Ia uite ca m-am inselat! V-am adus nextul, dragilor! Sper sa va placa, fiindca capitolul urmator o sa dezvalui de ce se simtea Sakura in felul acela si inca se mai simte.

Capitolul 31. Incurcaturi, complicatii si schimbari de plan.

Stateam pe scaunul din fata birolului meu. Da, eram in camera mea. Dupa cum stiti cand am, plecat de la Sasuke era ora 6. Ei bine acum este 7 si jumatate. Am stat o ora si 30 de minute pe balustrada rezistenta de la balconasul meu. Nu imi pot scoate din minte acel fior ce m-a cuprins pe la 6 si 54 de minute. Nu m-am mai putut misca. Simteam mii de ace infipte in corpul meu si mai simteam ca inima mi se sparge in mii si mii de bucatele. Frica patrundea in mine ca si intr-un copil speriat de cineva. In acel moment era pre liniste. Atunci mi-am dat seama ca ceva s-a intamplat. Insa nu-mi puteam da seama ce. Aveam un sentiment asa de ciudat, era frica, vinovatie, dezamagire, dor, poate chiar si ura. Nu puteam sti nici macar eu ce simt. Era asa de frustrant. Poate ca era si din cauza gafei pe care am facut-o cand ma indreptam spre casa. Ma tot intrebam ce avea sa se alega de secretul meu acum ca si ea stie. Sa ne intoarcem in timp, acum o ora si cateva minute.
Mergeam cu capul in jos, cu parul desprins fluturand in vant. Nu stiam ce simt, exact ca si acum. Eram desprinsa de realitate si nu mai stiam nici pe ce lume traiesc. Eram pierduta si zburam undeva intre realitate si fictiune. Insa zborul meu este intrerupt de niste maini care ma imping intr-o cabina W.C. Mi-am dat seama imediat ce am privit prin acel plastic. Karin ma impinsese. Ma asigur ca pleaca si atunci trec prin usa, insa ea se afla la cativa metri departare uitandu-se la mine inmarmurita cu ochii cat cepele. Cel mai idiot lucru pe care l-am facut pana acum. Ea tremura toata si tipa la mine sa-i spun ce sunt eu. M-a intrebat daca sunt o fantoma, o vrajitoare sau o ciudata cu puteri supra naturale. Evident ca i-am spus, ce puteam sa fac. Nu puteam sa ii spun ,,Oh nu, Karin, eu sunt o fata normala ca si tine!,, Ea a urlat ca spune la toata lumea. Eu am facut un cerc cu mana, in aer si conturul lui se colora devenind movaliu. Eu am atins locul ce nu se colora si cercul o urmari pe Karin pana ce i se lipi de buze. Fusese o vraja destul de complicata, dar se pare ca eu le incurc doar pe cele usoare cum ar fi inchiderea unei ferestre si blocare uneia. In schimb, pe cele atat de grele nu le-am incurcat decat odata in viata mea! Am luat-o la fuga si am revenit aici, acasa.
Razele soarelui intrara timid pe usa si ma gasira scriind ceva pe o foaie. Sub ea se aflau alte cateva scrise. M-am oprit ca sa imi privesc scrisul ingrijit, literele egale si semnatura incalcita ca un smoc de par din care nici eu nu pre intelegeam ceva. Vedeam linii si numai linii. Semnatura mea semana cu cea a unui om de afaceri plin de succes. Gandul acesta ma facea sa ma cutremur din toata fiinta mea. Am luat din dreapta mea niste plicuri albe cu nume scrise pe ele cu litere uriase ce acopereau intreaga suprafata.
Respir adanc, dupa care dau capul pe spate, privind tavanul si dandu-mi seama ca trebuia sa pictez cate ceva si pe ea, ca doar nu mi-e imposibil.Ma sprijineam cu mainile de marginea biroului si incep sa ma legan pe picioarele din spate ale scaunului. Mai faceam asta doar cand aveam vreo 4 ani. Ce predica mi-a tinut Orfelia fiindca faceam asta si spunea ea ca nu se cuvine ca o domnisoara sa faca asta. Nu prea vad eu o domnisoara in mine. Poate ca gresesc sau poate ca sunt mai realista. Cat de jalnica sunt! Eu nu mai vad in mine decat o vrajitoare care a ucis o gramada de oameni. Vad in mine cea mai importanta arma a Lumii Magiei si nimic mai mult. Am stins lampa de pe birou si pocnindu-mi oasele ma ridic si iau un rucsac incapator maro. Il trantesc ,,elegant,, in fata usii dulapului si deschizand-o iau toate hainele si le trantesc in rucsac si mai ,,elegant,,. Nu erau culori prea diversificate. Puteam vedea inauntru o amestecatura de haine colorate cu rosu, alb, negru, verde deschis, galben pai, mov placut ochilor, roz sters si un visiniu foarte deschis la culoare. Imi placea sa ma fac frumoasa, dar nici sa ma imbrac cu cine stie ce culori tipatoare sau metalizate ca vopselele masinilor. Am luat de pe pat o pereche de adidasi albi cu sireturi maro, o pereche de pantaloni trei sferturi tot maro si un tricou alb cu niste pete visinii pe el. Manusile de lupta de acelasi maro nu lipseau. M-am dus cu hainele spre baie ca sa ma schimb. De data asta am facut un dus de 10 minute, cu viteza luminii si m-am imbracat la fel de repede. M-am asigurat ca usa camerei mele este incuiata. Dece? Pentru ca in casa asta nimeni nu a ainvatat ca se bate la usa inainte sa intri si vroiam sa fiu sigura ca nimeni nu-mi va strica planurile. Am fluierat usor si pe geam au intrat niste porumbei. Am luat doua scrisori si le-am prins de dupa gaturile lor. Una era pentru Lisa, iar cealalta era pentru fete, dar desigur ele o sa o gaseasca la scoala in banca unde stau ele. Le-am facut semn sa plece. Am asezat ultima dintre scrisori pe birou si luand o pensula am desenat cu negru o sageata care avea varful indreptat spre scrisoare si deasupra sagetii scria cu litere de tipar ,,Here,,. Ziceai ca am scris cuvantul ala la masina de scris sau ca l-am tras la imprimanta asa de frumos era. Am plecat spre usa si am descuiat-o in cea mai mare liniste posibila. Am luat cartea cu vraji dintr-un sertar si am pus-o intr-un buzunar de-al rucsacului. Am luat din dulap pelerina de culoare maro si am pus-o pe mine apoi am iesit pe balcon cu ruscacul in mana. O mireasma dulce ma intampina si razele soarelui incepura sa imi mangaie tenul perfect, incalzindu-mi pielea. Am inceput sa privesc in gol pierzandu-ma in alta lume, dar chiar cand mi-am dat seama ca n-am timp de zabovit am vrut sa ma misc, insa un fior nebunesc de teroare si disperare imi trecu pe sirea spinarii imobilizandu-ma. Toate oasele mele se desirau perecum un fular crosetat. Simteam ca nu mai am putere asupra mea si ca vreau sa tip, insa parca corzile vocale nu mai erau acolo si nu mai puteam scoate niciun sunet. Credeam ca ma voi prabusi la pamant. Am inceput sa transpăir si riroaiele de transpiratie curgeau pe mine.
Sentimentul fu alungat de sunetul scos de clanta usii care fu apasata. Inauntru intra incet Orfelia care cerceta camera. Apoi zambi usor neobservand pe nimeni si se gandi ca poate eu am plecat la ascoala mai devreme. Inchise usa inapoi si pleca. Era cat pe-aci sa ma prinda. Eu, evident sarisem peste balustrada si ajunsesem in gradina. Priveam oarecum ganditoare peisajul. Nici voi nu stiti ce am de gand. Pai sa va explic. Dupa sentimentul ciudat pe care l-am simtit la spital, adica dorul de casa si inca unul mi-am dat seama ca ceva nu este inregula cu Lumea Magiei, asa ca am degand chiar acum sa ma intorc acasa sa vad ce s-a intamplat. Sunt sigura ca sentimentele nu ma inseala si ca ceva s-a intamplat, se intampla sau se va intampla. Asa ca daca polec acum, marti o sa am timp pana duminica cand este intalnirea ACDVE. Va intrebati ce o sa se intample cu concurseul de frumusete. Pai nu o sa mai particip. Nu e de mine sa-mi flutur costumatiile pe o scena si sa zambesc la niste prosti. Le las pe fete sa-si faca de cap pe acolo si vedem ce sa mai intampla dupa. Daca una din ele ia locul inatai le fac cinste la mall cu cate un suc. Am oftat lung si ochii mei devenira aspri dintr-o data.Mi-am pus gluga in cap. Imi acoperea si fruntea si ochii, lasand la vedere tenul fara niciun cos, nasul subtire si buzele pline si senzuale.
Am pocnit din degete si ma aflam acum la iesirea din sat, pe o creanga groasa a unui copac batran. Priveam nelinistita in urma. La o ora ca asta doar pisicile vagaboande mai umblau pe strazi. Hmm, oare unde o fi pisica mea vagaboanda? Sa revenim, de aici satul pare unul atat de banal si cu o viata fara noutati. Puteam observa muntele unde era sculptate capetele celor cinci Hokage. Asta imi adusese aminte de Naruto. Nu-mi vine sa cred cati prieteni mi-am facut aici. Mi-am indreptat privirea in alt loc, dorind sa mai observ ceva, insa cand imi era lumea mai draga am dat cu ochii peste scoala si privirea imi deveni din nou rece. Cred ca profesorii ma vor omora, dar vor trebui sa stea la rand pentru ca Orfelia va fi sigur prima, mai ales dupa ce citeste scrisoarea. Va fi vai si-amar de pielea mea. M-am ridicat in picioare si privind spre strada ce ducea spre iesire l-am observat pe Naruto. Am palit la fata. Am dat de dracu daca ma vede. Incep sa sar din creanga in creanga, pana ce ma indepartez de el. M-am oprit pe un copac de langa o poenita. Am privit inspre ea si am observat-o pe Hinata si pe Neji care se antrenau. La naiba. Aceste doua cuvinte imi scapara si le-am atras atentia, insa am facut un salt lung in aer si nelasandu-i sa ma observa am ajuns pe partea cealalta a poenitei si am inceput sa ma afund si mai mult in padure. Am inceput sa sar din copac in copac pana cand am simtit ca sunt urmarita. Este din ce in ce mai bine! Am simtit un parfum in aer care venea din spatele meu. Era unul pentru femei. Avea miros de crin, zambila, liliac, lacramioare si orhidee. De asemenea mirosul de coji de lamaie era imbinat. Evident este O`Connele Dream. Doar Lisa poarta prfumul asta, deci mi-am luat o piatra de pe inima. M-am oprit si ea a venit langa mine facand o fata ciudata si spunand ,,Bau!,, .
-Sa inteleg ca scrisorile duse de porumbei au ajuns. spun eu.
-Ai dreptate. Deci ne intoarcem in Lumea Magiei. Si de ce ai nevoie de mine?
-Pai, asculta-ma bine! Nu pot deschide poarta singura si am nevoie de o favoare! Vreau sa o contactezi pe Piki, trebuie sa vorbim cat mai repede.
-Pe Peacock? face ea pe proasta. Eu dau din cap in semn ca da, iar ea tace si ne continuam drumul in liniste.
Saream dintr-un copac in altul, zburand parca alaturi de pasari si de insectele ce mai erau pe acolo. Era o liniste asa de placuta, relaxanta. Acea liniste te facea sa cazi intr-o transa si sa nu mai poti sa te intorci la realitate oricat ai vrea si te-ai stradui. Nu vedeam nimic in fata, chiar daca aveam ochii deschisi si totul era chiar in fata mea. Ce conta ca mi-as fi facut un cucui? Il pot acoperi cu fond de ten. Chiar daca era placuta acea liniste, teama din mine tot nu sâdisparea. Domnea in continuare in inima mea, facandu-ma sa par o bomba cu un fitil de 3 mm. Odata ce ma aprindeam nu mai puteam fi stinsa si explodam imediat varsandu-mi nervi pe primul pe care il intalneam in fata mea. Vroiam sa ajung intr-un loc sigur unde sa ma pot linisti si sa fiu sigura ca totul este bine, acel loc fiind Lumea Magiei.
Dar totusi acel sentimentneplacut ma rodea pe dinauntru si nu vroia nici in ruptul capului sa dispara. Simteam un gol in stomac, ca si atunci cand te simti vinovat. Si putin din asta simteam acum, fiindca daca s-a intamplat ceva acolod oar eu sunt cea vinovata fiindca nu am fost aici ca sa-mi apar casa. Parca inima mea tremura si vroia sa se piteasca intr-un loc intunecos si umed, unde sa scape de tot ceea ce trebui sa infrunte acum.
Peisajul era mai mereu acelasi. Iarba, coline, deluri, pomi, crengile care parca vroiau sa-mi scoata ochii, zbarnaitul lor se auzea de fiecare data cand ne luam avant sau calcam pe ei, iar unele se rupeau in urma noastra cazand la pamant. Sper doar sa nu fie nimeni pe aici, ca nu se stie, poate il mai loveste vreo crenga in cap. La un moment dat auzim un urlet de lup, in semn de atentionare ca suntem in mijlocul padurii, teritoriul lupilor. Si vai, ce frica imi este mie de lupul care statea jos si maraia la noi. El numeste ce are el in gura colti? Hai nu, zau! Si un soarece are ,,coltii,, mai ascutiti. I-am aruncat o privire ucigatoare prin care vroiam sa-i spun ,,Cara-te!,,. El incepe sa schelelaie ca un catel batutu si o ia la fuga. Pun mana la gura si casc. Vai, ce plictisitor era lupul ala. Ma gandeam ca poate o sa trabuiasca sa-i dau vreun sut, dar sunt profund dezamagita. Pana si stra-stra-stra bunica mea e mai animal salbatic decat el. Am coborat pe pamant si am observat imaginile sinistre ca si cele din filmele de groaza. Pmii aveau crengile rupte si arse cu panze de paianjeni pe ele, apa ce trecea pe acolo se evaporase si lasa in urma doar un sant in care sa se adune ploaia, iarba proaspata si verde era acum doar paie foarte scurte si subtiri, pe jos era sange si langa baltoace cateva pasarele moarte, intepate in piept cu are din care se scurgea ceva ce nu parea a fi sange. Am luat cu un deget si ducand la nas am nirosit-o si am soptit imediat ,,Venin de sarpe!,,. O ceata densa plutea in aer si imaginea era completata de urletele lupilor. Imi venea sa strig la ei ceva de genul ,,Shut up!,,. Verdeata si veselia ce era in padure fusese inlocuita de negura si ceata, parea ca acele culori frumoase au fost uitate de timp, poarca o vraja fusese pusa peste acest loc.
Acel fior imi strabatu din nou corpul. Trebuie sa recunos, acesta este singurul lucru care a reusit sa ma sperie in halul asta pana acum. Un fior ingrozitor. Si imprejurimile il ajutara sa-mi faca pielea de gaina. Am cazut in genunchi, dar m-am redresat si m-am ridicat repede, nelasand-o pe Lisa sa vada nimic.
Ne asezaram fata in fata, dupa care ne asezaram pe jos, in mod turcesc si ne prinsem de maini. Am inchis ochii si am inceput sa recitam niste cuvinte din limba veche care se folosea mai demult in Lumea Magiei. Un flux de energie incepuse sa se plimbe pe langa noi, formand poarta prin care vom trece. Deodata, nu stiu de ce fluxul se lipi de mana mea si a prietenei mele. Un alt flux isi facu aparitia. Cu toate ca aveam ochii inchisi ambele puteam vedea ce se intampla. In jurul nostru se formase un contur de cerc albastru, cu tot felul de semne de aceeasi culoare sub noi, care straluceau si emanau o lumina pura. Conturul avea o luminozitate finita, insa la un momentdat parca ceva se rupse si puterea se elipera pana la cer, facandu-ne hainele sa fluture si parul la fel. Fiind atat de puternica, lumina se inalta pana la nori formand o bariera, in interiorul careia ne aflam noi. Era frumos, insa se putea vedea de pe tot globul si sunt sigura ca vor da la stiri acest fenomen paranormal pentru oameni, desigur pentru vrajitotri este perfect normal. Vedem asa ceva zilnic, doar ca nu se prea pune in aplicare penntru ca nu se prea calatoreste de pe o planta pe cealalta. Si pentru mine si pentru Lisa este prima oara.
Dintr-odata si noi am inceput sa stralucim. Lumina se stranse si se puse pe noi ca o lipitoare imensa, iar apoi exploda, strabatand, probabil intreaga planeta cu ajutorul unui flux mare de energie pura si deasemenea invizibila, care dupa spusele batranilor readuce la viata anumite lucruri sau chiar si fiintre, dar numai pe cine vrea el, fiindca are minte ca sa judece cine merita sa fie readus la viata si cine nu. Insa sunt doar niste vorbe, nu ma astept ca asa ceva sa se intample.
Autor:
Vorbele Sakurei au fost adevarate, caci ca dovada locul acela sinistru care se afla nu departe de ascunzatoarea Meduzei renascuse. Totul arata exact asa cum fusese inainte ca Femeia-Sarpe sa-l vrajeasca si un om inviase...
In ascunzatoarea Medusei era mare zarva, pentru ca vedeti voi....Yumiko murise... In acel laborator, pe acel scaun de un alb imaculat unde isi petrecuse peste 14 ani de viata. Tenul ei era alb ca al unei fantome, parul ei isi pierduse stralucirea de alta data si deasemenea ochii pierdusera aceea frumusete si puritatea ce o inconjura. Inca avea ochii deschisi. Nu respira. Buzele nu mai erau pline si senzuale, acum erau doar buzele unui om mort. Murise in chinuri groaznice...Dar oare chiar murise? Un flux de energie trecu pe acolo fara de veste si sparse tot ce-i trecu prin cale. Deodata Yumiko incepu sa respire si isi deschise ochii care erau exact ca si inainte. Se pare ca fluxul creat de fetita ei o salvase. Fiica isi salvase mama de la moarte fara sa stie. Yumiko gandea: ,,A fost aici...Am simtit-o...Sunt absolut sigura...Traieste, este bine, copilasul meu m-a salvat!,,
Se pare ca cea mai frumoasa legatura pe care o poate avea un om, adicacea mama-fiica nu fusese rupta pe veci ci dopar pentru cativa ani. Insa oare aveau sa se revada vreodata cele doua? O sa aiba placerea de a se ragai una pe cealalta si de a-si aminti cum este sa traiesti impreuna cu familia? Oare avea asta sa se intampla vreodata sau avea totul sa se ruineze si sa cada maiestuos chiar inainte de final? Era posibil?

No, acum va astept comentariile si pareril!

WOW mersi muuuuuuult de tot k ai pus continuarea acum si este chiar super tare dar in loc sai pui o vraja pe gura nu puteai sa i stergi memoria si so lasi cheala pe scorpia de karin caci sigur ar fi aratat mai bine decat cu claia aia ce o numeste par. oricum mam emotionat mult cu partea mama fiica si cred k multi nu o sa poata sati mai citeasca ficul deoarece siau udat calculatorul cu lacrimi de fericire pt yumoko sau siau spart monitoarele tipand de fericire.La cat de fericita am fost cred k acum niste vecini ma injura k iam trezit abia astept continuarea

Deme
Chiar ma mir ca sunt a doua si inca nu te-a invadat lumea cu comm-uri...
De obicei eu is codasa
Pai mi-a placut mult cap. insa nu am aflat cum a reactionat Sasuke la scrisoare
Astept next cu nerabdare sa stii
Te pup Zbye

Ditamai romanu, specialitatea ta Deme .Eu una ador extrem de mult capitolu si ma bucur ca am o surioara cu o imaginatie asa de bogata .

Ma bucur ca va place! S-ar putea ca astazi sa primiti capitolul 32. Eu inca lucrez la el.

Capitolul 32. Ce s-a intamplat?

Ne aflam in aceeasi pozitie, doar ca incepuse sa ne fie foarte frig. Am inceput sa tremuram, iar sub noi era ceva foarte rece, alunecos si umed. Nemaiputand suporta m-am ridicat in picioare si am deschis ochii, frecandu-mi picioarele si eram gata sa injur pe cineva.
In fata mea se intindea un desert al gheturilor infinite. In locul apelor era acum gheata si banchize uriase sustinute de munti subacvatici imensi, zapada de aproximativ 55 de cm, ghetari, frigul era prezent, adica viscolea. Cel mai ciudat lucru la aceasta priveliste era faptul ca cerul era exact ca si vara. Ningea, dar soarele stralucea mandur pe cer, aruncandu-si razele pe pamant, dar parca ceva le oprea sa patrunda in locul acesta. Incep sa ma intreb daca am ajuns in locul potrivit. Imi pun mana cu palma in sus si o ridic ca si cum as tine ceva in ea. Deodata sub picioarele noastre se forma o placa de energie care incepuse sa se inalte pana cand am dat cu capul de ceva. Am inceput sa pipai ce era deasupra capului meu si am ajuns la o singura concluzie. Un glob magic. De aceea doar cerul era normal si in rest totul era ca iarna. Dar sigur se aflau in locul potrivit. Placa se lasa lin in jos pana cand atinse pamantul. Langa noi era o pancarta acoperita de zapada. Nu am bagat-o in seama ci m-am intors spre locul la care stateam cu spatele. Am inmarmurit. In fata mea sa aflau case inghetate, acoperite de zapada, doar strazile inghetate si dezzapezite, iar in mijlocul orasului de gheata era palatul. In departare puteam vedea grota unde am stat eu si Dragonul, era inghetata, dar totusi acei trandafiri de la intrare nu murisera, inca traiau acolo. Lise se ridica, caci pana acum statu in genunchi. Dadu zapada jos de pa pancarta si observaram sculputura, adica niste litere din limba veche sculptate, acele litere insemnau ,,Lumea Magiei: Taramul Vrajilor,,.
Acea placa reaparu sub picioarele noastre si ne duse jos. Aleile erau inghetate bocna. Cand placa nu a mai fost sub picioarelele noastre eu am alunecat si mi-am dat cu fundul de gheata. M-am ridicats i am inceput sa mergem spre palat. Chiar daca si el era inghetat, intrarea era inca dezghetata. Uf, parca am fi in lumea Craiesiei Zapazii. Mai lipseste doar ea. O femeie cu parul plin cu flori de gheata, buzele albastrite, ochii de un albastru mai pur decat oricare altul, cu o rochie alba cu trena foarte lunga din care se desprind fulgi de nea si cad peste pamant. Ar fi ceva sa o vedem venind acum intr-o caleasca din cristal. Ce imaginatie mai am si eu. Chiar daca mergeam, trebuia sa nu lasam garda jos, fiindca cel care a facut asta sigur inca mai9 este aici si ne pandeste, asteapta momentul oportun sa sara la lupta si sa ne ucida. Sub pelerina tineam sabia, ca sa nu fie la vedere. La fiecare pas zapada scartaia enervant, iar gheata ne facea sa alunecam. Deci sentimentul meu a fost unul real, uite ce s-a intamplat aici!
Deasupra usii, se afla o placuta uriasa din aur in care scria cu rubine rosii ,,Familia de Faithgron,,. Da, asta se numeste snobism, dar sa trecem cu vederea. Acum eram mai mult decat sigura. Ne aflam unde trebuia. Dar cine facuse toate atea. Nus tiu cine, dar il pot asigura ca va plati cu viata! Am patruns inauntru cu grija si nelasand nicio clipa garda jos. Prima sala unde era cineva era sala de oaspeti. Cu toti erau inghetati. Regele, George de Faithgron si cativa oameni erau pe canapele, iar in spatele sotului sau se afla Analicia de Faithgron. Langa ea fiica sa, Sarabela se rezema de canapea is isi tinea copilul in brate, adica pe Jhossepe. Ea era casatorita cu Abel de Faithgron, dar el lipsea. Pe fetele lor se vedeau zambete atat de sincere si pline de caldura, insa din pacate nici macar toata aceea caldura nu putea topi gheata din Taramul Vrajilor.
Am vrut sa ne indreptam spre o alta camera, insa chiar inainte de a face stanga imprejur am observat cum dintr-o camera a zburat pe jos capul unuia dintre servitorii lui Abel. Am alergat pana acolo si cand am intrat am vazut o balta de sange unde era trupul fara vlaga al servitorului, pe Abel langa perete incercand sa fuga si pe trioul de tradatoare: Medusa, Blair si Cordelia. El era pe jos, zgariat cu un ,,M,, identic cu cel de pe pieptul meu. Pana si locul era identic. Si el il avea zgariat tot pe piept. Avea sange pe fata si pe haine si abia mai respira de frica. Aproape ca mi s-a facut mila de el, aproape. Avea parul saten si ochii rosi de la plans. Culoarea lor obisnuita era cea de un verde precum cel al lamailor necoapte.
Fara sa stam pe ganduri ne-am aruncat pelerinele si ne-am pus chiar in fata lui chiar cand femeia vroia sa-i taie gatul. Lovind sabia Medusei ea zboara la cativa metri distanta. Ea ma priveste incepand sa chicoteasca. Nu stiu ce dracu e asa de amuzant pentru ea, dar mai vedem noi. Cine rade la urma rade mai bine.
-Da-i pelerina mea si scoate-l de aici! ii ordon eu Lisei.Ea incerca sa spuna ceva, dare u i-o tai. E lupta mea! Du-te!
Medusa devine serioasa si nu face nimic in timp ce Lisa ii da lui Abel pelerina mea maro si il scoate din incapere. Dupa ce ea pleaca Medusa da capul pe spate si incepe sa rada cu gura pana la urechi. Ma intrebam ce o fi asa de amuzant pentru ea.Deodata aud o voce stranie.
-Un gest suberb de la o domnisoara superba! eu imi spun in gand ,,Kishin!,,.
-Cat de superba? intreb eu facand pe proasta.
-Inetalabil de superba! spuse el, dupa care imi puse mainile pe umeri. A stat ascuns in umbra tot timpul si nu a facut nimic, pur si simplu s-a uitat la noi cum ne invartim pe aici. Din nefericire pentru tine si prietena ta, nici frumusetea ta si nici cea a gestului tau nu te vor salva! spune el.
Dintr-o data o lama puternica imi strapunge pieptul chiar in mijlocul M-ului facut de Medusa. Insa...surpriza! ,,Eu,, explodez. O simpla clona. Toate trei devin serioase, insa Medusa incepe din nou sa rana. In gandul ei isi tot repeta: ,,Nu poti sa te ascunzi de moarte si nu poati lupta la nesfarsit, Ochi Verzi!,,

Autor:
Intre timp, intr-o anticamera Lisa incerca sa-l linisteasca pe Abel. Daca nua r fi avut o pozitie politica asa de importanta probabil ca l-ar fi luat la bataie, caci si asa era ea o fire vulcanica. Camera era tare simpla. Avea peretii gri si o masa din lemn cu patru scaune. Nu existau usi sau geamuri. Singura cale de intrare-iesire era o usita in forma de patrat ce se afla in tavan. Singura sursa de lumina era o lampa prinsa de tavan care se balanganea dintr-o parte in cealalta, devenind enervanta.
Deodata ,,licurici,, albastri incepura sa se plimbe prin camera, adunandu-se intr-un colts i luand forma trupului unei fete. Sakura. Dupa ce corpul fu bine definit el incepu sa prinda culoare. Cand reusi sa se miste se tranti pe un scaun. Incepu sa isi frece tamplele si ofta lung.Lisa nu se mai obosi s-o mai intrebe ce s-a intamplat pentru ca isi daduse seama de mult si nu vroia sa o streseze si mai tare. Insa Abel nu stia regula de baza ce se aplica cand Sakura este nervoasa. ,,Niciodata, sub nicio forma, in nicio circumstanta sa nu te joci cu nervi Sakurei.,, Se ridica si o lua de gulerul hainei, ridicand-o in sus tipa la ea:
-Tu, nemernic-o! Esti mana-n mana cu ele, nu? Vreti sa-mi faceti felul, nu-i asa? Ei bine, nu voi lasa ca niste stricate sa....dar se trezi pocnit peste fata. El cazu jos si pana sa se dezmeticesca sa trezi cu sabia fetei la gat. Mai ai si tupeu, nu-i asa? Asta se numeste delict grav, fat-o! Ar trebui sa fi recunoscatoare ca nu esti in inchisoare acum!
-Defapt, tu ar trebui sa fi recunoscator ca ti-am salvat nenorocita de viata. Daca nu eram noi acum ne ma mai insultai, incompetentule! Vocea ei inghetata rasuna in intreaga incapere, iar raceala tonului ei ii facu pe barbat sa-si mai analizeze vorbele inca odata.
-Esti inteligenta...Cum te numesti fetit-o?
-Nu ma mai numi fetita, fiindca nu sunt un copil – vocea ei se mai domoli – si ma cheama Sakura Haruno, pe scurt. Trebuie sa fi auzit de mine, sunt fenomenul ala de copil care a incheiat 8 clase inainte de termen, am scris o tona de carti si pe deasupra maicamea a fost regina inaintea mamei sotiei tale. Deci n-am cum sa fiu mana-n mana cu Gruparea Sarpelui!
Barbatul se incrunta usor si isi ceru scuze pentru ce spusese. O privi suspicios pe fata, dupa care ea ii spuse ca trebuie sa plece intr-un loc cu aparare de grad mai inalt. El refuza sa paraseasca incinta palatului. Ea n-avea chef sa se milogeasca de el asa ca ii dadu o lovitura scurta si puternica dupa cap care avu efectul unui sedativ.
Sakura: ,,Macar nu va trebui sa-l suport tot drumul spre grota. Nu am incredere in el, fiindca, vedeti voi cainele ranit te musca cel mai tere, chiar cand nu te astepti.
Oare cum se va descurca fata cu parul roz in continuare? Ce se v-a intampla cu Lumea Magiei?....Doar autorul stie!

Multumesc pt commuri si mai astept si altele de la voi!
Si vezi, Soho, asta nu a mai fost asa de lung!

Autoareo!!!! De ce termini si tu capitolul cand ii mai interesant ??? Ce frumos capitol pacat ca acolo ii atata gheata, ceea ce-i ciudat ca mie-mi place iarna Oi fi eu mai schimbatoare ca vremea da tot iubesc capitolul !!!

Pai l-am terminat cand era mai interesant ca sa vad ce reactie aveti. Sunt malefica ca si Morika!

Of chiar esti cruda k ne lasi sa tocam creierii de curiozitate. Murim aici pe capete dak nu pui next mai repede

te rog dulce ca un profiterol cu ciocolata sa pui next k as vrea sa vad ce se va mai intampla

Scuze ca nu am mai postat, dar am fost plecata in vacanta si nu am avut cum sa-l pun. Cred ca maine o sa-l pun fiindca astazi sunt franta de oboseala.

Te juri?
Pe cuvantu tau... nu ne minti?
Pai il asteptam de o groaza de timp...
Deci cred ca mai putem astepta o zi.
Sa nu uiti de next mah
Te pup Zbye

Era intuneric. Intunecimea cuprinse lumea precum intr-o vraja. Singurele raze de lumina proveneau de la stele si de la luna. Noaptea lumea era dominata de liniste si pace. Atat de linistitor. Toata lumea dormea. Nu se intampla nimic. Era o priveliste romantica. Cerul era plin de stele. Nu mai aveai loc sa pui nici macar un varf de ac pe cer. Vantul rece adia melancolic parca. Daca te atingea te molipseai. Te intrebai cate seri mai petrecusesi inainte asa. In minte iti reveneau tot felul de amintiri. Melancolia era o stare frumoasa mai ales cand se imbina cu linistea sufleteasca si cea a mintii.
Liniste... liniste... atat de multa liniste. Parca pana si vantul amutise, parca pasarelele nu mai cantau deoarece asteptau sa se intample ceva, parca... deodata un tipat ascutit rasuna si alunga linistea relaxanta. Tipatul sonor sperie pana si ultima pasare din copaci. In acel glas se simtea tremurul unei furii turbate. Vibratiile erau atat de puternice incat daca ar mai fi tinut cu o secunda mai mult niste pahare s-ar fi spart. Zarva incepu sa se porneasca in casa de unde rasunase infioratorul sunet. Luminile se aprinsera dintr-o data. Sunete de usi trantite rasunara mult timp precum si numele unei fete: ,,Sakura...,,. Parca toata lumea vreoia sa stie ce face sau unde este aceasta Sakura. Parea un nume blestemat. Un nume blestemat sa provoace suferinta, ingrijorare dar in acelasi timp parea un nume binecuvantat ce aducea pacea in lume. Ce incurcatura. Plansete si alte tipete incepura sa trezeasca lumea. Parea o casa de nebuni. Incetul cu incetul Konoha revenea la viata. Luminile se aprindeau in case si forfota incepu precum in mijlocul zilei. Alte voci incepura sa se auda una peste alta. Era o invalmaseala de nedescris. Apareau tot felul de intrebari si oamenii pareau sa aiba din ce in ce mai multa curiozitate adunata in ei in ceea ce ii priveau pe locuitorii casei cu peretii de culoarea lamaitei si decorata atat de frumos pe dinafara. Insa usa prin care trebuia sa treci ca sa afli adevarul fie se indeparta din ce in ce mai mult de tine chiar daca tu te chinuiai din ce in ce mai tare sa ajungi la ea, fie cand ajungeai iti dadeai seama ca e incuiata si zavorata cu lanturi si lacate cu chei ascunse. O mare dezamagire. Aveau sa apara multe zvonuri, caci asa sunt oamenii. Daca nu afla adevarul incep sa se gandesca si sa nascoceasca minciuni cara de care mai tarse de par pe care apoi le imprastie sub forma de ,,zvonuri,,.
Dar sa revenim asupra lucrurlui care ne intereseaza pe noi. In spatele peretilor acelei casa in care se ascundeau secretele celor care locuiau in ea. O cearta se iscase intre Dogo si Orfelia.
-Linisteste-te, Orfelia! Pentru numele..... O vom gasi, ce naiba! spune el.
-Nuuu! tipa ea lundu-l de gulerul camasii abia calcate si incepand sa il scuture continua sa tipe la el. Nu ma linistesc pana ce nu o vad pe Sakura acasa, in siguranta si cu o urma de palma de-a mea pe obraz! Nu, nu si nu! chiar atunci Arachne si Estera ii despartira pe cei doi caci nu mai aveau mult si se luau la pumni. Adica Orfelia l-ar fi luat la pumni. Si daca mai comentezi mult am sa te bat pana lesini si ajungi in coma la spital! Ai inteles? tipa ea la Dogo din bratele lui Arachne.
In momentul in care aproape ca scapase din bratele surorii sale intre cei doi se posta Azmaria cu un aer superior, obligandu-i sa se opreasca. Orfelia avu de gand se o intrebe ce mai vrea si ea, dar renunta cand vazu in mana ei o scrisoare cu semnatura Sakurei pe plic. Citi tot pe plic ,,Pentru Orfelia si apoi se linisti un pic. Ofta lung si usurata cat de cat. Isi luase de pe suflet o piatra. Se gandi ca putea fi vorba de serpi la mijloc, dar acum nu mai avea de ce crede asta. Incepu sa citeasca cu voce tare:
,, Draga ,Orfelia, iti scriu aceasta scrisoare in speranta ca te va ajuta sa intelegi gestul meu. Am plecat de acasa si sunt de negasit. Ati incercat orice pentru a da de mine dar toate metodele voastre au esuat. Nu am dreptate? Am plecat intr-o calatorie foarte importanta ca sa imi alung un entiment ce ma macina pe dinauntru de mult timp, ma distrugea psihic si nu ma lasa sa gandesc limpede. Sunt intr-un loc indepartat. Totul a inceput... ei bine... stiti si voi de cand m-am trezit din coma. Atunci am inceput sa am sentimentul acesta si de la o vreme apare tot mai des si mai puternic de parca ceva s-a intamplat si cineva vrea sa ma anunte asta. Exact asta este ce simt, da, asta simt! Este ciudat, dar este un adevar. Sa revenim la treba cu spitalul. Suna foarte ciudat ceea ce iti voi spune insa iti cer sa nu razi sau sa te incrunti si sa ma crezi pe cuvant caci nu te pot minti, nu pe tine. A fost ca o vraja ca m-am trezit din acel somn adanc ce parea ca o sa ma devoreze, acel somn al creierului numit amnezie. Adevarul este ca mi-am revenit datorita Medusei. Ea a preparat un ser care mi-a adus inapoi amintirile, cunostintele si tot ce am avut pana acum. Nu suna real, dar chiar este. Trebuie sa ma crezi. Trebuie! Sti bine ca eu nu as minti niciodata, doar sunt sange din sangele mamei mele ce Dumnezeu?
Revenind, mai sti ce ti-am spus cand mi-am revenit? Ti-am spus ca am un sentiment nu prea placut in legatura cu Lumea Magiei. Cum nu ai vrut sa mergi tu cu mine am ales calea mai grea si am mers cu Lisa. Vreau sa ma asigur ca totul este in regula acolo, desi instinctele imi spun ca nu este asa. Nu veni dupa mine decat daca indraznesti sa calci pactul cu mama mea. Si iti cer sa nu faci asta daca ti la mine. Vreau sa fac asta singura! Daca ai tinut vreodata la mine si la mama mea trebuie sa imi promiti ca nu iti vei calca pactul si ca ma vei lasa sa ma intorc singura acasa. Nu vreau nici macar ca tu sa ridici un deget cat timp eu sunt inca in Lumea Magiei. Mama ar fi vrut sa ai incredere in mine si iti cer si eu acelasi lucru. Cand voi ajunge acasa ai dreptul sa-mi faci ce vrei. Pot suporta. Insa nu pot suporta in continuare sentimentul ala care ma tot terorizeaza. Ar fi fost inuman sa-mi ceri sa-l tin in mine in continuare. Nu puteam. Iar alta cale da a-l alunga nu este, sau cel putin eu nu vad alta cale.
Acum trebuie sa afli alt lucru care te va zgudui. Sti ca sora mai mare a lui Mika este Karin, da? Ei bine nu are rost sa-ti mai povestesc cum ea a aflat ca sunt vrajitoare. Deocamdata are buzele petcetluite caci am pus o vraja pe ea. Nu poate spune nimanui. Mai sti vraja pe care am inventat-o acum 5 ani...ăăă....,,Ciocu` Mic,,? Am folosit-o pe ea. Sunt asa o imbecila, dar presupun ca tu sti asta deja.
Imi pare rau ca a trebuit sa afli asta dintr-o scrisoare, dar daca iti spuneam toate astea fata-n fata mi-ai fi aruncat in brate o pedeapsa si o predica de vreo 2 ore. Pentru mine este mai greu decat este pentru tine, Orfelia. Cu parere de rau iti mai aduc aminte odata de pactul cu Yumiko.


In timp ce mototolea scrisoarea cu nervozitate si scrasnind din dinti in mintea Orfeliei rasunau neincetat vorbele mamei Sakurei: ,,Daca fata mea va simti vreodata un sentiment ciudat ca si cum undeva s-ar intampla ceva si cineva ar vrea sa o anunte despre asta sau sa o avertizese nu o opri sa se duca in acel loc. Las-o sa mearga singura, iti repet, singura! Simt ca nu mai am multe zile alaturi de ea sau de sotul meu mult iubit. Acesta este felul in care eu o voi anunta unde se petrece ceva rau. Promite-mi! Promite-mi, Orfelia! Te rog! Aceasta este dorinta mea pe patul de moarte. Promite-mi!,, Acum pe langa ecoul nesfarsit al lui Yumiko isi auzea propria voce promitandu-i femeii. Apoi urma din nou vocea blondei: ,, Adu-ti aminte, Orfelia! Nu este o promisiune. Este un pact, un juramant! Daca il calci vreodata iti jur ca am sa intorc tot Taramul Vrajitoarelor impotriva ta chiar si din mormant. Nu trebuie sa te temi pentru ea, caci eu o voi veghea mereu si o voi pazi de rele atata timp cat sie a ma are in sufletul ei!,, Se intraba cu nervii intinsi la maximum de unde naiba stia ea de pact. Intre timp ea faramita scrisoarea si aruncand-o pe jos tipa la blonda:
-Sper ca o sa iti respecti promisiunea ,Yumiko, altfel iti jur ca eu o sa intorc nu doar Taramul Vrajitoarelor, ci intreaga Lume a Magiei impotriva ta!
Tinea la ea mai mult decat la propria ei fiica. In viata ei nu se simtise atat de strans legata de o persoana precum de frumoasa fata. Pana acum nu isi daduse seama ca prin simpla ei prezenta divergentele dispareau, atmosfera se destindea si zambetele apareau pe chipurile oamenilor. Era precum raza de soare care stralucea cand totul parea pierdut, precum o raza a sperantei. Un suflet de copil ce se iroseste precum abusrii si ce a avut parte doar de afectiune efemera. A avut parte de atatea sentimente ce au napadit-o toate de odata, isa in loc sa se comporte ca orcine altcineva si sa ceara ajutor ea a preferat sa duca lupta singura. Aici nu era vorba de orgoliu sau mandrie, aici era vorba de curaj si de rezistenta. Se schimbase. Nu mai era acel copil nedeprins inca cu durerea provocata de oameni. Dar Sakura nu mai era un copil acum, ea doar ii facea pe toti ceilalti sa para copii si prin simpla existenta ea era singurul adult adevarat. Insa si ea avea un copil inchis adanc in sufletul ei. Intunecimea punea incet stapanire pe acel copilas nevinovats i inocent. Daca Sakura nu se mai purta ca un copil nu insemna ca acel copil nu mai exista. Era acol, in intunecime, plangand cu lacrimi amare caci viata era prea cruda, prea nedreapta, prea durereoasa, prea grea si prea de toate.
-E mai adult decat eu, tu, surorile tale si Blair la un loc. Cum este posibil asa ceva? Un copil ne da lectii de viata? E un adult, putin mai scunt, mai rece, mai inteligenta, mai curoajoasa...mai matura. spuse Dogo
-Nu ma lua pe mine cu din astea! Are 1, 75. Cum sa fie scunda?furia din glasul ei era mai potolita acum. Atatea intrebari fara raspunsuri ii navaleau in cap fara incetare. Incerca sa le opreasca dare ra zadarnic. Este dureros cand cineva drag este departe si face ceva iar tu sti ca nu poti sa il ajuti sub nicio forma. Cum poate un adul sa nu fie adult si un copil sa nu fie copil? Simplu: copilul are o personalitate de fier si este un geniu, iar adultul este depasit de situatie si ajunge sa para un copil. Ca veni vorba – spuse Orfelia – mi-am rupt o unghie. Ma duc sa o pilesc.
Nu, nu era adevarat. Era doar o scuza ca sa se poata incuia in camera si sa mediteze. Insa gandurile erau prea dureroase, unele trezeau prea multe amintiri alungate din sufletul ei si lacrimile isi facura loc pe obrazul alb ca spuma laptelui al femeii. Ii era teama pentru micuta Saku, insa incerca sa parca cat mai tare, insa nimic nu este mai tare decat un munte. Si la urma urmei trebuia sa se descarce cumva.

Desigur, reactia lui Sasuke fu alta cand se trezi singur si vazu doar scrisoarea pe perna. Defapt nu o vazu chiar de prima oara. Se puse si o cauta pe Sakura prin toata casa, iar apoi cand isi dadu seama in sfarsit ce era singur singurel infasurat intr-un prosop incepu sa urle si sa faca spume la gura, desigur la figurat. Cinci minute mai tarziu gasi scrisoarea si cam neincrezator o deschise si inceu sa o citeasca in gand.
,, Buna dimineata, iubitule. Sau nu este chiar asa de buna. Da, ce mai inceput. Uite ce este, Sasuke. Nu am degand sa o iau pe ocolite si o sa-ti explic exact cum stau lucrurile! Am plecat in Lumea Magiei. Incidentul de ieri a complicat asa de mult lucrurile, insa asta nu inseamna ca nu te mai iubesc. Stiu ce crezi. Crezi ca m-am folosit de tine. Nu e adevarat. Te iubesc, Sasuke! Am plecat cu Lisa pe Taramul Vrajitorilor fiindca stiu ca s-a intamplat ceva ingrozitor acolo! Nu ma judeca inca fiindca mai am sa-ti spun unele lucruri! Trebuie sa fi foarte precaut pana ma intorc eu fiindca stiu ca Medusa si cu pionii ei vor tot fi pe urmele tale acum ca m-am culcat cu tine. Intre ea si mama mea a fost un conflict foarte vechi si se pare ca eu a trebuit sa-l duc mai departe! Stiu ca ea a stricat ceva in Lumea Magiei fiindca instinctele mele nu ma inseala niciodata. Incuie toate usile, zavoraste ferestrele si da drumul camerelor de filmat de la tine de acasa. Nu iesi din casa decat daca este vreo urgenta. In joc este viata ta, Sasuke, tine minte asta. Si stiu ca acum ti se pare ca totul este al naibii de complicat si ai vrea sa renunti la relatia noastre, dar te-ai indragostit de o vrajitoare. Ce? Nu-mi spune ca tu credeai ca o sa fie ca o relatie normala! Sti bine, vrajitoarele sunt foarte dificile si unde aparem noi apar si complicatiile precum in cazul de fata, dar asta nu inseamna sa trebuie sa renunti asa usor. Trebui sa te lupti pentru mine daca ma vrei, caci in fond sunt fiica lui Yumiko Haruno.

El zambi usor amuzat de situatie. Avea dreptate. Nu avea cum sa fie asa de usor. Vrajitoarele complica totul. A vazut asta la mama lui. Ce situatie. El crezuse ca nu il iubise niciodata, iar acum nu-si dadea seama de ce crezuse asa ceva. Sakura nu era acel gen de femeie. Nu a mintit niciodata. Sau totusi...Da, mintise insa nu putea sa vina aici, in Lumea Oamenilori si sa spuna: ,, Hei, toata lumea! Ma cheama Sakura Haruno, vin din Taramul Vrajitoarelor, Lumea Magiei si sunt o vrajitoare adevarata. Mama mea a fost regina vragitoarelor vreo 50 de ani, am un HQ de 3 sute si nu mai stiu cat, cel mai mult imi place sa fac vraji si nu imi place deloc cand trebuie sa o infrunt pe Medusa, liderul Gruparii Sarpelui.,, Ar fi fost penibil. A fost necesar sa minta. Nu mai avea de ce sa se ingrijoreze. El o iubea, ea il iubea si asta era tot ce conta. Se ridica si dupa ce se imbraca cat mai lejer pleca ca sa urmeze instructiunile Sakurei. Ea uitase sa mentioneze ca trebuia si sa dea drumul sistemului de siguranta. Era cel mai performant de pe piata. Nu avea de ce sa isi faca griji cat timp il avea.
Asa gandea el, insa el uita ca nu avea de aface cu oameni obisnuiti ci cu vrajitori. Nu era acelasi lucru. Acum sa ne intoarcem acolo unde.....

Ha ha SUSPANS!
Nimeni nu a comentat inca?
Capitolul l-am postat de o gramada de vreme si...
In fine haideti acum ca mi-ati spus ca vreiati sa aflati reactia lui Sasuke cand a citit.
Va astept cu drag!

Ei bine, am vazut ca nimeni nu comenteaza. Nu v-a placut capitolul, sau de ce? In fine, eu m-am saturat sa eastept atata si am sa pun capitolul urmator.


Sa ne intoarcem acolo unde este mult, mult frig si deasemenea intuneric. Prea mult intuneric. Noaptea el acapara totul si nu lasa lumina sa-i atinga pe cei fara de speranta. Dar totusi facea un lucru bun. Ii invata. Ii invata ca lumea nu este asa cum isi imagineaza ei, lumea este cruda.
Este intuneric. Sunt satula pana-n varful firului de par de chestia asta. Sunt satula sa astept lumina pana dimineata si sunt satula sa nu pot dormi din nou si sa stau ca sa meditez.Vreau a dorm linistita pana la ivirea zorilor. Ce este gresit in asta? Ma foiam in pat de pe o parte pe alta, neputand sa dorm. Ma mananca din nou bratul. Cum poate dormi Lisa asa, ca un copil?
Simt...dar, nu cred, adica n-are cum, este imposibil...sau poate... Deodata am sarit ca arsa din pat si aprinzand becul Lisa a picat din pat cu tot cu patura. In fata mea, stand pe masa de sticla si privindu-ma amuzata era dusmanul Lumii Magiei, Medusa.Ce-o mai vrea si de data asta? O apuca rasul haotic. Daca m-as fi repezit la ea i-as fi scos toti dintii din gura. Cat ma poate enerva! Deodata se opreste din ras si figura fetei ei devine din nou una calma.
-Am venit aici cu ganduri de pace, micutelor! spuse ea.
- Hai ca asta-i buna! Ce, ti-e frica de noi, jigodie?intreaba Lisa nervoasa.
-Sunteti ultimele persoane de care ar trebui sa ma tem. Sau, mai bine zis, tu esti ultima persoana de care ar trebui sa ma tem.spuse Medusa uitandu-se la Lisa si incepu apoi sa rada din nou. Ce ras idiot. Lisa era incremenita. Femeia inceta cu rasul ei tampit si ne spuse: Uitati-va pe umerele voaste!
Noi, neincrezatoare am facut ceea ce ne-a indemnat ea. Deodata am observat un tatuaj negru in forma de dragon infasurat pe mana mea de la umar pana in palma. M-am uitat speriata la umarul Lisei si mi-am dat seama ca si ea avea un tatuaj cu o pisica neagra infasurat la fel ca al meu. Ce ciudatenie! Ne-am facut tatuje si nu ne mai amitim. Nu- nu e asta. Mi-as fi adus aminte asa ceva si nu il aveam inainte de a pleca. Atunci este legat de ceva ce s-a intamplat in ziua in care am plecat. Dregandu-si vocea femeia continua, atragandu-ne atentia.
-Acele semne nu sunt tatuaje, fetelor! Ele apar doar cand anumite persoane devin foarte, foarte puternice, cam asa ca mine.Este un mod de a cataloga vrajitorii.Sakura, tu esti mult mai puternica decat toti cei din ACDVE! Iti irosesti talentul si viata de partea surorii mele. Semnul de pe umarul tau iti aduce o putere sporita de mai multe ori, multe alte atuu-ri si lucruri pe cae tu nu le cunosti inca, in schimb, eu le cunosc. Semnul te face una dintre cele mai puternice vrajitoare!Te intreb pentru ultima oara, vrei sa mergi cu mine?
Vazand ca pe mine nu ma misca deloc cuvintele ei imi spune ca atunci va trebui sa suport toate consecintele. Am inceput sa fierb de furie la auzul acelei propozitii. Intai tradeaza Taramul Vrajitoarelor, imi ucide famili, imi distruge viata, ucide oameni nevinovati cu miile, il elibereaza pe cel mai periculos criminal din lume, isi terorizeaza propriile surori, incercand sa le omoare la fel ca pe restul familiei ei, isi bate joc de lumea unde am copilarit sie u si ea, acum are pretentia sa ma alatur cauzei ei egoiste si sa ma aliez cu cea care mi-a ucis familia si m-a tradat nu doar pe mine ci o lume intreaga, iar acum ma mai si ameninta?! Asta a fost doar picatura care a umplut paharul.Medusa, tocmai ai dat cu piciorul la tot ce ai avut. Bunavointa si rabdarea mea au si ele limite ca ele oricui.Gresesti! Eu nu voi suporta nimic! Tu trebuie sa suporti consecintele comportarii tale imature si sa-ti putrezeasca oasele undeva unde nimeni sa nu stie de tine.Ai fost o parte din copilaria mea, insa acum s-a terminat! Eu nu te mai cunosc si nu te-am cunoscut niciodata! Acum tu nu esti decat un alt om neimportant pe care trebuie sa il ucid pentru binele omenirii. Iti jur ca dupa ce te voi ucide n-am sa-mi regret fapta nici o secunda si voi incepe sa rad la fel ca tine! O sa-mi platesti pentru fiecare viata nevinovata pe care ai curmat-o!O zgarietura pentru fiecare om pe care l-ai ucis pe nedrept. Atat de multi au murit de mana ta inca patata cu sange. Acel sange care nu va inceta sa existe si te va acoperi cu totul si va spune ,,Privi-ti! E o criminala cu sange rece ce trebuie ucisa!,, Ti-ai patat onoarea cu sange de om si sange magic. Piei, nenorocit-o! Am vazut-o cum ranjeste. Probabil asa a facut de fiecare data cand a auzit acele tipete si rugaminti, de fiecare data cand s-a manjit de sange.
O iau la goana dupa ea, insa simt o intepatura pe gatul meu deja incordat din cauza nervilor.Dupa doua secunde privirea mi se incetosa si am inceput sa aud cu ecou. Era asa de enervant. Ma clatinam pe picioare zici ca eram o barca pe apa.Amorteala imi cuprinse trupul, facandu-l sa tremure. Mi se parea ca zbor pe un nor pufos si sub mine se afla un ocean albastru in care lumina soarelui se reflecta facand oceanul sa para de cristal.Racii zburau pe langa mine cotcodaind precum ciorile, iar in ocean se vedeau vaci si oi care inotau linistite si barfeau despre turma de capre aeriene.Pe nisip puteam vedea pestii pe scutere mergand spre magazinul de sushi al unei iepe.
Stiam ca nu este decat un vis, stiam ca urma sa-mi pierd cunostinta, stiam ca nu avea sa fie deloc bine. Lisa era deja la podea, iar eu cu ultimele puteri m-am rasucit pe calcaie ajungand cu fata spre cel care m-a inpuns. Ciudatel tip! Avea parul albastru inchis si ochii galbeni. Pe fata purta o masca gri triunghiulara ce ii acoperea fata pana la buze.Am putut sa mai observ doar sabia lui cu doua initiala pe ea. ”S.K.”Oare de imi sunt atat de cunoscute? Unde le-am maiauzit? Erau atat de familiare aceste doua litere, incat chestia astama innebunea.
Insa nu apuca sa mai faca nimic caci se prabusi la pamant, inconstienta, cu corpul inert.Avea sa o doara rau capul cand se va trezi, asta era clar!

Raci care fac ca si ciorile, vaci si oi care inoata si barfeasc despre capre aeriene si pensti pe scutere care mergeau la magazinul de sushi al unei iepe . Deci m-ai omorat, pesti aia erau ceva mafioti de-si mancau semeni . Super capitol, are suspans ..... asa suspans cum doar la tine am vazut, te pup .

Scz mii de scz k nu am mai dat comm dar a fost veri pe la mn. Oricum eu iti iubesc ficul la nebunie si abia astept sa vad ce se va mai intampla. ai cel mai original fic din cate am vazut si sper sa il termini cat mai tarziu

Hey Deme
Scuze ca n-am trecut mai devreme insa stii cum e cand ai de treaba.
Pai... imi plac mult amandoua capitolele
Sper sa pui nextul repede pentru de data asta ai primit comm-uri
Te pup Zbye

Wow, wow, wow! Tu esti maestra in a face capitole lungi. Cred ca ai o rabdare de fier si bravo! Ai idei tari, te uiti la Harry Poter? Nu vreau sa stea acolo o eternitate...da stiu ca tu esti buna si o sa faci capitole mai happy. Cand am vazut ce capitole lungi am stat o clipa sa ma gandesc daca sa citesc sau nu. Imi place si vleau next.
te pup dulce!

Ma bucur ca iti place. La Harry Poter m-am uitat doar de vreo 3 ori, cam atat, insa mi-a fost de ajuns. Si nu prea ma bazez pe rabdare pentru a face capitole lungi. Eu doar incep sa scriu si nu ma mai pot opri. Insa totusi o fac, pemtru ca nu vreau sa scriu tot ficul intr-un capitol.

WOOOOOOOOOOW. e clar. meduza vrea sa le termine psihic pe fete. eu in locul lor innebuneam de mult. sper sa scape cu bn. ai facut un cap exceeeeeeeeeeeeeeeeeeelent

Ai intuit bine! Cam despre asta e vorba. Eu inca lucrz la partea a doua, asa ca nu stiu exact cand o voi posta. Ramaneti pe frecventa, fiindca nu se stie.

Hello, dragilor! Uite o surpriza]! Am adus partea a doua care dupa parerea mea este dragutel. Insa asta vreau sa aud de la voi. Ve-ti vedea voi de ce am scris cu verde ,,surpriza,,. Hi hi hi. Ce amuzant!

Hmm
Ce parere crezi ca mi-am facut?
Una extrem de buna.
Imi place mult ficul tau, insa cum am mai zis...
Vrem si noi ceva actiune din partea Sakurei si a lui Sasuke
Adica eu vreau.
Ficul areo poveste interesanta, insa se poate citi ceva asemanator si in basme...
Eu una vreau picanterii
De aceea citesc ficuri... in special sasusaku.
Acum nu ma intelege gresit, este ficul tau si il faci cum iti pofteste inima si te inteleg ca nu ai vrea sa schimbi "scenariul" la care ai gandit atat pentru a ne face noua pe plac. Pana la urma daca ne-ai asculta pe toti sa facem cum vrem noi atunci n-ar mai fi ficul tau.
Insa un mic sfat: Ca sa mai atragi lume sa-ti citeasca ficul baga si niste actiune daia amoroasa... So... sper ca nu mai inteles gresit
Iti ador ficul deoarece nu este unul tocmai banal si e de apreciat ca nu este un fic facut special numai pentru o poveste plictisitoare de dragoste...
Bravo! Imi place ficu si astept nerabdatoare nextul. Tot asa.
Te pup Zbye

IEEEEEEEEEEEEEI. ce bine k ai pus nextul.este suuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuper grozav. abia astept next . si succes la scoala da cosmar