Nextu nu pot sa-l pun azi, dar incerc maine. Pana atunci astept cateva commuri!
Ma scuzati, dar maicamea ma ia cu ea la bunici azi si nu ne intoarcem decat maine la pranz!
Sorry!

Nu comenteaza nimeni? N-are nimic pun nextu duminica!
Sorry!

Eu astept cu mare nerabdare next-ul!
Pune-l mai repede te rog

Atentie! Am cam lenevit dar va promit ca astazi sau maine pun nextu!!! Sper sa nu va suparati pe mine dar am avut o gramada de teste si am fost foarte tensionata in ultima vreme asa ca nu ma puteam concentra la nimic!

Cu alte cuvinte nextu ar trebui sa vine dupa ora 6 sau 18. Am ore la engleza si nu pot pana atunci!

Asa sa faci, daca nu...... ne suparam!!!

Cum v-am promis!!! Uitati si partea a... a IV-a!!! Nici nu mai stiam la ce capitol sunt de cand nu am mai scris!

Capitolul 15. Doua zile agitate partea a IV-a

In dimineata aceasta m-am trezit cu un sentiment total opus lenei. Eram chiar vioaie, nerabdatoare sa merg la scoala si eram sigura ca aceasta dimineata va perfecta la fel ca tot restul zilei! Insa nu a avut sa fie chiar asa. Dimineata a fost una plina de dezamagiri si surprize total neplacuta! Stiti cum se spune? Ca aparentele inseala? Ei bine eu am uitat asta pentru o zi. O zi nasoala care si-a pus amprenta pe mine, in senseul ca mai mult de jumatate de zi am stat ganditoare, trista si totusi am avut si un beneficiu din aceasta zi infernala! Mi-am dat seama ca oricum te-ar crede ceilalti, prietenii adevartaii iti var sta aproapae netinand cont de ceea ce tu crezi! Mai bine va povestesc ca sa va dati si voi seama!
Totul a inceput in curtea scolii, unde s-a si terminat pentru o perioada de timp.
Am intrat topaind de bucurie in curtea scolii precum Azmaria cand a luat primul ei 10. Insa fericirea mea de copil inocent a fost alungata pre curand, atunci cand toata lumea a inceput sa rada cand eu si fetele H am intrat de poarta scolii. Parca erau posedati! Ne uitam ca 3 fraiere picate din luna una la alta nestiind ce se intampla, insa am fost repede lamurite de prietenele noastre, care au venit si ele razand cu gura pana la urechi. Pe cuvantu meu, da ce naiba s-a intamplat?! Si-o dat Karin foc la par de rad asa???
Credeam ca nu e posibil sa-mi fac o parere mai proasta despre oameni decat o aveam in acel moment, dar m-au luat prin surprindere! Chiar si prietenele mele, au ras de mine din cauza unei catele roscate. A spus intregii scoli ca eu si fetele credem in magie. Crede ca e un mare secret? Poate lor li se pare o porcarie, dar e parerea lor. Insa ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost faptul ca fetele H au negat aceasta afiramatie top-secret chiar in fata mea si a prietenelor mele. Stiti cum e cand iti bagi o sabie pe gat pana la maner? Probabil nu, dar asta nu a fost nici jumatate din durerea pe care eu am simtit-o atunci! Durere si nervi. Cea mai prosta combinatie de sentimente. m-am suit pe o banca si am tipat ca sa fiu sigura ca toata lumea ma asculta, in special ,,prietelele,, mele, dupa care spun pe un ton cat se poate de calm, bineinteles pentru situatia in care ma aflam atunci.
-Deci Karin va spus ca eu cred in magie?! Foarte bine!Recunosc, cred in magie! Dar imi puteti spune ce este atat de hilar in asta??? Eu cred in magie si probabil ca voi credeti in chestii mai tampite! Nu ma apar, deoarece nu-i o rusine sa crezi in ceva de care numai tu sti! Poate ma veti crede traznita, dar magia exista si este peste tot in lume. In orice coltisor intunecat si in orice inima, fie ea cat de rece! Tot ceea ce faceti voi...filmele, de exemplu! Unele, gen SF se bazeaza pe acest lucru numit magie. Doar fapul ca respiram este magic. Peisaje, culori deosebite, ritmuri melodice, parfumuri, mancaruri, Naruto stie la ce na refer,tot ceea ce se intampla poate fi magic! Trebuie doar sa deschizi ochii ca sa vezi asta. Cred ca nu mai are rost sa o spun si mai cred ca stiati deja, dar m-ati dezamagit Hope si Helathy! Mama, toata, Orfelia, Az, Lisa, eu cred si mai sunt multe alte persoane care cred si nu le-ar fi jena sa spuna, ba din potriva ar face-o cu sufletul impacat! Ceea ce ma doare e faptul ca pe voi doua nu va pot incadra in acesta categorie...poate ca intr-o zi si voi, restul, veti afla un lucru minor, un detaliu care v-a scapat pana acum, o posibilitate pe care n-ati luat-o in calcul, un lucru de care va veti da seama si-l veti pretuii abia dupa ce il veti pierde! Multe lucruri ce par imposibile se pot realiza cu usurinta, asta doar daca vrei cu adevarat! Trebuie doar sa inchideti ochii si sa va imaginati, la fel cum au facut marii poeti si scriitori de povesti si basme. Toate creaturile mitologice pe care voi le credeti povesti de adormit copii, eu le-am transpus in lumea mea, pe care o pastrez in fiecare minut al vietii mele langa inima, visand la acea zi in care ma voi intoarce acolo. Dar nu sa ma intorc cu gandul, ci sa plec in acea lume pe vecie!.... Ce? Acum nu mai radeti? Dati-i drumul! Bateti-va joc de mine! N-am nevoie de mila voastra! Insa in realitate nu ati avea dreptul sa radeti de mine, deoarece ...uneori povestile se adeveresc...
-Sakura, noi... tipa fetele din spate.
-Nici sa n-aud! Radeti, bateti-va joc, barfiti-ma si povestiti despre fraiera care crede in magie pe internet si peste tot, dar un lucru nu-l veti afla inca! Acel lucru va ramane inchis intr-o odaie mica, sumbra si intonecoasa, incuiat adanc in sufletul meu si nu va iesi la suprafata pana ce nu decid eu ca meritati si ca pot avea incredere in voi, in mai multe privinte! Puteti sa-mi spuneti orice si oricat ati face-o nu-mi va fi rusine de ce sunt si in ce cred, pentru ca am de ce sa cred! Cu aceste ultime propozitii voi incheia discursul meu de idioata care crede in magie, pentru idioti care cred in ea. Poate ca azi m-am facut de ras in fata vostara, dar nici voi nu v-ati lasat mai prejos, iar daca Karin ne-a urmarit si inregistrat discutia, apoi a aratat-o intregii scoli credeti ca a facut ceva inteligent??? Care credeti ca e mai tampita, eu sau ea? Acum am terminat! Scuze ca inca mai respir, majestate Krin, dar te asigur ca nu o voi mai face pentru mult timp. Cum am spus. O sa recunoasteti acel ceva special abia cand il veti pierde! Persoana mea infecta nu va va mai deranja niciodata, miss popularity! am respirat adanc dupa care am caborat usor de pe banca in miile de ,,aclamatii,, ale colegilor mei, iar acele aclamatii nu erau altceva decat rasete si batjocori.
Am lasat capul in jos, nu pentru ca mi-era rusine de mine sau de ei ci pentru ca picaturile amare au inceput sa se scurga pe obrajii mei. Nu vroiam sa ma vada cineva ca plang. Nu vroiam sa ma creda sensibila si usor de ranit. Mereu am avut acea atitudine competitiva, asupritoare, usor enervanta, din cand in cand faceam pe sefa cam pre mult, cu o fire vulcanica si mai ciudatica, dar nimeni nu are numai calitati! Eu de cand ma stiu am incercat sa fiu optimista, prietenoasa, sociabila, sa nu enervez oamenii, sa le fac pe plac celor apropiati, acasa am inghitit orice insulta de la celelalte fete si de cele mai multe ori aceste cateva lucruri mi-au reusit. Un alt lucru pe care Karin nu l-a incercat si nici nu cred ca l-ar face vreodata este sa incerce sa vada si calitatile oamenilor. Am incercat sa fac asta si am gasit cateva calitati ale ei: este draguta, inependenta, gandeste, isi apara prietene, Amy si lupta pentru ceea ce crede ca este bine.
Intre timp lacrimile imi inundasera intreaga fata si din cand in cand mai scoteam cate un scrancet ca de bebelus. As fi vrut sa plec acasa in acel moment, dar Orfelia s-ar fi suparat pe mine. Mi-e dor de casa, de Arachne, de Estera, de restul colegilor mei cu care ma bateam, ma impingeam, ma calcam pe nervi, ma distram sau ma certam. Nu stiam ce sa fac. Stateam in mijlocul prostilor care radeau de mine si parac picioarele mele cantareau 2 tone in asa fel incat simteam ca nu ma pot misca.
Deodata am simtit o mana calda pe umarul meu. La inceput am crezut ca era vorba de fete, dar faptasul era Sasuke. Am stat 5 secunde uitandu-ma la el dupa care l-am luat in brate izbucnind in plans. El ma mangaia pe cap incercand sa ma linisteasac, dar nu facea decat sa-mi ciufuleasca parul, iar eu sa-i ud camasa alba cu lacrimile mele. Ma potriveam asa de bine in bratele lui. Stai putin! Ce fac eu??? M-am indepartat usor privindu-l in ohii lui negri ca noapte. Si-a intins mana dar eu am luat-o la fuga rosie in obraji. Nu am putut nici sa-l privesc in ochi, iar eu vreau ca lumea sa ma considere puternica?! Ce idee. Poate ca e din cauza a ce s-a intamplat azi sau... din pur si simplul motiv ca il iubesc.
Nu mai conta ca am ore, oricum nu invat nimic si nu cred ca nu m-as fi abtinut sa nu plan toata ora pe ascuns. M-am dus acasa pregatita sa cer niste explicatii de la Orfelia sau Doga, oricine ar fi fost acasa. Am intrat trantind usa cu forta si speriind-o pe Orfelia, care se pare era singura acasa. Nici nu am intrat bine ca am si luat-o cu intrebarile:
-De ce nu cred oamenii in magie?
-Ma gandeam eu ca asa se va intampla... pai sa-ti explic! Lor li se pare absurd sa crezi in ceea ce nu vezi! Probabil ca niciodata nu vor crede sau vor afla, dar tu trebuie sa crezi, deoarece tu nu esti ca si ei! Orfelia da sa plece, dar eu o prind de mana si o trag inapoi.
-Sit down! Ar mai fi ceva!
-Anume?
-De ce am venit aici? Care este misiunea noastra?
-De fapt e mai mult misiunea mea! Eu trebuie sa te tin pe tine departe de Lumea Magiei! Ar mai fi un detaliu pe care ar trebui sa-l sti! Tu, Hope, Healthy si Lisa faceti parte din ACDVE.
-Poftim???
-A.C.D.V.E.- Asociatia Celor Doisprezele Vrajitori de Elita!
Apoi Orfelia mi-a povestit ca acesti 12 vrajitori au aceleasi varste si ca sunt cei mai puternici din intreaga lunme, ca fiecare are un insotitor, mi-a spus chiar si cum ii xhema. Sunt 6 fete si 6 baieti. Pe lista lor sunt trecute urmatoarele nume, al meu fiind primul!
,,Sakura Haruno, Hope Aveans, Healthy Allama, Lisa Connor, Uneko Sage, Anumy Catta, Shin Kayamoto, Miko Straiya, Yuta Shinago, Aragame Sage, Nobu Ikana, Zeh Pacca,,. Vai de mine! Si un grup de doi frati!!!
In fine i-am multumit Orfeliei, dupa care am dat sa plec, dar ea mi-a dat o veste fulger! Cica peste o saptamana o sa trebuiasaca sa ma intalnesc cu ei fata-n fata si sa ne cunoastem mai bine....mai bine ramaneam la scoala!
M-am dus pe plaja cu gandul sa ma linistesc putin dar chiar cand priveam cerul linistita aud in spatele meu o voce feminina destul de cunoscuta care mi-a spus doar ,,Mai, mai ,mai! Ca sa vezi, ne intalnim din nou! Cum iti mai merge, Haruno?,,.
La inceput am crezut ca este vorba din nou despre Medusa, dar spre marea mea bucurie era doar Karin. Ma plictisea sa-i vad mutra de ,,te fac praf,, asa ca m-am intors cu spatele la ea ignorand-o, crezand ca poate asa va pleca, dar nici vorba! Da de unde. Mai avea putin si mi se suia in cap!
-Vei fi pedepsita pentru ca ai plecat de la scoala?
-Ce-ti pasa tie!
-Ba din potriva, chiar ma bucur!
-Si tu nu vei fi pedepsita?
-Sunt deja pedepsita asa ca niste ore in plus nu mai conteza!
-Stiu de ce ai venit aici! Daca te gandesti ca-mi voi schimba perspectiva despre magie te-nseli!
-Nu esti cam mare ca sa crezi in magie?! Crezi si-n Mos Craciun? Si da-mi exemplu de alte 4 persoane car cred!
-Orfelia, Dogo, mama, tata...
-Inseamna ca si ei sunt la fel de nebuni ca si tine!
La auzul acestor cuvinte m-am enervat extraordinar. M-am intors cu fata spre ea si am pocnit-o de i-am inrosit obrazul, dupa care m-am aplecat peste ea si i-am spus: ,,Sa nu mai vorbesti asa despre parinti mei niciodata! Vezi-ti de lungul nasului, catea, daca nu vrei sa ajungi in spital! Sa sti ca sunt in stare! Tu nu mi-ai cunoscut parintii si nici nu vei avea sansa!,, Cu cat tipam mai tare cu atat in ochii mei se faceau mai vizibile si mai clare doua cercuri rosii ce pareau ca ard in pupila ochilor mei si incet-incet pe pielea mea alba isi faceau loc acele tatuaje negre din puncte si linii pe care le visasem.
Karin statea tintuita la pamant fara sa miste in front. M-am calmat putin, mi-am luat giozdanul si am plecat unde vedeau ochii mei de smarald.
In timp ce mergeam am ineceput sa simt un barait ciudat si telefonul a inceput sa vibreze in buzunarul meu. L-am scos repede si citem destul de interesata chiar de la titlu:
,,Te rugam, Sakura, asculta-ma putin! Te rog iarta-ne si vin-o inapoi la scoala cat mai repede posibil! Saraca Hinata nu se mai opreste din plans, iar eu si Healthy ti-am trimis vreo 20 de mesaje! Ne pare sincer rau!!!,,
Ce noroc pe ele! Eram chiar in fata scolii! Defapt...fusese doar o vraja de teleportere, dar numai eu stiam asta. Mi-a parut rau de fete asa ca m-am grabit la ora de antrenament, care se tinea in curtea cu gazon a scolii. Nu era nimeni semn ca ora de mate nu s-a sfarsit inca. Cand te gandesti ca a trecut doar o ora si cateva secunde amarate.
M-am asezat pe iarba moale simtind aerul proaspat si vanticelul ce adia usor. Linistea ma facea sa ma simt mai bine si sa ma relaxez, nu doar fizic ci si mental. Intram usor intr-un fel de transa, dar meditatia ini este intrerupta de sunetul enervant al clopotelului. Acum urmeaza momentul adevarului.
Am auzit multa galagie venind de la parterul scolii si apoi i-am vazut pa colegii mei venind la ora cu un chef, vorba aia, mergem cu chef de scoala ca magaru de fuga.
Mai in spate stateau si prietemele mele. Ce aoci au facut cand m-au vazut. Hinata a vrut sa fuga sa ma imbratiseze, dar a fost oprita de profesorul enervant. Oh, chiar acu si-a gasit! Fetele se uitau la mine, dar eu doar le fac cu ochiul si se linistesc Cum eu si fetele H ne intelegem din priviri mi-a fost de ajuns sa le privesc in ochi ca sa le inteleg ce vor sa spuna si am dat din cap aprobator, dupa care am inceput sa fim atenti la prof, ca cica astazi o sa ne alegem un partener si o sa ne luptam cu el. Nu putea fi o ora mai interesanta. Am fugit rapid si am prins-o pe Karin de mana, tarand-o pana la locul de lupta.
Desigur gandurile profului nu m-au prea incantat! el gandea: ,,O lupta intre muieri! Perfect! deabia astept sa vad cum tipa ca posedatele si alearga dintr-o parte in alta a terenului. Fata asta n-are nicio sansa in fata lui Karin!,, Vai vai vai! Cata incurajare! Imi vine sa-i spun vreo doua injuraturi, da las ca facem altfel! In timp ce Karin se lauda ca a venit momentul adevarului si ca ma face praf una-doua eu m-am adtinut sa zic doar: ,, N-am nicio sansa in fata ta!,,
Profesorul ramase putin pe ganduri, dar desigur mie nu mi-a fost de ajuns si i-am spus:,,Jur solemn sa nu fug in stanga si in drepta a terenului si sa nu tip ca o posedata! Tu juri?,,La asta profesorul a ramas foarte speriat. Tinea doar pixul in mana si privea in gol, inghitind in sec.
Profesorul a dat startul si Karin s-a repezit la mine incercand sa ma loveasca cu pumnii. Inutil. Am o viteza mult prea mare si o treiectorie a pasului perfecte+ faptul ca stiu sa ma folsesc chiar si un teren minat ca sa castig o lupta, iar ea e prea neatenta, nu analizeaza posibilitatile pe care le are pentru a ma invinge, stie doar sa se ia la paruiala. Las ca-i arat eu paruiala!
In timp ce eu mergem cu spatele si Karin nu renuntase la pumni, ne apropiam de marginea terenului, dar brusc am facut o pirueta gratioasa de balerina punandu-i piedica lui Karin care a picat ca un bolovan la pamant. Folosind acest lucru in favoarea mea am facut repede niste semene cu maineile, iar cand Karin a incercat se se ridice a constatat ca nu poate. Ea a inceput sa ma ameninte, dar urechile mele au devenit surde pe moment, pana cand profesorul mi-a cerut sa explic ce am facut. Le-am povestit cum nebunul meu tata a inventat o tehnica numita tehnica Ac si Ata care are un efect de imobilizare a adversarului, dand avantaje maxime si aducand castigul celui care a folosit tehnica.
Insa bine inteles, eu nu terminasem cu profesorul meu asa ca l-am intrebat pur si simplu daca nu a fost o lupta intre muieri. El s-a albit la fata imediat si mi-a raspuns simplu ca nu, inghitind in sec.
Restul orelor decursesera minunat si ca si ziua precedenta am fost la mall, finalizand sesiunea de cumparaturi.
Unii oameni nu stiu ce e prietenia, sau nu o apreciaza destul, deacee ec cred catoti ar trebui sa fie prieteni intre ei!


Gata cu cap 15! Stiu ca asta e mai lung, da nu mai aveam chef si de partea a V-a, ca mi s-a pus pata pe capitolul asta. Astept commuri si scuzati daca este cam mult dialog si in unele locuri poate este si cam sec! Scuze!!!

Mie nu mi se pare ca e sec nimic, stiu doar ca-mi place!!!!!!!!!!!!

Mersi Zuki! Atunci dupa 2 ore de scris eram cam pe alta planeta si mi sa parut putin plictisitor. Nici eu nu stiu de ce daca il citesc acum. Ma bucur mult ca ti-a placut!
Nextu ar trebui sa vina duminica. Trebuie sa repet la muzica, da degeaba, ca tot afoana raman!

imi place foarte mult chiar daca am apucat sa scriu doar acum dupa 4 capitole sory deci: e fain nam ce zice :D

scz compu meu e "dus" rau asa ca am pus comentariu ala aici in loc sa il pun mai in sus eee... nu cont tot imi place ficu tau si astept nextu

buna:*ajunsai si eu pe aici....scumpo imi place ficu' tau:Xe sooper:X imi pare rau ca nu ti-am lasat comm pana acum dar de fiecare data zicem ca o sa las...dar la cat de naroada sunt nici eu nu  mai stiu de ce nu ti-am lasat pana acum...oricum ideea e ca imi place si vreau NEXTUUU'!

Multumesc fetelor! Ma bucur sa vad ca va place asa de mult fiku meu! Capitolul urmator incerc sa-l pun astazi, sau maine!
SA fiti pe aproape sa nu pierdeti Capitolul16!!!

IEEE! M-am grabit putin cu temele si le-am terminat acum cateva ore, asa ca v-am adus si nextu!!!
Capitolul 16. Distractia pe plaja e pe cale sa inceapa!

Era ora 7:00 si 3 secunde. Nici o secunda nu a trecut ca ceasul a inceput sa sune. Suna, suna, suna si iar suna, dar nu avea pe cine sa trezeasca,deoarece eu ma holbam in sifonierul meu, da parca acum l-as fi vazut pentru prima oara in viata mea. Am inceput sa ma gandesc nu la tinuta mea pentru ziua in care urma sa mergem la plaja, ci la faptul ca eu mereu intarziam la scoala...cu 3 secunde, ceea ce nu mi se parea deloc corect! La scoala in lumea mea eram mereu punctuala si laudata pentru faptul acesta, pe langa multe alte lucruri, dar asta-i altceva. Ceasul este devina! Cata incredere am avut in el si m-a dezamagit. Vorba lui Naruto: ,,Rusine, Dinu Patriciu!,,.
Programul meu era unul foarte strict si nu vreau sa-l stric pentru ca tin la el! Sau pentru ca mi-e frica sa ma gandesc ca daca fac asta Orfelia va relua vechiile pedepse si antrenamente. Nu vreau din nou la armata! Militarie facea femeia cu mine. Nu ca antrenamentele normale pe care le practic aproape zilnic ar fi altceva, dar macar nu e ca si acum multi ani pe cand nu suportam comportamentul de armata vorbitul raspicat, ordinele, exercitiile grele si imaginati-va ce criza am facut cand primul meu exercitiu a fost sa fac flotari si nu puteam nici de-al naibii. Ca criza am facut si cred ca nu am dormit o noapte intreaga si am facut pana pe la ora 10 dimineata cam 300 de flotari, cu aproximatie. Asta la 4 ani. In fine nici nu eram initiata in armata, nu eram obisnuita, dar la cat urlau Orfelia si Dogo unul la altul, asta nu s-a dovedit o mare problema, dar eram speriata si simteam ca daca nu voi reusi chestia asta cu antrenamentul voi da gres in tot si ii voi dezamagi pe toti. Ce mai gandire la un copil de 4 ani.
Bine, deja m-am indepartat de subiect eu intotdeauna ma trezeam la 7:00, mancam la 7:10, plecam la scoala la 7:15, ajungeam la si 18, alte doua minute pana urcam scarile, cinci minute pana sa-mi iau din dulap cartile si sa ma indrept spre clasa mea. Acesta era programul meu strict pentru dinimeata, in asa fel in cat la 7:25 eram in clasa!
Ce-i drept toata viata mea am fost o eleva model, respectata, care respecta la randul ei si extraordinar de ordonata. Precum un calculator. Tin minte cum profesoara mea de istorie, care am uitat se mentionez, era chiar Orfelia, m-a dat drept exemplu colegilor mei. ,,Luati exemplu de la colega voastra, pe Rossa, care e mereu punctuale, invata bine, are cele mai bune note, medii numai de 10, e cu capul pe umeri si cuminte!,, Poate vroia sa spuna ,,cu minte,, in sensul ca am creier, ca nu stie ea ce fac eu in timp ce ea nu este prezenta, da ma rog... mai bine tac...
Sa va mai povestesc si lucruri legate de colegii mei. Hai sa incepem cu Karin care a mai primit niste ore in plus de pedeapsa, asta dupa ce s-a facut de rusine. Mai nou are si teme suplimentare dupa incidentele cu profesurul, cele in care m-am implicat putin de tot si eu.
Ieri nu si-a putut tine gura si l-a intrebat pe Kakashi daca nu ma pedepseste pentru ca am absentat. Nu prea a avut noroc cu intrebarea, deoarece profesorul i-a prvestit despre discutia noastra, cea pe care am ajut-o dupa ce am rezolvat problema in stil Sakura! De acolo reiesea faptul ca profu a anuntat-o pe Tsunade despre creierusul meu care scoate asemenea calcule complicate si ca rasplata eu nu mai sunt obligata sa fiu prezenta la ora de mate sau sa fac ceva ce tine de ea. Din nefericirea ei, spre fericirea mea a fost pedepsita pentru ca si ea absentase cu...inca 2 saptamani de detentie si 15 ore de munca in folosul scolii.
Imi iau din dulap un costum de baie. Acesta era verde-smarald, dintr-o singura piesa si cu pete roz pe el. Ce la fix l-am ales. Se potrivea si cu ochii mei, ma rog cel putin unul dintre ei si cu parul meu. Parca as fi un cires cu petale verzi de smarald si flori catifelate. Mi-am luat si o rochita mov peste ca sa completez tinuta, slapi verzi si mi-am prins parul intr-o coada de cal la spate, cu un elastic tot de culoare verde. Ca sa fiu sigura ca nu se va intampla nimic mi-am mai pus intr-o geanta un costum de baie din doua piese, de culoare albastra, precum safirul. Pe el avea multe pietricele albastre, precum cerul senin. Imi place foarte mult, deoarece are ceva in comun cu mine. Este vorba despre fata mea. Am sa va spun un secret! Imi place acel costum de baie, deoarece intr-un fel si el se asorteaza cu mine. Ochii mei nu sunt verzi precum smaraldul. Ochiul meu stang este de culoare albastra, ca si safirul. Nu m-am nascut asa. Cand am implinit un an ochiul a inceput sa se incida la culoare pana la negru, apoi a devenit verde safir. Mama a spus ca nimeni nu trebuie sa stie sau sa-l vada asa ca mereu port o lentila colorata. Tin minte cum mi-a spus ca ei ambii ochi si-au schimbat culoare, dar numai pentru un timp, din verde-smarald in rosu ca focul. Cate amintiri.
In timp ce am coborat cu atentie jos ma gandeam inca la mama si la cat de bine ii statea in acea rochie mov, ultima pe care o purtase in viata ei. Cand am ajuns jos am observat ca era o liniste de mormant. Ori toti dormeau ca bubitele ori nu sunt acasa si fetele plecasera inaintea mea, asa ca am iesit din casa cu zambetul pe buze.
Cerul era senin, iar mandrul soare statea nemiscat din mislocul boltei ceresti. Norii pufosi precum vata de zahar il admirau pe stralucitorul astru, iar micile vietuitoare de pe pamant alergau de colo colo. Toate animalutele iesisera afara de la gaze pana la elefanti, desigur nu e cazul nostru. Pasarelele se bucurau de caldura si imi incantau auzul cu trilurile lor magnifice. Nu a durat mult si am ajuns cu piciarele goale pe nisipul zgrunturos si fierbinte, dar totusi placut la atingere. Ma plimbam cu slapi in mana admirand marea. Mirosul sarat plutea in aer, iar soarele dogoritor parca te imbia sa intri in apa sa te balacesti. Insa eu nu! Eu trebuia sa-mi astept prietenii! Am sa-i omor. Scot din geanta mea aurie un prosop pe care il intind pe jos si imi las bagajele jos. Mai stau putin si daca nu vin am sa intru in apa!....Nu au venit! Gata! Acum mergem sa ne balacim! Mi-am dat jos rochita si am asezat-o impaturita in gentuta.Multi ochi s-au atintit asupra mea, da ce treaba aveam eu! Mi-am indreptat spatele facand oasele sa pocneasca putin, dupa care am luat-o la fuga in apa. M-am impiedicat de o piatra si am plonjat pe burta 10 metri inainte, apoi scufundandu-ma. M-am ridicat repede la suprafata si am inceput sa inot in cercuri, pe spate, pe sub apa si sa sar cat mai sus. Am incercat sa stau cat mai mult sub apa. Nu am reusit mai mult de 2 minute si 48 de secunde, dar am mai exersat pana am simtit ca m-as tara pana acasa sa treag un pui de somn. Doua ore am facut asta si prietenii mei tot nu aparusera?! Asta-i culmea! Atunci ma culc aici! Am iesit din apa si m-am trantit pe prosop lasand somnul sa ma fure si visele se se strecoare in mintea mea.
Ma aflam intr-un tunel slab luminat. Cate o torta ce ardea pe perete sa mai zarea din cand in cand. Mergeam inainete, nici eu nestiind unde, pana cand am simtit miros de sange. Deodata tunelul se lumineaza si in departare puteam distinge silueta unei femei. Era o femeie blonda. Era imbracata intr-o rochie alba, cu un decolteu cu margini rosii, o centura rosie cu un diamant rosu in forma de romb, delimitat de firicele de aur, cu maneci lungi rosii, precum pantofii cu toc de 9 cm, cu sforicele impletite pe picior. Femeia mai purta doua lantisoare la gat. Unul era multa de aur, din nou cu o piatra rosie in mijloc, si margele rosii, iar in mana tinea un sceptru cu manerul vopsit in portocaliu spre rosu sau era de un rosu mai deschis, nu vedeam foarte bine, dar in varf avea o piatra de culoare roz foarte frumos. Femeia purta o mantie rosie brodata la capete cu dungi galbene si cu diferite imprimeuri simbolificative pe hainele acesteia. Era putin ciudat, deoarece am inceput sa cred ca era Scufita Rosie, dar era prea moderna. Fata nu i-o vedeam prea bine, dar ea a ridicat capul si am ramas masca. Aceiasi piele fina, acelasi breton ravasit pe fata, acelasi ten alb ca laptele...aceiasi ochii rosii ca focul. Era mama mea imbracata in hainele speciale pentru misiune. Am inceput sa ma balbai vrand sa spun ceva, dar ea imi pune mana in cap, ciufulindu-mi parul si zambind, razand usor si suav. Mi-a spus simplu:
-De acum incolo, tu vei prelua toate responsabilitatile mele si tot ce am realizat eu in Lumea Magiei si oamenii din ea vor ramane in grija mainilor tale dibace, fetita mea! spune ea punandu-mi sceptrul ei in mana.
Simt cum cineva ma zgaltie si ma intoarce pe toate partile. Daca Medusa face asta a sa-i crap fata in doua! Deschid ochii usor si-l observ pe Naruto care era gata sa-mi dea o palma, dar i-o prind de incheietura inainte de a face contact cu obrazul meu. Acesta isi retrage mana dandu-mi drumul. Eu il salut si il intreb unde sunt ceilalti dar el da din umeri. Neinteresata ma intorc cu spatele la naruto si privesc cerul care devenise deja rosiatic, alte amintiri. La un momentdat, cam dupa 30 de secunde Naruto spune nervos:
-De ce te holbezi atat la cer? Ce-i asa de interesant la el? De ce nu te holbezi la mine? De ce?
-Naruto, duci lipsa de creier sau de o iubita? Analizeaza putin situatia! Ma uit la cer pentru ca asa vreau si nu ma uit la tine pentru ca ma uit la cer!
-Dar ce vezi la el?
-Lisa v-a spus, nu?
-De parintii tai? imi raspunde el cu alta intrebare.
-Da! De acolo de unde vin eu exista o legenda care i-a pasionat pe parinyii mei! Ea incepe asa:
,,De Raiul si Iadul vrei sa le vezi
Legenda mai departe-o zi!
Avanta-te pe mare, pana la linia rosiatica,
O stea va cobori ca trei dorinte sa-ti implineasca.
Dar nici nu vei sti,
Ce tu vei pati,
De esti lacom, ori orbit,
De ganduri bune parasit.
Si inima de piatra ori sa vezi doar bogatii
Si sa nu-i vezi pe cei la care ti!
Nu esti pirat, nu esti nebun, ci inselat de aventuri,
De-ti va fi inima pura si gandirea limpede,
Sa sti, adevarul este ca nu vei muri.
Ci o surpriza vei primi foarte repede!,, Parintii mei au fost pasionati de legenda asta in care Raiul si Iadul au ca subinteles 3 dorinte ce vor fi implinite, linia rosiatica este linia orizontului la apus, iar steaua cu o creatura magica!
-Inteleg! Ti-a fost greu?
-Nu! Nu am avut de ce! Ei au dus o viata minunata si pentru toti exista un sfarsit! In plus lumea nu sta in loc pentru suferintele mele! ii spun lui Naruto zambindu-i, cand deabia ma puteam abtine sa nu plang, defapt!
Din perspectiva lui Naruto:
Face pe voinica, dar stiu ca minte. am putut citi asta in glasul ei. Suna atat de trist si totodat cristalin, precum ceva magic....gata, fraiere la ce-ti sta gandul? Nu mai ai doi ani! Sakura e mereu prietenoasa si buna la inima, dar in unele momente devine mohorata, precum vreme de vara. Acum nu mai poti de cald, in 5 minute esti ud leoarca! Uneori parca e mai retrasa si mediteza la nu stiu ce secrete universale! Sunt convins ca nu e ceva care sa ne dea pe spate! Nu poate fi atat de rau! Doar nu este o vrajitoare care traieste intr-un univers paralel! Ce tare sunt ar trebui sa ma apuc sa scriu o carte de comedie!
Autoarea (eu):
Sakura se simtea putin mai in largul ei si parca un sentiment ascuns de frica pe care nu si-l putea explica disparuse. Insa adevarul era cu totul altul! Raul nu inceta sa o pandeasca pe rozalie si sa incerece sa o captureze pentru un plen bine pus la punct cu care Medusa l-ar fi putut invia pe un zeu al distrugerii, care odata sub comanda ei ar fi distrus intreaga lume o magiei si pe cea a oamenilor chinuindu-i si facandu-i sa sufere. Un suflet diavolesc ardea de nerabdare. Nerabdarea de a prinde ziua in care Sakura ar fia juns in mainile ei ca sa-i poate distruge complet potentialul si odata cu ea cea mai mare sansa a creaturilor magice si a oamenilor de a trai intr-o singura lume! In acelasi timp simtea cum ar vrea sa sara la gatul gingas al fetei cu parul precum florile de cires si ochii ca de smarald, supranumita de ea Ochi Verzi...
-Zambeste?Zambeste? Oci Verzi Zambeste? Dupa tot ce am facut ca sa o distrug moral si fizic ea inca mai zambeste??? se intreba Medusa. I-am ucis parintii si orice speranta sau vis si ea continua sa zambeasca? Toate astea au fost in zadar? Zambeste cu toate ca stie ca e nefericita! Ce vrea sa demonstreze facand asta? Ca e puternica?
-Doamna...
-Am treaba, Eruka, nu ma intrerupe!...Am gasit! Stiu sursa fericirii ei, pe care evident o voi distruge! Eruka, poti sau trebuie sa o chem si pe Mizune?
-Ma descurc, doamna! Oac, oac.
-Dar tot vei avea nevoie de Mizune! Sobolan, incoace!
-Cu ce va pot fi de folos? Medusa o privi cu coada ochiului, cu multa ura, Mizune dand din cap afirmativ.
Din perspectiva Medusei:
O noua misiune pentru cele doua impiedicate. Sper ca de data asta sa nu mai fuga mancand pamantul ca si ultima data. Daca vor sa le scot serpii din corp ar fi bine sa indeplineasca misiunea asta. Nu e cine stie ce de facut si in plus sunt oameni! Cate de destepti si puternici pot fi? Nici nu vreau sa ma gandesc in cate secunde i-ar face pref fetitele aste, cu toate ca sunt cele mai slabe din grupare. In timp ce ea se sperie la gandul ca se va intalni cu ceilalti de le ACDVE, eu am pregatit un spion care joaca impecabil! Un pion neimportant din grupare, dar nimeni nu-si va da seama care sunt intentiile lui reala sau pentru cine lucreaza! Atat de simplu si melefic! Auzi tu, o lume mai buna. Da ce sunt eu, ecologista?! Am nevoie doar de sangele ei si nimic mai mult. Moarta este mult mai frumoasa decat vie. Si va ajunge asa!
Din perspectiva Erukai:
Iar ne-a trimis in alta misiune. Incepe sa-mi fie frica de nebuna aia cu par roz. Nici nu stiu de ce fac asta! Daca nu mor din cauza serpilor din mine, voi muri batuta de Medusa pentru ca nu-mi implinesc misiunile sau ma va ucide Rosa. Cand ma gandesc ca am fost un model in societatea vrajitoarelor, dar ea m-a distrus bagand nenorocitii aia de serpi in trupsorul meu si al lui Mizune si apoi m-a trimis sa-l eliberez pe Bunko din inchisoare de maxima securitate ascunsa in Padurea Consecintei. M-am lasat condusa de o nebuna care v-a muri si ea. Sincer nu-mi mai pasa daca mor, sper doar ca Sakura s-o omore si sa o vad impreuna cu mine in Iad, delectandu-mi privirile vazand cum se chinuie.
Seara se lasa si melodii ritmate incepeau sa rasune in intreaga plaja, in timp ce intunericul isi facea loc in lume lasand doar luminile caselor si cele ale felinareleo sau focurilor sa mai existe. Intre timp o melodie lenta se auzea. Valurile se izbeau de mal si creau o priveliste romantica. Pentru un cuplu de indragostiti ar mai fi lipsit doar cina la lumina lumanarilor in aer liber.

Gata capitolul 16! Ha ha ha. Incer sa pun maine capitolul 17 daca am chef si daca primesc comentarii! Vreau sa aud parerile despre capitol!

Da, fix asta ar mai fi lipsit.Oricum imi place capitolul asta. Mi-e mila de omenie, cat de orbi pot fi Doamne???? Sper sa-si dea seama de ce prosti is.

P.S.: Ma refeream la omenia din fic.

[i] bun imi place mult si abia astept sa pui nextu...

Multumesc mult fetelor! Ma bucur ca va place! Nextu incerc sa-l pun maine!
Bye!

Pai incearca sa o faci, bine scumpica? Oricum daca pui nextu azi, maine sa raspoimaine mie tot imi place ficul la nebunie!!!!!!!!!!!!! !!!!!!

Ma bucur sa aud asta, Zuki!
Imi vine sa-i injur pe profesori. Ne-au dat atatea teme! Nu cred ca astazi mai ajung sa le fac in 20 de minute...

Sper ca poti sa il pui abia astept nextu

Nu mai rezist vrei sa ne ti atat sa asteptam?
NEXT..NEXT...NEXT

Muaha ha! Nu mai puteti cu suspansul asta, nu? V-am spus ca in capitolul asta va fi si un sarut....prea multe detalii cititi si aflati!

Capitolul 17.O fata, un baiat, un sarut si o fotografie

Ma plimbam prin multime linistita si ganditoere. Nu observasem ca am inceput sa ma idepartez de locul unde se tinea concertul, dar ritmurile lente ale unei melodii se puteau auzii din departare. Avea niste ritmuri linistitoare, care ma faceau sa cred ca zbor printre nori si ma faceau sa ma simt puternica, invincibila, fara nicio teama si stapana peste tot si toate, insa asta nu avea sa duraza decat 4 minute si cateva secunde. De ce? Pentru ca e doar un vis. Eu sunt una din fetele de rand, care nu are nicio importanta si nimic special. Asa sunt si mereu voi ramane asa. Eu sunt Rila-Iepurita. O fata care s-ar speria si de umbra ei la memontul de fata. Mii de ganduri imi colindau capul care nu lucra mai mereu din pacate. Totusi daca sunt o fata normala de ca mi se intampla toate astea? De ce am venit in Lumea Oamenilor, unde nu ajungi doar pentru ca vrei sa vezi ce este pe aici, de ce are ce are Medusa cu mine, de ce tocmai eu am intat in ACDVE, de ce eu ma antrenez cu Orfelia? Acum o luna si 1 saptamana nu eram decat o simpla vrajitoare. Nu faceam decat sa pictez si sa fac gimnastica sau sa invat pentru scoala. De ce a trebuit sa vin in lumea asta unde totul este exact pe dos, fata de acasa? Lasand la o parte aceste intrebari, am alt subiect cu alt set de milioane de intrebari. ACDVE. Le stiu numele colegilor me, dar oare cum arata? Cum se imbraca? Ce le place? Ma vor accepta? Sunt la un grad mai avansat decat mine? Cum se poarta? Ne vom intelege bine? Vom fi prieteni? Si din nou oare ma vor accepta?
,,Sigur ca te vor accepta, prostut-o! Esti o zeita! Te vor venera!,, spune vocea mea interioara. Tocmai de asta mi-e frica. Mi-e frica sa nu ma accepte doar pentru ceea ce sunt, ci pentru persoana mea! Mi-e frica sa nu creada ca daca nu se vor imprietenii cu mine le voi face cine stie ce! Nu! Vreau sa-mi fie prieteni pentru ca ma plac pe mine, Sakura Haruno, asa zis-a vrazitoare Senna Inverse, o fata din randul vrajitoarelor, asa cum ma consider si eu! Sunt nervoasa cateodata, sau enervanta, materialista sau caritabila, rea sau buna, intr-un cuvant ca si vremea, dar de cand ma stiu nu am fost nicio data trista. Nu am experimentat sentimentul asta niciodata si nici nu mi-am dorit. Nu am avut lipsuri si nu am dus lipsa nici de iubirea parintilor. Orfelia si Dogo au avut grija sa nu-mi lipseasca dragostea parintilor. Au avut grija sa ma iubeasca, chiar daca nu sunt impreuna. Ar fi foarte ciudat. Ei sunt ca si doua elemente opuse. El focul, ea apa. El tantalau si copilaros, ea stilata si matura. Insa astea sunt uneori lucrurile care leaga doi oameni. Diferentele dintre fiintele umane nu sunt intotdeauna atat de importente. De aceea binele si raul tin lumile in echilibru. Daca raul, minciunile si oamenii rai nu ar mai exista ambele lumi ar disperea complet, la fel si invers. Nu ca lumea ar duce lipsa de rau, doar ca normaluleste foarmat din doua parti: 50% bine, 50% rau. Nici mie nu-mi convine asta, dar stiu ca intr-o zi cineva va gasi o solutie umana de a mentine ambele lumi intr-un ecilibru paralel de balanta. De ce spun solutie umana, deoarce s-ar putea ca aceasta solutie sa nu fie una conventionala care sa raneasca sau sa distruga unul din mediile de viata si populatiile lui. Nu ma supar daca nu voi mai trai cand se va intampla asta, nu vreau sa-mi fie mie bine, vreau sa fie bine tuturor! Revenind putin la diferentele dintre oameni ma gandeam ca poate ar fi posibil si ca doi oameni complet diferiti sa se completeze unul pe altul, adica sa fie impreuna. Ma gandeam ca ar putea fi vorba despre o poveste de dragoste intre un om si o vrajitoare. Din nefericire nu va fi posibil niciodata. Legile vrajitoarelor nu permit asta. Mai bine mi-as lua gandul chiar daca nu prea pot. Il iubesc atat de mult....am spus ,,il,,? Nu nu asta vroiam sa spun! Eu, eu...s-o lasam balta era vorba despre mine si Sasuke.
Acum sa lasam povestea mea de iubire si sa trecem la fapte reala. Inca ma gandesc la intalnirea aia blestemata! Ate intrebari fara raspunsuri. As putea scrie o lista intreaga! Avem cate ceva in comun? Le place Lumea Oamenilor? Au prieteni de aici si de acasa? Care le sunt numele intregi? Cati ani au? Ce preferinte au? Unde anume in lume au fost? Ce e pe acolo? Ce eu vazut acolo unde au fost? Cum arata oamenii pe acolo? Cine e cel mai puternic? Sunt prieteni inte ei sau rivali? Ce ii uneste si ii tine impreuna? Si asta nu ar fi tot. As mai avea un set de intrebari fara raspuns, dar de data aceasta despre mine! Cu ce sa ma imbrac? Cum sa-mi aranjez parul? Sa port colierul? Ce sa incalt? Sa ma machiez? Sa port accesorii? Sa port bijuterii? Sa port rochita de zi sau haine normale de strada sau de scoala? Nici eu nu mai stiu nmic! Stiu ca mai este o saptamana pana atunci, dar un lucru mi-e clar acum! N-o sa mai dorm in noaptea dinaintea intalnirii! Probabil voi scrie in jurnal, voi compune cantece sau poezii, ma voi aranja, voi lua niste haine din colectia lui Healthy,dar un lucru este sigur: pana dimineata ma voi hotara cu ce sa ma imbrac, ce voi discuta cu ei,iar la sfarsitul intalnirii voi sti daca imi sunt prietenii sau nu!
Lasand faptul ca sunt foarte confuza, de la un timp incep sa cred ca sunt si nebuna! Asta se intampla de atunci cand am forbit cu Naruto si i-am povestit despre legenda ,,liniei rosiatice,,. Mi se pare tot timpul ca sunt urmarita, ca si atunci cand sunt numai eu cineva ma pandeste din umbra si am senzatia foarte neplacuta ca in curand se va intampla ceva rau, foarte rau. Nu stiu de ce incep sa nu mai am incredere deplina in toata lumea din vurul meu fiindca mi se pare ca toti planuiesc ceva, de aceea ma inspaimanta intalnirea aia a mea. In fine, sa speram ca trece!
Tot mergand si gandindu-ma la o gramada de lucruri nu imi dau seama ce departe eram de multime, de concert, de chitarele si restul recuzitei ale formatiilor si cantaretilor. Privelistea era minunata. Luna veghea pentru a avea grija de cei mai mici decat ea: oamenii si stelutele. Micii astri ai galaxiei, stapane peste locul lor intunecat de joaca priveau si ei lumea si ascultau povetele mamei lor despre lumea care se afla sub ele si despre oamenii de acolo. Dar cu toate ca erau la inaltime, oamenii sunt cei ce se afla mai sus decat astri si mai sus chiar decat vrajitoarele, deoarece oamenii trudesc zilnic ca sa-si asigure traiul si-n drumul lor au multe realizari si multe dobandiri, pe cand stelele pot doar sa priveasca asta. Ce sa mai spunem de creaturile magice! Avem noi IQ-uri imposibile, puteri enorme, cunostinte avansate si multe alte lucruri, dar noi ne-am mascut cu astea pe cand oamenii pot dobandii asemenea lucruri, nu cat avem noi, dar mult, foarte mult. Nu e foarte placut sa sti ca din intamplare tu ai fost favorizat din nastere si ca altul trebuie sa munceasca pana la moarte. Insa poate ca nu totul e din intamplare lasat asa. Poate ca exista un motiv care ne scapa chiar si noua, fiintelor in care din ce in ce mai putini cred. Privirea imi era inca captata de lumina lunii, care era foarte puternica. Asta imi aducea aminte de ce imi spunea mama cand eram mai mica. Ea spunea ca ingerii vegheaza asupra lumii asa cum stim cu totii. Insa atunci cand un inger este impresionat de suferinata unuia respectiv uneia de pe Pamant doua lacrimi i se preling pe obrajii albi ca laptele si tristetea il cuprinde pe ingeras. Acele doua lacrimi, in drumul lor spre pamant se inmultesc atat de mult incat formeaza ploaia. Insa atunci cand un inger se bucura pentru un om sau mai multi, radiaza de fericire. Iar acea radiatie a fericirii o reprezinta lumina lunii, care cade intr-un loc special, unde respectiva persoana ajunsese odata sau bate asupra ei cateva secunde, aproximativ un minut. Oare e adevarat?
Uitand pentru un minut de divinitetea lunii revin cu picioarele pe pamant, coborandu-mi privirea. Sa nu va spun ce surpriza am avut! O surpriza foarte placuta as vrea sa mentionez. Ghiciti cine se afla la 10 m in fata mea! Erau Naruto si Hinata, imbratisati si se sarutau. Stiu doar ca lui Neji nu i-ar placea asta. De paraca le-ar putea face ceva. Acum erau impreuna si asta-basta! Iar daca incearca, o sa se ia de mana cu Karin, care vad ca nu a mai dat pe aici de la ultimul nostru incident de pe plaja. Dupa 30 de secunde de admirat tabloul ,,Kiss,, ma pocneste o idee peste ceafa. Scot repede aparatul foto si imortalizez momentul. Ma gandesc sa i-o fac cadou Hinatei, avand in vedere ca in curand va fi ziua ei de nastere. Sper sa nu se supere. Ar trebui sa fie foarte fericiti! Lumina lunii batea chiar pe cai doi porumbei. Un inger se bucura pentru voi, copii! Sunteti norocosi!

Probabil va gandeati ca va fi vorba despre un sarut sasusaku. Ba nu!!! Ha ha ha! Nu se va intampla...inca...prea multe detali! Eu si gura mea sparta!
Nu stiu cand vine nextu asa ca nu promit nimic. As putea spune ca si eu astept sa vad cand vine...ce glumeatza sunt! Nu ma luati in seama! Nu am dormit decat 7 ore aznoapte!
Bye!

Se pare ca eu sunt prima... Bun imi place si aveai dreptate chiar ma asteptam sa fie un sarut sasusaku dar e bine si asa mia placut capitolu a fost cam scurt ce rea sunt... nui adv... ba da ... ba nu... in fine sa revenim la fic deci cum am mai zis mia placut capitolul si sa pui repede nextu

Ai pus nextu!!!!!!Ma bucur mult !!!!!!!Apropo Deme, tu te joci cu noi? Eram asa de fericita ca Sakura si Sasuke se vor saruta ....Pacat. Oricum o fi ti-am mai spus si ti-o mai spun: imi place ficul oricum ar fi!!!Pupici

Abia asteptam sa va vad reactiile! Au fost exact cele la care ma asteptam! Ma bucur ca v-a placut capitolul si stiu ca a fost cam scurt, dar capitolele urmatoare au niste idei incendiare, dupa parerea mea! Ei acum o sa va las sa mai gustati suspansul si veti afla in cele din urma ce se intampla, doar sa nu incepeti sa plangeti ca peste 4 sau cinci cap mi se pare Sakura...iar dau prea multe detalii! cititi si aflati singuri din capitolele urmatoare!
Bye!

Lasa ca nu-i nimic daca dai indicii numa sa pui nextu repede si sa nu ne mai pacalesti