorandu-ma sa nu ma duc, fiindca sunt prea mica.
In fine, asta deja este alta chestie de care nu am chef sa-mi amintesc. De cum ma vede Sasuke deschide usa masinii, permitandu-mi sa intru. Dupa ce inchide usa, ocoleste masina, se suie si el in ea si pornim, doar el stiind unde.
Dupa cateva minute de mers am ajuns in fata unui restaurant luxos. Exact cum ma gandeam, vai Sasuke, ce domn esti. El opreste masina umpic mai departe de intrere si cand sa deschid usa, observ ca nu aveam de unde sa o deschid. Sasuke mi-o luase inainete. Dupa ce ma ridic incuie masina si plecam spre restaurant.
Inauntru totul era impecabil. Mesele erau aranjate frumos, la distanta egala unele de altele, de cate 2, 3 sau 4 persoane. Sasuke ma ia de mana si ne indreptam spre o masa de 2 persoane evident. Pe o fata de masa rosie erau aranjate 2 pahre, 2 meniuri, 2 farfurii si tacamuri.
Amandoi am comandat ceva de mancare, eu un capucino si el o cafea. Toata seara a fost una perfecta. Am glumit, am mancat, am discutat tot felul de chestii. A fost extraordinar si am fost foarte fericita, dar din pacate eram constienta ca aceasta fericire avea sa se sparga acasa, unde urma sa inceapa o lunga ancheta interogatorie. Mi-e mila de mine!

Acesta a fost sfarsitul capitolului 13. Continuarea maine, dar cu conditia sa fie comentarrii!
Pa-pa!

Vaiii scumpo! Este frumos!
Imi place mult sa sti:X
Mai lasat foarte in suspans.
Astept urmatorul capitol!
Sper sa vina repede!

Inca 2 commuei si vine si nextu!

Miau !

Pai imi pare rau ca nu am mai dat comentariu
Imi place foarte mult
Este frumos , interesant si plin de suspans
Felicitari draga mea !
Astept next-ul
Sper sa vina cat mai repede
Spor la scris si la idei !
Pupici duulci !
Succes la scoala !
Mrr

Uite asta e al doilea comm.

Pune nextull!

am saincerc sa pun nextu azi, ar nu-s sigura ca reusesc! daca nu pot va promit ca-l pun maine!!!
daca nu pot sa-l pun ma scuzati!

Nu-i nimic . Spor pentru atunci cand scrii :D

Ma scuzati ca v-am facut sa asteptati atat de mult dar am fost ocupata cu scoala!
Capitolul 14. S-au ales echipele!

O noua zi de scoala, o noua serie de ore plictisitoare, o noua cearta cu Karin sau Amy. Da, v-ati prins. Este joi dimineata si mie inca imi lipsesc camerele mele pe care le schimbam ca si pe haine. In orice caz, lasand la o parte melancolia, ar trebui sa me imbrac frumos, deoarece astezi este o zi importanta. Se aleg echipele. Deci sa vedem ce mai gasim prin dulap! In curand v-a trebui sa-mi cumpar haine noi deoarece se apropie noul sezon cu noi tendinte in moda! Caut linistita in dulap, cam neinteresata de faptul ca timpul nu sta in loc si o sa intarzii, dar nu-i bai! Fac eu ce fac si ajung inaintea profului, plus e Kakashi, hai sa fim seriosi! Cat de devreme poate ajunge?! In sfarsit l-am gasit! Azi ma voi imbraca intr-un kimonou roz, pana la genunchi, cu o nuanta sau doua mai deschis decat parul meu, cu un dragon pe partea dreapta si cu petale de trandafir, rosii pe restul matelialului, despicat intr-o parte, lasand sa se vada pantalonii trei-sferturi, mulati si de culoare neagra. Imi iau in picioare o pereche de sandale negre, cu cate o fontita roz cu rosu, niste cercei cu pietricele rosii, o bratara roz cu pirtricele tot rosii si parul mi l-am lasat desfacut, punand in el doar o clama neagra, simpla. Mi-am dat cu glos rosu pe la buze si m-am machiat la ochi cu roz si negru.
Am pus intr-o geanta neagra niste carti si caiete, 2 pixuri, o pila de unghi, telefonul si castile, dupa care am coborat scarile si spre nu prea mare surpriza jos ma astepta Orfelia cu micul dejun si foarte serioasa. Era sa-mi iasa pupilele din orbite cand am vazut cum arata. Avea parul desfacut, ceea ce ma cam sperie, deoarece ea il poarte mereu legat in coada sau coc, purta o rochita verde, as putea spune cam scurtuta, cu egari albi si adidasi verzi, un lantisor cu pandativ in forma de inimioara, ce mai amintiri....ce naiba iar incep, mai bine nu! Dar nu pot sa nu-mi aduc aminte....Gata, Sakura! Esti dobitoaca sau ce? Ajunge!
Ma astepta jos, evident ca sa inceapa anceta, de parca as fi fost aseara cu mafia chinezasca, nu cu un baiat. Ce ma pot plictisi intrebarile ei. Unde ai fost aseara? Cu cine ai fost? Cum il cheama? S-a purtat frumos?... asta e mai ceva ca si oamenii! Dupa inca 15 minute de plictiseala imi da voie sa dau navala pe usa, afara. Ce fericita eram ca am scapat. Dar inaca nu s-a terminat. Nu le sta lor in fire sa aiba o ancheta asa de scurta. Ultima oara m-au tinut cam 2 luni cu intrebari tampite. Mai bine m-as grabi daca nu vreau sa intarzi!
Orfelia:
,,Ma intreb daca si-a dat seama ce vreau. Probabil ca da, deoarece eu nu ma pot preface asa de bine ca si ea. Cat de mult m-as bucura daca s-ar indragosti, dar in acelasi timp ar fi un punct vulnerabil pentru ea. Daca Medusa ar afla de acest lucru, primul lucru pe care l-ar face ar fi sa-i faca o vizita lui Sasuke. Vrajitoarele nu au voie sa ucida oamenii, dar nu scrie niciunde din pacate ca daca o vrajitoare face acest lucru si ei i s-ar intampla la fel. De aceea vrajitoarele nu au sentimente, deoarece sunt puncte slabe care te fac vulnerabil si din ce in ce mai slab. Nu vreau ca Medusa sa cauzeze pagube in Lumea Oamenilor, deoarece pana sa ajunga Sakura la tron eu sunt responsabila de ce se intampla aici. Dar nu acestea sunt intrebarile care ma preocupa acum. O voi putea proteja oare sau se va intampla la fel cum i s-a intamplat mamei ei? Nu am putut proteja pe nimeni de-alungul vietii mele. M-a durut. Si inca ma mai doare. O rana ce nu se vindeca niciodata, ca o boala incurabila, ca si timpul ce nu poate fi dat inapoi pentru a repara greselile, dar ele se poate asterne peste el si sa le dea uitarii. Nu mi-am protejat regina, mama Sakure, nu mi-am protejat sora, de unda nebuniei a lui Kishin, nu mi-am putut proteja propria fiica, nu l-am protejat pe Shuka, fiul actoalei regine de unda...ce sa mai! Sunt buna de aruncat intr-un vulcan activ...,,
Sakura:
,,Nu-mi spune ca inca mai ti la el! Te rog! Deschide-ti ochii! Nu te-a iubit niciodata, ii placea sa te prosteasca!,, ma intreaba egoul meu.
,,L-am iubit, si inca il mai iubesc! Shuka a fost mereu inima mea.,, raspund eu
,,Bine. Fi proasta, m-am nimic in potriva ta, dar analizeaza cu atentie toate momentele pe care le-ati avut impreuna! L-ai iubit, i-ai spus, ti-ai dedicat viata lui, el ti-a spus ca te iubeste, apoi a sarutat-o pe Layla! Ce se va intampla cu Sasuke?,,
Egoul meu avea dreptate! Trebuia sa-l dau uitarii, lantisorul de la gatul Orfeliei era un dar de la Shuka pentru asa zisa Layla, fiica ei. Bine inteles ca ei nu i-am spus niciodata, altfel ar fi aruncat de mult colierul si nu l-ar fi purtat in fata mea, dar pana la urma i-as fi luat totul! Era ultima ei amintire despre fata ei. Sa nu credeti ca e o scorpie sau ceva de genu. A fost una dintre cele mai bune prietene ale mele, si nu a fost vina ei, ci...a mea. Nici nu mai vreau sa-mi aduc aminte vreodata, a fost cea mai mare prostie sa ma gandesc la el, imi vine sa plang. Dar nu am cum deoarece intarzii si sunt deja in fata usii uriase, maronii di lemn de brad, cu un panou care indica faptul ca aceasta este clasa mea. Intru rapid, dar avand grija sa nu lovesc pe nimeni si spun dintr-o suflare:
-Ma scuzati ca am inarziat, nu se va mai repeta, promit! dar spre surprinderea mea din clasa se auzea greierasul.
Ma intorc spre peretele alb imaculat si imi indrept ochii spre ceasul in forma de cerc, cu rama aurie, cu sclipici argintiu, ce combinatie stupida! Dar nu asta ma preocupa in momentul de fata. Am ramas socata. doar o idioata ca mine ar putea uita ca astazi se da ceasul cu o ora inapoi si e 7:15 nu 8:15.
Merg linistita pe holul scolii catre panoul unde stiam ce se afla lista cu echipele. Din cate stiam eu echipa ar fi trebuit dupa noile reguli sa fie formata din 2 baieti, 1 fata si senseiul. Cand am ajuns acolo am observat ca nu eram singura preocupata de echipa mea. Ma era o fata. Karin. Parea nervoasa. Era usor sa-ti dai seama, deoarece era rosie, incat nu-ti puteai da seama unde incepe parul si unde se termina fata. E, uitand de scopul venirii mele aici imi schim vocea si o intreb de ce este suparata. Ea se uita cu coada ochiului la mine dupa care ma ia de par si ma scutura bine.
-Asculta bine la ce-ti zic, ca nu am sa repet! Nu stiu ce sfori ai tras de ai ajuns in echipa cu barbatul meu aratos, dar iti jur ca daca se intampla ceva intere voi doi, in mormant te bag!
-Karin, nu m-am uitat pe lista, dar sunt sigura ca nu am picat in echipa cu toaleta, si ca sa-ti arat cat sunt de bine voitoare iti urez o casnicie reusita si o droaie de copii vaci si boi, care evident pe tine ar semana!
-Nu vorbi cu mine ca la usa cortului!
-Tu nu sti cum vorbesc eu ca la usa cortului sau cat de nebuna pot sa fiu! Asa ca-ti sugerez sa nu te pui cu mine ca tu nici in iad nu vei mai apuca sa intri dupa ce te prind eu de coama!
Ea imi da drumul si pleaca nervoasa. Vai ce sa zic sa nu cumva sa o atinga cineva ca se ia de fund si sare in sus, da ce este ea? Printesa scolii? Poate asta crede ea, dar trebe pusa la respect, si asta o sa fac pana plec de aici. Nu-i va fi usor sa ma combata. Ultima fata cu care am facut asa avea ochii ca niste sabii ce scanteiau si era hotarata ca ea nu se schimba. Dupa doua zile de stat cu mine era ca o mielusica si facea orice-i spuneai. S-o fereasca Domnul sfant sa intre in maineile mele.
Dupa ce ma uit pe lista si aflu ca sunt in echipa cu Sasuke si Naruto, iar Senseiul nostru este Kakashi plec in clasa dupa ce ma aranjez putin. Am mers vreo 2 minute pana in clasa si nici atunci nu am avut liniste de la Karin si Amy, care dupa ce a vazut ca o ignor m-a facut in toate felurile posibile si i-a insultat si pe profi, dar nu stia ce-o asteapta. Dupa ce se intoarce realizeaza ca in spatele ei se afla dirigu care a certat-o bine si i-a dat 2 luni de detentie sii 15 ore de munca in folosul scolii.
-Domnule diriginte, cred ca este o pedeapsa care nu i se potriveste colegei noastre! Mi-a amenintat si m-a tras de par.
-Stiu, mi sa spus ca doua fete se cearta in holul C. Deci Karin 25 de ore plus detentia!
-Dar Sakura mi-a vorbit urat!
-Adevarat! Cred ca ma voi multumi cu 2 ore de munca.
-Aveti dreptate, domnule! M-am purtat total iresponsabil si mi-am jignit colega de clasa fara se ma gandesc la consecinetele cuvintelor si faptelor mele necugetate. Sunt pregatita sa accept orice pedeapsa oricat de dura, aspra sau lunga ar fi aceasta deoarece o merit!
-Defapt daca ma gandesc mai bine poti uita de pedeapsa si poti imbratisa un 10 cu felicitari! Apropo Karin, cine este barbatul tau aratos? Sasuke?! atunci acesta a izbucnit incepand sa tipe la Karin si la mine, dar nu intentionat.
Mie nu mi-a fost de ajuns asa ca am vrajit-o pe Karin sa spuna ce gandeste. Ce tarabou a iesit! Ha haha, au dus-o pe Karin la directoare si ce pedeapsa a primit! Sunt o mica scorpie! In rest ziua a decurs normal si Sasuke s-a calmat, Karin s-a potolit si nu m-a mai enervat isa m-am luat la bataie cu Amy si am primit toate trei detentie, eu o ora, iar Amy 5.
Programul pe sfarsitul de saptamana ar fi ca maine si poimaine sa merg cu felele la mall, duminica la concert toata ziua pe plaja. Kakashi ne-a anuntat ca luni vom avea primul nostru antrenament. Poate va intrebati de unde am eu bani, pai trisez cand jucam acasa septica cu Doga, Orfelia, Arachne si Estera si-mi fac un buget destul de maricel, mai ales ca Doga nu se lasa pana nu castiga o partida, caci vorba lui este: ,, Dupa o partida castigata, mai castigi una si inca una si inca una....,, numai ca-n viata reala nu-i chiar asa. Deabia astept! O sa ne distram 3 zile la rand!!! Uraaaaaaaa...


Acesta a fost finalul capitolului 14. Urmatorul capitol va fi cam lung asa ca-l voi imparti in mai multe capitole! 3 commuri si vine nextu. Le vreau pana duminica!

cat mai astept?!
vreau sa stiu ce parere aveti despre capitol!
pacat ca nu vreti sa stiti ce se mai intampla, se pare ca va place suspansul, chiar foarte mult
ma bucur, daca o tin tot asa o sa termin fiku cam peste 2 ani
in fine eu nu ma supar ca nu comentati,
insa despre voi nu stiu ce sa zic
atunci ne vedem maine!

Cum adica nu stii ce sa zici despre noi ?
Deci hai..nu incepe si tu cu comentariile
Nu faci un fic pentrtu comentari
Ci pentru ca-ti place ceea ce faci
Tu stii oricum ca noua ne place ficul
Ma rog
Hai cu next-ul
Cat despre capitol
A fost interesant si frumos
Felicitari
Hai cu next-ul !
Spor la scris si la idei !
Pupici !
Mrr

Bine bubu, chestia cu ,,nu stiu ce sa zic despre voi,, se lega tot de chestia cu ,,capitolul urmator,, si nu stiam ce sa zic, fiindca nu stiam ca va place suspansul. Sa nu crezi ca acum am sa incep sa va jignesc. Nu, Doamne fereste. Deci eu nu jignesc, nu-mi place si n-am treaba cu asa ceva!
Apoi nu, nu fac fiku pentru comentarii, doar ca eu din fire sunt foarte sperioasa, asa ca iepurasu, si na sperie foarte tare anumite chestii, sunt inca la inceput si un copilas mic si n-am ce zice. De exemplu cand mi-am facut contul am stat asa pe ganduri ,, Sa-mi fac cont...sa nu-mi fac cont....daca imi fac trebuie sa inep sa scriu...,, , apoi cand am inceput sa scriu primul capitol, parca stateam pe ace si cand atingeam o tasta parca atingeam fier topit. Si cand am facut acel capitol, toata lumea il stie cred, deoarece este celebru fiindca n-am avut descriere. Cand mi-am dat seama ma abtineam sa nu sparg toate oalele mamei mele in capul meu. Nu spun ca ar fi vina voastra, nu asa vreau sa se intelega! Eu din tot deauna am fost mai retinuta in anumite chestii, asa sunt eu! Uneori nu sunt numai fricoasa ci si paranoica. Nu am vrut sa va supar, insa mie imi lipsesc niste particele din creier, izbucnesc in ras cand...vad tavanul, nu am sa mai continui fiindca va sperii pe toti!
Oricum sper sa nu va suparati, pentru ca nu asta am vrut.

Capitolul 15. Doua zile agitate partea I

Este vineri si fac cea ma obisnuita activitate, pe care o practic doar de cand am venit aici: plictisitul. Ma aflu la ora de matematica. Profesorul trancaneste aiurea, nestiind ca doar 2 copii il asculta. Unii se plictisesc deoarece pur si simplu ora de matematica li se pare grea, inutila si pentru cei care invata, insa eu ma plictisesc din mai mult motive. Ma plictisesc de mirare nestiind cum oamenii pot invata asa ceva la 17 ani, dar m-am plictisit sa ma mir, deaia stau asa de nepasatoare. Al doilea motiv este lectia. Oamenilor, eu am invatat chestiile astea la 3 ani si ti le pot spune si la ora 2 sau 3 noaptea. Mi se pare extrem de ciudat sa inveti lectile din manualul acesta de clasa ,,a XI-a,,. Incep sa cred ca ceea ce se studiaza in lumea noastra, in clasa a XI-a sunt subiecte inexistente pentru ei, care nu au fost inca descoperite. Stiu ca suntem vrajitori, dar si noi facem matematica, romana, limbi straine, ore de antrenament, muzica, ed. fizica care sunt perfect neatinse, aceste materii n-au niciun fel de reguli secrete sau cine stie ce, eventual secrete de invatare rapida. In lume sunt multe chestii ce detin secrete. Chiar si cele mai banale sau neinsemnate obiecte pot avea un farmec aparte, daca stim sa le observam cu atentie.
-Domnisoara Haruno, cum se rezolva problema?....Domnisoara Haruno! Sakura!
-A, ceeeee? Ce s-a intamplat?
-In primul rand ,,ce,, este vitamina si in al doilea rand asta este a doua oara cand dormi la ora mea, pe ziua de azi. Daca tot crezi ca sti mai multa matematica ca si noi de ce nu ne demonstrezi rezolvand problema de pe tabla? Rezolvi problema, dupa care ne predai lectia! spune Kakashi intainzandu-mi o bucata de creta.
Fara sa mai stau pe ganduri apuc creta si ma repezesc la tabla unde incep sa rezolv problema asa cum am fost eu invatata de catre invatatorii mei, cartile de matematica, pe care ei le cred carti de facultate. Ce sa mai? Se vede cine este mai silitor si a invat mai mult. Eu sau ei? In timp ce scriam pe tabla cate o soapta imi mai iesea pe gura, cum ar fi ,, teoreme, teoreme... adunari.... scaderi... inmultiri... impartiri... ridicari la putere... comutativitate,, etc. Probabil ca ma credeau o obsedata de matematica care facea lectiile din manuale de clase mai marri, acasa. Ce sa-i faci, fiecare cu parerea lui. Am scris pe o tabla rezolvarea problemei si dupa ce am terminat de rezolvat acea ,,foarte grea,, problema de matematica m-am intors catre prof care statea in banca mea, certandu-se cu Naruto, pe motiv ca nu asa se rezolva problema, dar blondul o tinea una si tare ce asa cum a facut el este bine si nu toata lumea are creierul perfect rotund. Aha, deci creierul lui avea denivelari. Pai de ce nu isi face o operatie estetica de schimbara a formei creierului? Dupa ce tusesc scurt profesorul isi intoarce privirea din caietul plin cu desene al lui Naruto si ramane cu gura cascata. Cred ca si-a dat seama cine era respectiva persoana din desenele ce nu mai aveau loc in caietul lui Naruto. Ba nu! Atunci ar fi fost nervos, acum e uimit! Era si evident de ce! Nu mai aveam deloc creta in mana! Glumesc. Evident era vorba despre rezolvarea problemei. Ca sa-l mai sperii putin il intreb,, Acum scriu lectia?,, insa nici nu avea rost sa raspunda, deoarece eu luasem alta creta si incepusem sa scriu.
Dupa 5 minute de stat in fata tablei negre, care se umplea din ce in ce mai repede de expresii pe care doar eu le intelegeam, cuvinte greu de citit, pe care le-am scris despartite in silabe si astfel am terminat lectia lasand tabla plina de exemple si scrisul meu caligrafic si citet. Bine inteles asa il consideram eu.
Profesorul nu mai putea scoate niciun cuvant pe gura, ramasese cu privirea atintita spre tabla si ochii mari. La un momentdat mi s-a parut ca era sa cada peste Neji, iar cand s-a ridicat a daramat scaunul meu si s-a inpiedicat de 2-3 ori in drum spre tabla. Mirarea lui era usor de citit pe fata sa. Nici despre colegii mei nu pot spune altceva. Nicio fat in afara de cele ale prietenelor mele nu exprimau alt sentiment. Ma pufnea rasul cand vedeam ce moaca speriata avea profesorul, cu greu am reusit sa ma abtin sa nu izbucnesc in ras. Proful ia bucatica de creta in mama si se holba la ea intorcand-o pe toate partile, de zici ca a descoperit America in varianta de buzunar. Domnul Hatake reuseste sa ma sperie cand cade in fund si privind foarte concentrat in acea bucata de creta.
-De unde naiba au iesit definitiile alea si rezolvarea problemei in felul acela? eu bat doar cu degetul in capul meu, in semn de ,,De aici!,,.
Profesorul ma priveste intr-un fel foarte ciudat. Mai vazusem privirea aia doar la profa de istorie, din Lumea Magiei, cand spuneam o prostie colosala, universala genul care te facea sa lesini.
Profesorul se ridica in picioare ma inconjoara odata, parand foarte ganditor. Se opreste in spatele meu si imi ia capul in maini incepand sa-l intoarca pe toate partile, exact cum facea cu creta. Bum deci asta ori vrea se se ia de mana cu Hanamato, ori cand a picat i-a sarit sangele pe creier, fixandu-se pe cercul logicii, afectandu-i foarte grav gandirea. El spunea pur si simplu,, Nu ma pacalesti tu pe mine! Tu esti copil, eu profesor. Eu stiu cum sunt copii cand mint, tu nu.,, Cred ca daca imi va mai intoarce capul pe toate partile imi va rupe gatul. La un momentdat da Domnul sa se opreasca si se pune in fata mea privindu-ma in ochi. Eu nestiind ce face il priveam de parca ar fi cazut din cer. Mai stam asa cateva minute bune, eu incepand sa fac din nou mutra mea care exprima plictiseala. Kakashi casca ochii si incepe sa-si faca semnul crucii.
-Doamne, tu chiar nu minti!
-Despre asta era vorba? Asemenea chestii se invata la al 3-lea an..
-Al treilea an de facultate. Acum cu cine ai invatat astea. Trebuie sa discut cu acel om.
-Eu vroiam sa spun al 3-lea an al vietii. Si de invatat cartile m-au invatat. Le puteti intalni in orice biblioteca scolara.
-Tanti, tu-ti bati joc de mine?
-Deloc!
-Si ce-ai mai invatat tu pana acum, in plus.
-.....Momentam acest fisier din memoria computerului nu este gasit. Acesta a fost sters sau inlocui ori blocat. Va rugam sa incercati mai tarziu. Multumim pentru intelegere! si chiar cand profesorul vroia sa ma mai intrebe ceva sunt salvata de clopotel, eroul meu din totdeauna.
Insa nu a fost chiar asa. Clopotelul este un obiect si are el puterea de a aduce bucurie copiilor, dar nu are putere asupra profesorilor, deoarece Kakashi m-a mai tinut toata pauza ca sa vorbeasca cu mine. Nu ca m-ar deranja, avand in vedera ca restul orelor au fost anulate, dar ma multulesc cu cei doi politisti de acasa, Doga si Orfelia, plus subalternii lor, Az, Hope si Healthy, care cum apare ceva in viata mea hop si ele ca sa afle detalii. De ce sunt eu cea mai mica din grup. Stai! Azmaria este mai mica decat mine...dar ea are protectie din partea felelor H. Ingrozitor.
Apropo de fete. Azi mergem la mall. Sigur imi vor tine predica din nou ca trebuie sa fiu mereu punctuala etc. Jur ca daca asta nu-mi da drumu am sa-l iau la paruiala. Dar parca citea gandurile profesorul si ma tine si mai mult. A fost o discutie foarte placuta, avand in vedere ca acum ora de mate va fi diferita... mai multe detalii veti afla alta data. In sfarsit zurliul ma lasa in pace sa plec si sa-mi vad de treaba mea ca nu-l mai suportam mult si-l bagam in spital. Dumnezeu are insa grija de oameni si nu ma lasa sa fac tot ce-mi place. Defapt si de mine a avut grija, deoarece nici nu vreau sa ma gandesc ce pedepse m-ar fi asteptat. Poate m-ar fi pus sa stau in detentie cu Camelia, pardon Karin. Sa ma mai iau la omor si cu aia. Paote m-ar fi pus sa spel w.c.-urile sau sa fac treaba femeii de serviciu...yak. Nici nu mai vreau sa ma gandesc. Sunt asteptata de fete.

Capitolul 15 nu se incheie aici! Maine sau poimaine va astept cu partea a doua. Curiosi de ce se intampla? Cititi mai departe si diminuati suspansul ce creste in voi.
Bine nu luati in serios neaparat propozitiile de mai sus, inafara de propozitia cu partea a doua!
Si deoarece maine este ziua femeii va urez ,, La multi ani!,, tuturor fetelor de pe site!

am sa incerc sa pun nextu miercuri, dupa ce termin temele. Sper ca nu mai sunteti suparati pe mine!
Ne vedem miercuti cu partea a doua a capitolului 15!

Super capitol, imi place mult ficul, succes!!!!

Multumesc mult, Zuki!
Cum am promis partea a doua a capitolului 15!

Capitolul 15. Doua zile agitate partea a II-a

In timp ce Sakura discuta cu profeorul de matematica in clasa, in hol, ceva mai departe, fetele o asteptau pe micuta intarziata. Nemaiputand astepta atat Ino porneste o discutie, ca sa nu se plictiseasca.
-Hinata, ce crezi ca o sa-i spuna Kakashi Sakurei?
-Tare as vrea si eu sa aflu. Din pacate, e mai mult ca sigur ca nu ne va spune!
-Si daca o rugam frumos si o batem la cap pana ne povesteste? intreaba Ino.
-Ino, chiar vrei sa pari o bagacioasa? Ne va spune ea cand va veni vremea! Toate la timpul lor! zice Lisa.
-Mie mi se pare ca nu este ceva in regula cu Sakura de un timp! spune Ten-Ten.
-Si mie. completeaza Misa. MI s-a parut cam bizar ce a zis femeia aia...
-Orfelia! ii explica Lisa Misei.
-Dar tu de unde le sti pe Sakura si Orfelia?
-Totul tine de cum inveti si te comporti, Ten-Ten! Am cunoscut-o pe Sakura la un bal. Nu era unul oarecare. Era in cinstea celor mai buni elevi ai scolilor din intreg tinutul! Acolo, de unde vine ea, la scola a absolvit primele 4 clase intr-un an si 3 luni! Ciclul gimnazial in 1 an si 10 luni, iar clasele 9, 8, 10 in 2 ani!
-Apropo, Lisa de unde vi tu si cu Sakura?
-Iti spun altadata! Vine Sakura! Haide, fat-o! Nu avem toata ziua la dispozitie ca sa te asteptam pe tine!
Eu nici nu m-am mai chinuit sa le raspund, deoarece eram deja intre ele. Am crezut ca ma vor interoga cam 5 ceasuri, abea apoi am fi putut merge la mall, asta deca ar mai fi fost deschis! Insa chiar m-au surprins, intr-un mod placut. Nici nu cred ca si-au adus aminte de ce intarziasem. Daca nu as fi scapat de cap de rosie si cap de scoarta de copac, toata lume stie ca vorbesc despre Gaara si Kankurou, as fi stat in hol pana saptamana viitoare.
Am rasuflat de cateva ori dupa care o iau din nou la fuga, deoarece fetele se aflau deja in fata scarilor.
Eram extrem de fericita ca merg la cumparaturi. Defapt eu nici nu stiam ce-i aia pana seara trecuta, cand Orfelia mi-a explicat ca mergi dintr-o constructie mai mica, care se numeste magazin, in alta, pana nu mai ai unde sa pui plasele si te dor picioarele, insa imi placea mai mult cum suna propozitia asta. ,,Mergem la cumparaturi!,,. La noi, in Lumea Magiei, este diferit cand iti cumperi haine. O holograma a corpului tau, imbracat cu hainele pe care vrei sa le cumperi, pe o bucata de sticla, dar care este mai rezistenta chiar si decat fierul.
Dupa cateva minute de mers pe jos de la scoala am ajuns intr-un loc cimentat pe unde treceau masini, si in capatul acestei portiuni, destul de mare as vrea sa adaug, se afla asa-zisul mall. Stiati ca acea portiune pe unde trec masini se numeste parcare? A da, si mi-am dat seama ca pe acolo trec masini, deoarece era sa ma calce una, daca nu ma tragea Lisa de mana. Ea se afla de mai mult timp aici, deci are experienta mai multa decat mine! Ea s-a obisnuit cu zgomotul puternic si enervant, cu atata agitatie, poluare s.a.m.d. Eu insa nu. In acel munte unde stau eu nu e picior de om. Doar animalele isi fac veacul prin copacii sau padurile de pe langa munte, unde eu ma plimb cam de 4-5 ori pe zi, mai multe ore in sir.
Pe dinafara mallul era vopsit in alb si roz, cu geamuri mari si fumuri, la fiecare etaj, 4 la numar. La parter se aflau vitrine in care erau asezate haine, incaltaminte, accesorii, telefoane, bijuterii, cosmetice si multe altele. Era foarte frumos pe dinafara si parea destul de mare, dar mi-am dat seama ca nu era asa de cum am intrat pe usa cu deschidere/inchidere automata. Era imens. Era mai mare in lungime, decat se vedea din parcarea acestuia. Pe jos se afla gresie alba si de la usa pana la capatul holului, la scari, se afla un covor rosu, care trecea chiar si pe la fiecare magazin. Faianta era de culoare albastru deschis impecabil. Chiar in mijlocul parterului se afla o bibloteca imensa. Ignorand fetele care plecasera la primul magazin de haine pe care il vazusera, eu m-am indreptat spre biblioteca. Avea o usa automata, , cu rame din lemn de brad, care era sculptat cu diferite modele. Inauntru mirosea a cerneala si carti noi, nerasfoite. Dulapurile din lemn de fag se intindeau fara sfarsit si ducand o grautate destul de mare, avand in vedere ca rafturile erau pana la tavan, si fiecare avea cel putin 400 de carti pe el. Ai de unde sa alegi. Eu ma indrept spre bibliotecara si o intreb despre niste carti, despre care se pare ca nu mai auzise niciodata, insa mi-a spus sa caut la sectiunea ,,Istorie,,.
Eu cautam o carte despre istoria acestei lumi in care sunt prinsa. In mintea mea orice intamplare plecuta sau neplacuta este un prilej de a invata ceva nou, asa ca vreau sa invat cat mai multe despre aceasta Lume a Oamenilor. Am luat cartile Istoria Japoniei, Istorie Universala si Viata Celor De dinaintea Noastra. Cand m-au vazut doua tanti ce carti iau prima m-a intrebat de ca imi irosesc copilaria citind asemenea baliverne, iar a doua mi-a spus sa nu o ascult pe prietena ei si ca am potentialul unui istoric legendar. Eu le-am multumit amandurora, dupa care am plecat sa-i spun bibliotecarei ce carti imprumut. Insa am avut mare noroc cand acea doamna mi-a spus ca le pot pastra deoarece nimeni nu la mai citeste. Eram fericita ca nu mai faceam peste o luna un drum spre mall, dar eram si trista in acelasi timp pentru ca oamenii din ziua de azi nu mai sunt atat de dornici sa invete. Ce sa-i faci. Ei pierd!
Intre timp fetele ma cautau innebunite prin toate magazinele de la acest etaj. Erau se pare cam nervoase ca nu gasisera nimic bun la acel magazin si cand m-au descoperit in biblioteca m-au scos afara si mi-au tipat in ureche cam 15 minute in sir, Nu am mai stat sa numar secundele, deoarece fetele imi spargeau timpanele si toata lumea se uita la noi.
Dupa asta ne-am continuat drumul plimbandu-ne din magazin in magazin, iesind din fiecare mai zambarete, ai pline de bucurie, cu plasele mai indesate. Ne-am plimbat circa 4 ore prin acel magazin si nu ajunseseam decat la al doilea etaj. Am mers la o cofetarie din apropiere, deoarece cadeam din picioare de obosite ce eram. Ne-am asezat la mesa si fiecare si-a comandat cate o prjitura si ceva de baut.
Stateam linistita si savuram comanda mea, un cappucino si un ecler cu ciocolata si admiram acea cofetarie. Mesele erau asezate la distanta egala unele de altele, era foarte curat, marfa era buna, m-a facut sa ma sint foarte bine, mai ales faptul ca nu mai tineam pe maini toate acele plase grele. Eu nu sunt foarte grasa, dar cu acele plase cred ca aveam aproape dublu din greutatea mea initiala.
Discutam cu fetele diferite subiecte, radeam, glumeam, povesteam, barfeam, vai de mine ce rea m-am facut de la un timp. Ar trebui sa mai invat si eu codul bunelor manieri si...vezi sa nu! Eu ma port frumos si manierat cand trebui, dar cand nu, pot uita si ca sunt fata si face unele chestii de te doare mintea.
Deodata......


Sfarsitul partii a doua.
Dar nu va speriati!
Nu s-a incheiat inca!
Cine stie ce se va intampla in continoare!
Suspansul creste, asteptare scade de la o ora la alta...
Si posibil ar fi ca maine sa aveti partea a III-a!!!
Cine stie....pai eu!
Apropo, ma scuzati ca este cam scurt!
Sorry!

Buna draga
Imi place mult ficul tau
Dar as vrea sa iti dau un sfat.
Pune mai multe actiuni sasusaku.
Sper sa nu te superi
Imi place mult.
Astept nextul
Succes

Hei, Yumi!
Am vazut comentariul tau si nu ma supar.
Intamplari sasusaku vor aparea ceva mai incolo,
deoarece in fik e mai mult vorba despre viata Sakurei, de aceea ma axez ma mult pe ea si personajele care ii sunt mai apropiate, dar vor fi si din alea, nu-ti fa griji!
Ma bucur ca iti place tie si cititorilor mei!
Nextu incerc sa il pun ceva mai incolo!
Ne vedem atunci! Bye!

Deci v-am spus ca va aduc partea a III-a! Eu imi respect promisiunile!
Capitolul 15. Doua zile agitate partea a III-a

Deaodata privirea imi este atrasa de un afis colorat. Ma ridic de la masa si ma indrept foarte curioasa spre acel perete, ignorand chemarile prietenelor mele. Era un poster galben, cu dungi portocali, cu imaginea neagra a unei fete care statea cu o mana in sold si cu una in sus, aratand cu degetul titlul afisului, care era ,,Concurs international de modeling,,. Sub titlu se afla o mica introducere, daca-s putea-o numi asa. era scris cu litere albastre deschis: ,, Vrei sa fi tu fata de pe poster? Ai intre 17 si 25 de ani, 1.60 m- 1.80 m? Iti place modelingul, sa pozezi si sa mergi pe o insula pustie, in mijlocul ocenului, cu 15prieteni? DA? Atunci esti fata perfecte! Te asteptam sambata, 2 aprilie, la ora 12:00, la Opera House! Pregateste-ti hainele pentru urmatoarele 8 probe: costume de baie, rochii de seara, rochii de bal, tinuta de intalnire, tinuta de zi, tinuta de cina la un restaurant select, pentru un eveniment special, tinuta de club. Trebuie doar se defilati in fata a cateva mii de oameni! Nimic greu. Fetelor va asteptam tot atunci si cu premiile, oferite pe loc!
Premiul I: excursie, in mijlocul oceanului Indian, pe insula pustie, cu vapor inciriat, intr-o casa de 7 etaje, cu toate dotarile necesare( 17-29 iulie)
Premiul II: o petrecere, in Las Vegas+cazare gratuita 10 zile pentru10persoane, cheltuielile platite(3-13 iulie)
Premiul III:o excursie cu vaporul de 5 zile pe mare, pentru explorarea animaleleor marine si mediului de viata pentru 7 persoane ( 24-29 iunie)
Premiul IV: excursieTunisia, 5 zile, pentru15 persoane cu toate cheltuielile incluse(15-20 iunie)
Premiul V: excursie 4 zile in Franta, 7 persoane cu cheltuielile incluse( 8-11 iunie)
Premiul VI:excursie 4 zile in Brazilia,15 persoane, cu cheltuieli incluse (1-4iunie)
Premiul VII: excursie la Muzeul International De Istorie Al Lumii, 2 zile, 7 persoane (3-6 august)
Premiul VII-XI: excursie cu locatie strict secreta! (20 iunie-30 august),,
Ce mai? Deci eu ma duc cu orice pret! Ati vazut si voi ce excursii sunt acolo! Cred ca as fi multumita si de as castiga o excursie cu 2 sau 4 zile, pai cu asa locatii! Si daca as merge in toate? Nu ar fi prea de tot! Dar totusi.... cred ca as avea o vacanta plina de peripetii! si cel mai important...fara Orfelia si Dogo!!! Oricum ar fi prea frumos ca sa fie adevarat! Insa ma intreb ce locatii au premiile 8 si 9... poate ca nu voi sti niciodata! Cred ca vor fi cele mai tari dintre toate, mai ales ca sunt si cele mai lungi!
-Sakura, vrei sa participam? ma intorc speriata si le vad pe fete care au citit si ele afisul.
-Mai si intrebi?! Cum sa nu!
-Si daca tot suntem asa un grup de nedespartit, eu propun ca cea care castiga o excursie sa ne ia si pe noi! spune Ino chicotind.
-De acord! spunem toate in cor.
Cand am vorbit de odata cred ca l-am speriat si pe ospatar care ne-a spus ca daca mai facem galagie ne da afara. Nu prea conta pentru noi, deoarece eram foarte fericite ca vom participa, speram din tot sufletul sa castigam o excursie si eram foarte visatoare, gandaindu-ne la cum ar fi sa mergem intr-una din acele locatii de lux. Dar parca nu stiu care vrejitoare a pus o vraja asupra noastra sa ni se sparga cele mai frumoase momente si cele mai mari bucuri. O voce iritanta a adus asupra noastra un nor negru care te facea cel mai nefericit om din lume. Paraca fulgerele verii, ploile primeverii, vantul toamnei si frigul iernii s-ar fi abatut asupra noastra cand o rescata impreuna cu prietena ei si-au facut aparitia spunandu-ne sa nu ne bucuram prea mult, gandindu-ne la acele vacante, deoarece ca si in ceilalti ani ea si cu Amy vor castiga locul I si II, completand si faptul ca Sasuke o va insoti. Dar ceea ce ele nu stiau este ca eu am inregistrat discutia nostra pe mobil, mai ales ultima parte si tocmai ii trimiteam acest mesaj lui Sasuke, care probabil se afla pe drum cu 300 de boxeri profesionisti, 250 de karatisti, 200 de mascati, 150 de militari cu 5000 de arme, 100 de shinobi care nu o suporta pe Karin si 50 de oameni cu furci, pistoale si torte aprinse ca sa asedieze mall-ul si sa o tortureze pe Karin si Amy. Noi fara sa le bagam pe cele doua in seama am decis sa plecam si sa me intoarcem a doua zi inapoi, ca sa mai umblam 2 etaje.
Intre timp eu le-am urat lui Harin si Amy un drum bun si sa aiba grija sa nu le loveasa usa in spate. In timp ce cele doua defilau ca fotomodelele pana la usa eu am suflat usor catre usa si aceasta le-a lovit in spate pe cele doua, facandu-le sa cada tot ca niste fotomedele, spre marea amuzare a ,,spectatorilor,,. Ele erau si nervoase si speriate. Amy era mai mult speriata, iar Karin nervoasa, dar ce sa faci, nu toate avem echilibrul ei impecabil! La un momentdat Amy a tipat ,,Fantome! Fugiti! Vrajitoarele ne vor face supa, iar vampiri ne vor bea sangele!,, iar Karin a luat-o la fuga in urma ei. Saracuta! Pacat ca ajungem din nou la filmele de groaza, care mai bine ar ramane fara imagini. Trist!
Eu si fetele ne indreptam spre casa fiecare gandindu-se se pare la acelasi lucru: oamenii si magia.
-Regret ca m-am lasat adusa aici! spun eu.
-Si noi! spun fetele in acelasi timp.
-Stiu ca am mai spus-o dar oamenii ma intristeaza! Nu cred in magie, de parca ea ar fi ceva ireal! Daca ar crede sunt sigura ca ar privi totul altfel. Nu atatia oameni morti din cauza bolilor pe care ei le cred incurabile, nu atatea animale moarete, paduri taiate, ape poluate s.a.
-Asa-s oameni. Noroc cu oamenii care mai cred. incearca Hope sa ma linisteasca.
-Daca or mai fi si prosti din aia! completez eu.
-Nu vorbi asa, sti ca nu este adevarat! se ambaleaza Healthy.
-Exact! Treiesti, creaturile magice traiesc, ce mai vrei?....Pe da alta perte, insa, nici eu nu cred ca o sa o mai ducem mult. Acum cateva secole lumea si oamenii erau altfel. Cele doua rase puteu convietui in pace. Atunci nu a fost necesara o lume paralele, izolata complet de a lor unde se ne traim viata! Din pacate tot indoiala oamenilor ne-a obligat se ne indepartam de ei! spune Hope.
-Hei,de cand suntem acasa? intreb eu.
-De cand Hope ne povestea despre trecutul oamenilor si al creaturilor magice. Atunci era altceva, insa acum nu fac o combinatie prea buna.
-Exact! spune Hope. Acum, hai la culcare! Noapte buna!
-Noapte buna!
-Noapte buna!

Doamne deja m-am saturat de capitolul 15, deoarece vom avea si partea a IV-a! Stiu ca v-am cam exasperat dar mi-e lene sa scriu atat de mult! Lenea asta bat-o vina! Ne vedem marti sau miercuri, nu stiu exact!
Bye!