Am sa incerc, dar asa sunt eu vicleana si nu promit nimic!

Nu mam suparat sau ceva de gen ca a fost cam scurt era asa o mica gluma . Sper ca nu te-ai suparat pe mine ca am zis... oricum astept NEXTU

Eu nu m-am suparat, draga! Si stiu ca a fost scurt, da nu conta, ca e de calitate! Nu ma mai laud ca mi se suie la cap dupa aia!

Ti se suie la cap?Nu prea cred, da sti ce nu stiu?Cand pui nextu? Imi spui te rog mult si frumos

Oricum tot imi place ficul la nebunie !!!!!!!!!!!!

Pai, acum il injur pe profesorul de la engleza si in acelasi timp ma chinui sa-mi fac tema de 1 ora. Asa ca nextu probabil ca va veni maine. Probabil!

Ce sa faci! Aseara nu am reusit sa pun nextu, asa ca vi-l dau azi. Profesorul ala m-a innebunit, si nici nu i-a convenit tema mea. In fine, lasand viata mea la o parte, sa continuam cu cea a Sakurei!


Capitolul 18. O surpriza ce mi-a schimbat modul de gandire

Imi placea asa de mult ca cei doi prieteni ai mei formau un cuplu adorabil acum! Sunt asa de draguti impreuna incat imi vine sa-i pap. Hinata este desteapta, timida, iertatoare, inocenta si cateodata naiva. Naruto in schimb este tantalau, se enerveaza repede, iar singurul lucru mai comun la ei este ca ar crede orice prostie le-ai spune. Insa si Hinata are partile ei rele, precum Naruto are si parti bune, dar se completeaza perfect unul pe altul. Lasand cvaracterizarile o noua intrebare nu-mi da pace. Nu e despre ACDVE, nu va faceti griji, subiectul acela l-am inchis demult. Oare cine a facut primul pas?! Hinata e pre timida ca sa fi fost ea, iar Naruto pana acum simtea doar sentimentul de prietenie pentru ea. Insa cine stie, lumea e plina de surpriza. Raspunsul la aceasta intrebare probabil ca nu-l voi afla nicio data, dar important e ca acum sunt impreuna. Nu cred c-ar fi pre frumos din partea mea sa-i intreb asta. Nu vreau sa se supere pe mine, mai ales ca acum sunt un fel de paparatzzi. Insa daca as intreba-o pe Hina mai discret maine la scoala. Oh, nu! Este deja ora 22:30 si 8 secunde. Trebuie sa merg sa ma culc, deoarece luni avem primul antrenament cu Kakashi-sensei si pe deasupra mai am si probleme pe la scoala de rezolvat, asa ca trebuie sa fiu odihnita pentru asemenea evenimente importante! Imi iau geanta si plec repede de acolo in speranta de a nu fi depistata de cei doi amorezi. Insa de idioata ce sunt, va dati seama ca a trebuit sa ma impiedic de o piatra si sa cad, alarmandu-i pe cei doi care au rupt sarutul. Am avut noroc cu tehnica Camelonului (scuzati cacofonia), o tehnica de camuflare. Daca nu, nu vreau sa stiu ce s-ar fi intamplat mai departe. Ar trebui sa ma poreclesc singura. Cea mai potrivita porecla la momentul de fata ar fi cea a domnisoarei Hokage. Legendara Fraiera a II-a. Bineinteles, nimeni nu-i mai spune asa, deoarece ar insemna lipsa de respect! S-au uitat ei derutati prin prejma cateva secunde, dupa care Naruto a luat-o pe Hinata de mana si a luat-o la fuga.
Eu ma ridic de jos si ma scutur, dupa care imi aranjez putin hainele si pornesc spre casa linistita. Pe drum era intuneric si abia daca se zarea cate unul-doua becuri la distanta destul de mare unul de altul care sa lumineza strazile. Din cand in cand o masina mai trecea pe sosea cu viteza destul de mare. Pustiu! Nimeni nu se afla pe afara. Era de asteptat. Toti dormeau sau se aflau la plaja, la concert. De langa case se puteau zari multe luminite colorate, lapi tot colorate si diferite decoratiunii mai mari sau mai mici, vizibile sau mai greu de observat. Parca era o discoteca in aer liber, dar defapt, intr-un fel chiar asta si era! Era asa de frumos. Ritmuri muzicale si linii melodice se auzeau venind dinspre scena foarte mare, amplasata cu fata spre mare. Si sunetul valurilor se auzea in pauzele dintre melodii, desigur daca publicul tacea. Imi intorc privirea si imi continui drumul spre casa, care nu era tocmai foarte lung, dar era cam periculos. Sa va spun si de ce! Pai daca era intuneric eu nu vedeam gropile sau pietrele sau alte nimicuri de care ma puteam impiedica sau in care as fi putut pica. Nu ca nu s-ar fi intamplat si asta. Am cazut de vreo 3 ori si m-am impiedicat de vro 16! Dar nu era niciun fel de deranj! Stateam pe jos cateva minute si radeam ca o nebuna de mine, apoi ma ridicam si o luam din nou pe drumul spre casa. Parca tocmai plecasem de la birt, dupa o zi de baut. Nu ca aratam ca un betivan, o betivanca in cazul nostru, dar exact asa ma purtam! Cine m-ar fi vazut putea spune foarte sigur pe el ca sunt beata si m-ar fi dus intr-un centru de dezalcoolizare, dar ar fi trebuit sa ma aduca si acasa, deoarece nu sunt beata. Cate amintiri...defapt este vorba de una singura. Imi aduc aminte, ca s-a intamplat pe cand eu aveam 9 sau 10 ani. Tin minte ca era vorba de intrarea la scoala, iar in Lumea Magiei intrarea se face incepand de la noua ani. Pana atunci copii invata acasa cu prof. particular, parintii sau singuri, in cazul meu. Cum am spus intrarea se facea de la noua ani, pe baza unui eseu de 5000 de cuvinte. Trebuia sa avem un subiect legat de Lumea Magiei. Puteam scrie despre orice vrem noi, doar se se lege de tema aceea. De la creaturile magice, pana la Legiuni din Lumea Magiei puteam alege orice titlu! Eu insa a trebuit sa fiu diferita si originala, asa ca nu m-am limitat la o tema atat de plicticoasa si am scris din propria mea arhiva si cunostinte individuale, demonstrate de mamica mea si de mine. Arhiva mea avea peste 500 de carti. Evident, va dati seama titlul meu a fost ,,Tipuri de sange,,. Pana atunci citisem 300 din cartile mamei si scrisesem si eu cateva, dar foarte putine! Cam...doar 150. Bine, 149, dar tocmai ma aflam la ultimele 10 pagini ale celei de-a 150-a carti, asa ca nu am dat prea mare importanta in mumararea lor. Cred ca eseul meu a fascinat si captivat multi profesori, astfel eu intrand in cea mai buna clasa, cu nota maxima, dar la atatea bune trebuia sa fie sa una rea. Din nefericire, Orfelia a fost diriginta mea, Estera profa de mate, iar Arachne profesoara de desen si muzica. Evident, nu faptul ca Estera si Arachne imi erau profesoare m-a deranjat, ci faptul ca Orfelia imi era diriginta. Ea a fost foarte dura cu mine din totdeauna si inca mai este cand ne antrenam. Acum sunt mai obisnuita, dar am trecut la un nou nivel... iar ma indepartez de subiect, va voi povesti dupa aceea! Toti profesorii m-au laudat spunandu-mi ca sunt o a doua Yumiko Haruno. Era placut sa fiu asemanata cu mama care fusese candva o personalitate atat de mare si importanta, dar ea mereu a vrut sa-i calc pe urme prin personalitate si forte proprii, pentru ca ea nu a imitat pe nimeni niciodata.
De fapt si de drept nu aceasta este amintirea despre care va vorbeam! O sa va spun de indata!
Cand Dogo a aflat ca am trecut cu nota maxima si am intat in cea mai buna clasa s-a imbatat bine, ceea ce nu-i sta in fire vreau sa mentionez, si cand a venit acasa a cazut lat pe canapea. Nu s-a mai trezit decat a doua zi la pranz, cam pe la ora 14:00, cand Orfelia le-a pus pe Cassandra si Clarie sa-l alerge ca sa se trezeasca din ameteala. Dar si ce cafteala a luat dupa aia, tot de la diriga mea si cu fiecare pumn pe care i-l dadea ii spunea: ,,Ce fel de exemplu esti tu pentru Rossa? Asa vrei sa fie si ea, dobitocule?! Tu esti al doilea tata al ei, comporta-te ca atare!,, la care el raspundea foarte greu: ,,NU mai da, ca nu mai fac!,,
Acum, probabil va intrebati cine sunt Cassandra si Clarie. Pai, ele sunt ,,pisicutele,, mele, care nu-l prea suporta pe Dogo. Si cand spun pisicute, vreau sa zic defapt jaguari! Le iau cu mine peste tot, deoarece le-am crescut de cand s-au nascut si nu ma pot despartii de ele. Le-am luat cu mine si aici in Lumea Oamenilor, doar ca Orfelia mi-a pus o cinditie. Acum sunt vrajite sa arate ca doua pisicute mici, doar asa ca sa nu faca oamenii infarct cand le vad.
Acum sa trecem la urmatorul subiect. Eu si Orfelia am hotarat in particular sa ma antreneze mai mult decat pana acum. Inainte nu ne antrenam decat cate doua ore odata la 4-5 zile, insa acum ca mi-am dezvoltat puterile am trecut la un antrenament ma avansat, cel de gradul 5. Se-ntelege ca pana acum eram la gradul 4. Noile schimbari sunt: cantitatea sangelui negru din corpul meu a crescut cu 4% si ma antrenez 20 de ore pe saptamana. Nu e foarte mult, daca antrenamentul este regulat si cu un program strict! De exemplu, eu ma antrenez lumi, marti, miercuri si joi, seara cate doua ore si jumatate, cu Orfelia, sambata si duminica cate 3 ore, iar vineri cate 4 ore, deoarece dupa cum stiti sunt scutita de orele de mate, vinerea avand doua, chiar primele. Ma trezesc de la 5:00 si ma antrenez pana la 9:00. O ora imi ramane sa ma odihnesc! Cand ma gandesc cat de mult am avansat si cat efort am depus pentru a ajunge unde sunt in acum, probabil in top 25 vrajitori/vrajitoare. Cand am ajuns in lumea asta complet noua si neexplorata eram la gradul 2, acum am aproape 92% Sange Negru in corp, mi-am triplat numarul de vraji, abilitati, potiuni si chiar am invatat 30 de tehnici si mi-am imbunatatit folosirea armelor, precum si a Sabiei Demon, pe care pana atunci o puteam folosi doar 70 de secunde, maxim, cum s-ar spune misiune contra cronometru. Acum o pot controla pana la 3 ore si 25 de minute si folosesc mai bine Arta Ochilor de Foc si Arta Comunicarii prin Telepatie. Sunt doua abilitati mai speciale. Prima este chestia aia cu cercul de foc ce pare ca arde din ocii mei, iar a doua dupa cum ii spune si numele imi permine sa comunic prin ganduri cu persoane si chiar si animale. Cu prima arta pot ucide doar privind victima in ochi si pot aduce la viata cele mai mari temeri ale inamcului.
Pe langa asta am mai facut o schimbare majora! Inainte stapaneam 2 arme: batul de bambus si Sabia Demon, si nici pe aia cum trebuie! Insa gratie antrenamentelor, exculuzand bambulul, acum stapanesc 26 de arme: Sabia Demon, Coasa Lunii, Arcul de Argint si Sagetile din Metal Otravit, Sabia Regala care este facuta din fier de pe Marte si poate taia orice, Sabia Focului, Sabia Aerului, Sabia Pamantului, Sabia Ocean, Sabia Neagra/Alba, Bagheta Mortii, Bagheta Stea, Bagheta Soare, Rh, Ym, Rh este sabie, iar Ym este un sceptru. Este greu de crezut, dar am reusit pana la urma sa copiez si sabia Medusei, desigur personalizata! Sabia Vectoriala, cea a Medusei, Lancea Sangelui Negru, poate fi folosita doar de cei cu Sange Negru, Sabia Creierului, Sabia Floare, Sabia Meluniei, Melunia era un personaj dintr-un basm, o zana, Sabia Ciresului, Bankuro, Bagheta Trecutului/Viitorului/Prezentului, cu ele pot controla timpul si Zanzakura, care este cea mai instabila sabie. Trebuie sa lucrez mult la controlul ei! Pot sa o tin in stabilitate 31 de secunde.
Nu stiu cat o sa mai stam in lumea asta. Iar am acel sentiment ingrozitor. Simt ca nimeni nu mai crede. simt ca noi, creaturile magice ne vom stinge din caauza necredintei, inainte macar sa apucam sa spunem cuiva ca am existat si sa transmitem invataturile noastre si tot ce stim. Imi e atat de dor de casa. si aici e frumos si sunt multe creaturi magice, doar ca oamenii nu realizeaza asta! De exemplu vrajitoarele: colinda tarile pe unde vor si fac ce vor! Zanele: sunt transformate in fluturi si multe altele! Cred ca inima mi-a fost franta din acest motiv de milioana de ori! In fine! Hai sa lasam deoparte ceea ce simt eu momentan si va informez ca am ajuns acasa.
Cand am ajuns aproape de usa am auzit niste rasete cristaline si voci nevinovate si inocente de copii care discutau... despre magie?! Aud eu bine?!Nu am putut suporta aceasta provocare si am intrat in casa dornica de a afla cine sunt copii care vorbesc despre acest subiect extraordinar. Cand am intrat am vazut doua fetite pe canapea. Una dintre ele era Azmaria, iar cealalta era blonda, cu ochii caprui. Oare cine sa fie aceasta fetita?! M-am apropiat umpic mai tare si am observat ca era imbracata cu o rochita alba, scurta cu maneci si volanase tivuite cu material de catifea, negru si pe dedesupt puta niste egari negri, pana la genunchi. In picioare avea niste sandalute albe care se inchideau cu scai si scosetele negre. Parea sa fie de aceeasi varsta cu Az. Duc mana la gura si tusesc intentionat ca sa fiu bagata in seama de cele doua micute protagoniste ale discutiei, ce parea foarte interesanta. Az ma observa repede si se scuie in picioare pe canapeaua rosie si-mi sare la gat, fiind nevoita s-o iau in brate.
-Hei, Sakura! Ea este noua mea prietena, Mikarii! Sa-ti spun un secret: si ea crede in magie, la fel ca noi! eu ma arat putin interesata.
-Este adevarat! Am sa cred pana la moarte si nici ca-mi pasa de ce spun ceilalti! Apropo, un sfat! N-o baga in seama pe Karin!
-De unde stii, tu, daca nu sunt prea indiscreta!
-Pai, poate suna cam ciudat, dar este sora mea mai mare! Stiu e socant! Nici eu nu o suport, nu semanam deloc! Nu crede in magie, si pana si mama si tata o fac! Insa daca nu crede, nu are nimic magic in viata ei. eu eram in stare de soc, vorba ei, dezmeticindu-ma putin am intrebat-o de unde stie, iar ea a spus ca a auzit la TV de la o fata numita Rossalina Filinaia Lavada Senna. Az se uita la mine si-mi face cu ochiul.
-Auzi, Mikarii, -spun eu luand-o si pe ea in brate- de unde au infiat-o ai tai pe Karin? ea rade usor si da din umeri in semn ca nu stie.
Eu acum aveam doua dulceti de fete in brate, fiecare tinandu-ma de dupa gat. Mikarii se uita cam ciudat la mine, nestiind de unde am atata farta in brate. Eu le las jos si le spun sa nu stea pana tarziu, dupa care urc scarile spre camera mea si dupa ce-mi schimb hainele cu pijamaua ma bag in pat cu un singur gand in minte: ,,Ce zi!,,


Gataaaa! V-am adus capitolul 18 dupa cum v-am promis. Sper ca de data aceasta sa nu mai fie atat de scurt si sa contina tot ce trebuie: descriere, actiune, dialog care sa nu fie sec, asta voi imi spuneti! Astept comentarii, daca vreti sa vedeti ce o sa i se intample Sakurei, lui Naruto, Sasuke si Kakashi in prima zi de antrenament, ce inselaciuni va mai face Medusa, care va fi ultima misiune a Echipei Swan (Hope+Healthy+Sakura) si multe multe alte lucruri!!!
va astept commurile

Ce continuare ...mie mi s-a parut totul ok, acuma sa vedem poate alti au alta parere.Imi place mult capitolul asta si abia astept sa vad urmatorul capitol .Te pupicesc !!!

Din pacate nu cred ca astazi voi scrie nextul! trist, si nici duminaica nu pot, plec undeva....cel mai repede va fi luni, cred! Sper sa nu va suparati pe mine!

Buna mi-o placut foarte mult continuarea si astept sa pui Nextu chiar daca o sa fie numa pe luni . Succes la scris!

Deci m-am intors! Si v-am adus si un cadou!!! Putea fi altceva decat nextul, deci sa-i dam inainte!!!

Capitolul 19. Amintiri

Ceasul imi spune sa ma trezesc pentru ca o noua saptamna incepe. Ma ridic din pat mult mai vioaie decat de obicei, parca sarind intr-un picior de bucurie. De ce? Habar nu am nici eu. Parca as fi nebuna! Defapt asta nu ar fi un lucru foarte nou. Dar mai bine lasam acest subiect de discutie pe altadata.
Cum fiecare zi aduce o schimbare, aceasta, luni, aduce atat de multe schimbari majore si minore. Ziua in care ar urma sa trec de la o viata la alta. Schimbari care nu pot fi sterse niciodata si nu ma voi mai putea intoarce la vechea mea echipa. Suna trist, dar se pare ca destinul ne ofera cai separate. Va voi istorisi mai multe despre, incepand de astazi, fosta echipa Swan. Numele e pe engleza si inseamna lebada. Evident semnifica un anumit lucru, si anume gratia miscarii, frumusetea, puritatea, in acelasi timp rezistenta si puterea. Va amintiti povestea Ratusca Cea Urata? Tot ce a indurat acea ,,ratusca,, pana sa devina lebada, asta semnifica adevarata putere, cea de a trece prin greutati si viata, cu capul sus si fara sa comentezi sau sa spui ,,car,,. Dar pe cine descriu acele cuvinte? Evident pe membrii, respectivele membre ale echipei, eu, Hope si Healthy.
Nici ele nu au avut o viata prea usoara, lipsita de dragostea parintilor, dar cu persoane care sa le tina locul. Hope mai are doar un frate mai mare, de 22 de ani, ocupat cu meditatiile la istorie, va imaginati si voi de ce! Pe el il cheama Danny. Un nume comun ce nu spune pre multe, nu s-ar remarca in multime niciodata, deoarece este la locul lui, cu capul pe umeri, fara sa aiba treaba cu ce se intampla in jur sau cu cei de langa el, pe scurt mereu a fost un om de incredere, mai retras, dar bun prieten. Daca numele lui nu spune nimic, faptele o fac! El e omul care ar sari mereu in ajutorul celor care au nevoie, cam ca si Naruto, doar ca el gandeste inainte de a face ceva.Ochii lui au culoarea turcoaz, precum pietrele ce poarta acelasi nume, turcoazul slefuit, ochii sai sunt de un albastru foarte prumos, precum azuritul de culoare albastra. El vrea sa devina arhitect, ce-i drept are talent, dar mai bine se pricepe la muzica spun eu. L-am auzit o data fredonand un cantec de leagan, cred ca i-a ramas in cap de cand Hope avea 1 an si i-l canta ca sa adoarma, dar avea o voce superba! Mi-a venit sa adorm. Ploapele mi se incideau incet si simteam cum somnul dulce ma fura. La cat de obosita eram, te cred si eu. Nu dormisem de 2 ore! Stiti sentimentul. Mie mi se parea ca seamana cu cel cand venea Orfelia sa ma antreneze. As fi dat orice si as fi facut orice numai sa fiu lasata in treaba mea si nechinuita.
Healthy in schimb a avut doi frati. Unul dintre ei era tot cam ca si Naruto, iar al doilea avea personalitate proprie. Pe cel care semana cu Naruto il cheama Joe. Este tare dragut, are parul saten, ochii caprui deschis si se imbraca foarte bine. Insa, de ce spun ca seamana cu Naruto, deoarece este cam neserios cu invatatura, nu se prinde nimic de capul lui si abia daca a invatat pana in clasa a VI-a. Nu stiu ce va fi cu el, dar are noroc ca arata bine, caci daca nu, nimeni nu s-ar mai uita la el. Cel de-al doile frate al ei este Louise. Ce pot sa spun. Si el arata bine si are parul saten si ochii caprui. Singurele diferente sunt ca ochii lui au o nuanta inchisa si ca invata foarte bine. Este la fel de bun ca si mine, avand in vedere ca are 19, aproape 20. Am fost impreuna cu el si flatele lui Hope la o gramada de concursuri, olimpiade si diverse evenimente speciale organizate, precum Grupul Geniilor, Facultatea Viitoarelor Personalitati etc. Louise este la fel un bun prieten si stie sa pastreze un secret, este un bun ascultator si da sfaturi bune. Stie sa impace pe oricine indiferent de situatie, stie sa se distreze, sa se compoarte frumos, sa faca oamenii sa rada fara a se folosi de nesimtire si este foarte grijuliu, ca si o mamica, dar bine inteles ca s-a obisnuit sa fie el si mama si tata. Despre Joe nu pre am multe de spus. Este dragut, nu pre bun la invatatura, dar are ambitie si potential. Daca le-ar si folosi... S-a obisnuit sa fie genul de ,,copilul problema principala,,. II place sa atraga atentia, uneori exagereaza. Are multe grija de Healthy, insa mai face si boacane, dar e un om bun. Si el ne e prieten, chiar daca e mai ciudat si cauzeaza destule probleme, deoarece toti facem din astea. Dupa ce ajungi sa-l cunosti ajungi sa-ti formezi o parere destul de buna fata de el.
Am avut multe misiuni care si-au atins scopul cu brio, ceea ce ne-a facut sa fim unele dintre cele mai puternice echipe si cele de mai temute adversare. Desigur am avut misiuni care au reusit pe jumatate sau care au fost dezastre nationale. Inca mai rad cand ma gandesc ce prostii faceam din ignoranta si din nedestula atentie. Au fost clipe de neuitat si clipe pe care vroiam sa le uit cat mai repede. Misiuni in care ne-am facut de ras sau am facut greseli fatale ori misiuni in care am fost felicitate si aclamate. In timp numarul misiunilor escuate a inceput sa se diminueze, devenind tot mai multe cele trecute cu brio, din cauza antrenamentelor zilnice, experientelor si a faptului ca invatam din greseli, dar mai ales daca o misiune nu reusea nu ne imbufnam si spuneam ,,nu mai fac asta, ca n-am putut in ziua X,,. Era si normal ca nu va iesi din prima. Nimeni nu este perfect. Au fost misiuni in care am avut unul sau mai multi coechipieri secundari. Am fost in misiuni cu Orfelia, Arachne, Estera, Dogo si... si Medusa, pe cand nu a fost fermecata de Unda Nebuniei, a zeului Kishin, zeul Nebuniei. Acum ca ma gandesc si la partea asta a vietii mele imi aduc aminte ca am fost in misiuni cu Shuka, Layla, Blair si Cordelia.
Nu pot spune ca pe Blair am placut-o nespus de mult, o iubeam. Era ca si o sora. Ce sa mai vorbim de Cordelia. Layla era pe vremea aceea cea mai buna prietena a mea, iar Shuka iubitul meu, pana cand am l-am vazut sarutand-o.... Se pare ca nu totul este asa cum pare. Era cea mai buna prietena a mea. Inca nu stiu cum m-a putut insela cu Layla. Cei 4, sa incepem cu Blair. Ea face parte din echipa I din gruparea Medusei, echipa din care si doamna M este, doar de aceea se numeste echipa I. Seamnana mult cu Estera, dar nici macar nu s-au vazut pana acum. Si ea are parul albastrur , drept,ochi negri, in care cateodata apar reflexii mov. S-ar putea numi efect de gheata, deoarece nu mai este ce a fost odata. Chiar are privirea lipsita de sentimente si pare de gheata.
Cordelia. Ea are parul blond, un blond sters, spre crem mai degraba ce mereu sta prins intr-un coc, in varful capului, cu suvite blonde, cu noante mai inchise, ochii ei au culoarea purpurie si intr-o parte a abdomenului are o linie usor curbata, de culoare neagra, iar in jurul ei culoare portocalie ce seamana extrem de mult cu blana unui tigru, deoarece acesta este animalul pe care il reprezinta.
Layla este cea mai mincinoasa si mai viclena persoana de pe pamant. Probabil ca n-ar fi trebuit sa ma incred in ea niciodata. Dupa cum v-am spus, din exagerat de scurta caracterizare a ei reiese ca reprezinta vulpea. Parul ei estesaten deschis,buclat, mereu il tine desprins. Are ochiialbastriin care de cate ori vorbeam despre Shuka sau mine ii aparea un zambet ciudat care ma infiora, un zambet malefic. Insa asta nu s-a intamplat dintotdeauna. Doar de 5 luni dinainte ca ea sa paraseasca tot ce a avut.
Shuka. Saten cu ochii albastrii. Un tradator fara pereche, mincios, care exploateaza sentimentele si naruie orice firicel de speranta si fericire aducand tristetea si disperarea. Cum am mai precizat nici el nu a fost din totdeauna asa, ci incepand cu 4 luni si jumatate inainte de a pleca. Inainte era bland, iubitor, afectuos, prietenos, saritor, neastamparat cateodata. Imi e dor de acele vremuri, dar ce e facut e facut, iar timpul nu mai poate fi dat inapoi. A focut multe si m-a facut sa sufar, dar nu a fost el devina, ci Kishin. Cine e el? Alt criminal.
Acest Kishin, precum mine si Medusa este un zeu. Dupa abilitatile pe care le ai si faptele facute in timp ti se da un anumit titlu. Kishin este zeul nebuniei, Medusa zeita suferintei, iar mama a fost zeita bucuriei. Oare ce zeita voi fi eu? Voi afla in timp daca am rabdare.
Acum as vrea sa fac o descriere in plus. Vreau sa va vorbesc despre acest Kishin. In decursul a 5 ani el a ajuns cel mai cunoscut criminal, cel mai puternic, detemut si infricosator om/zeu. A reusit sa bata un record mondial in lumea noastra. Pe capul lui s-a pus cea mai mare recompensa din intreaga Lume a Magiei. Anume, 500 de mi de rani. Ranii sunt banii folositi in Lumea Magiei. Un ran este echivalentul a aproximativ 7 dolari.
Acest zeu are o istorie infricosatoare si sinistra. La inceput a fost un om bun si simplu, asta pana cand s-a decis sa invete sa-si folosessca puteriile magice. Dupa aproape 10 ani de studii si inca 3 sau 4 de cercetare a ajuns sa devina parte din societatea vrajitorilor, iar la scurt timp a intrat in atentia Reginei. Dupa inca un an a intrat in Societatea Secreta. Aceasta societate cuprinede cei mai alesi, mai de seama, mai puternici, mai bine antrenati si mai periculosi oameni, folosindu-i in razboaie si misiuni secrete ca arme. Si mai ciudat faptul ca atunci cand se afla la un eveniment, cel de alegere a puterilor, toate elementele au venit spre el, alegandul ca zeu. Pe atunci nu exista A.C.D.V.E. ci Î.S.Z.A, Inalta Societate a Zeilor-Arme, el intrand in ea. Insa gustand aceasta putere imensa, nebunia si dorinta de mai mult l-a cuprins. A inceput sa ucida, sa fure, sa face orice pentru a obtine mai multa putere. Cand actele sale necugetate au fost descoperite si el a fost prins in flagrant, Regina l-a condamnat la inchisoare pe viata. Insa a fost ajutat de Bunko, omul-lup sa fuga si el incepe o batalie cu cel mai puteric zeu de pana atunci, Shagana, era barbat! Kishin a fost invins, dar nu ucis. Sangele lui a fost extras si ascuns, iar din pielea lui s-a facut un sac imens unde acesta a fost intemnitat pe veci....aproape pe veci. El, impreuna cu sangele lui au fost ascunse in doua anticamere de sub liceul unde eu mergeam. Medusa le-a trimis pe Eruka, Mizune si Bunko sa-l elibereze. Tot ea l-a eliberat si pe Bunko, punand mana pe puterea lui Kishin, trimitand Unde de Nebunie in lume si adunand inca 9 vrajitori, hipnotizandu-i practic sa fie la fel ca ea si ceilalti 5. In prezent din gruparea Medusei, numita Gruparea Sarpelui, fac parte 13membrii. Kishin, ea, Blair, Cordelia, Eruka, Mizune, Bunko, Krona, Layla, Shuka, Aqua, Janina, si Jun.
Unda Nebuniei este o abilitate speciala a lui Kishin prin care poate face oamenii sa creada anumite lucruri si sa faca anumite lucruri, stergandu-le din minte diverse chestii, precum sentimentele pe care le-au avut odata pentru cineva. El a incercat asta si pe mine de 4 ori. Una a fost esuata, doua le-am respins, iar in cea de-a patra era sa cad in intuneric. Am avut noroc cu Orfelia care m-a lovit din greseala, m-am dezechilibrat si am cazut, iar in cadere am dat cu capul de coltul biroului unde invatam. Am simtit atunci cum ard de nerabdare sa ma aliez cu Medusa, am simtit toate ura pe care i-o purtam directionata spre cei dragi si mai simteam cum vreau sa ucid pe cineva, oricine si sa comit o crima.
Venind dinspre baie destul de grabita si stergandu-mi parul cu prosupul nu observ oca pe gresie era ud si alunec, plonjand pe burta. Ma ridic simtind o durere apasatoare si inervanta. Sub dulap observ niste colturi innegrite. Nemaiputand de curiozitate ma ridic igrorand mica boacana de mai-nainte si iau acele foicele de sub dulap. Erau niste poze rupte si arse din care nu se mai intelegea nimic. Cum sunt eu curioasa din fire imi vine o idee. Sa le refac. Pun mana pe le si stau asa 5 secundee, dupa care ridic mana si raman socata. Curiozitatea asta a mea ma face sa fac lucruri fara sa gandesc, precum Naruto. Stiu ca l-am mai dat exemplu, dar nu mai am niciun astfel de prieten. Acele poze erau cu mine si fostii mei prieteni, anume Medusa, Cordelia, Blair, Layla, Shuka, mama si tata. Ce fericita eram pe atunci. Zambeam fara sa ma gandesc de ce. Acum e altfel. Din ziua mortii parintilor mei ceva s-a schimbat la mine, ceva s-a rupt. Poate ca inima mea. Dar tot fericita sunt si astazi. Am observat o poza cu mama in costumul ei de misiuni. Ce interesant statea. Deodata observ in spatele ei acelasi hol, precum cel din visul meu. E posibil oare? Acum imi aduc aminte! Cum am putut uita oare?! Acela era tutelul ce ducea dinspre dinafara grotei, spre laboratorul parintilor mei. Ce ochi rosii si frumosi avea! In spate mai era o poza. tot cu mama, atunci cand a purtat pentru ultima data o rochie. Ce trist! In fine, eu trebuie sa merg la scoala. Arunc restul fotografiilor si le pastrez doar pe cele cu mama si doua cu mine, ea tata si una cu noi trei, impreuna cu Estera, Dogo, Orfelia, Arachne, fetele H, Az si fratii fetelor H.



http://www.clopotel.ro/prieteni/pagina_fotografie-Veronica830-370505-album-1637457.html#imagine -cordelia cu parul desfacut
http://www.clopotel.ro/prieteni/pagina_fotografie-Veronica830-370505-album-1637460.html#imagine -shuka
http://www.clopotel.ro/prieteni/pagina_fotografie-Veronica830-370505-album-1637449.html#imagine -blair

pfiuuu! Ce mult mi-a luat sa scriu capitolul asta! Astept comentarii la adresa capitolului!

e sooper:*:*mie una imi place foarte mult:*..te poop dulce si te astept cu nextu' cat mai repede:X

Se pare ca nu am fost eu prima... .... poi abai astept nextu ce pot zice mai mult! Spor la scris !

Poi, cum sa va zic eu.....cred ca nextu nu va mai veni....
pana maine sau poimaine cel tarziu!
V-am speriat nu? Iarasi o sa spuna Zuki ca ma joc cu inimile voastra.
Am facut o mica gluma, sper sa nu va suparati.

Super capitol Deme , imi place mult!!!!! Iar in legatura cu profesorii tai, nu-i baga-n seama ca toti profesorii dau teme multe... cel putin majoritatea . Deci tot mult imi place ficu oricand ai pune nextu !!!!!!!!!

Ma bucur sa aud asta Zuki! Si oricum chiar crezi ca il bag in seama pe profu de la engleza? Si eu stiam ca nu trebuie s-o fac din clasa a treia. Si o spun din nou, ma bucur a-ti place!

Capitolul 20. Primul antrenament cu echipa 7, ultima misiune cu echipa Swan

Cred ca ar fi timpul sa ma imbrac, trebuie sa ajung azi la scoala. Cum am spus azi vor fi multe schimbari. Prima: look-ul. Trebuie sa scap de pijamalele astea albastre. Fara sa ma gandesc prea mult iau niste haine la nimereala din dulap: o bluza neagra cu o luna rosie, putin stearsa, o jacheta rosie, colanti negri, peste o fustita rosie, scurta, adidasi negri cu dungi si imprimeuri rosi, de aceeasi culoare cu fustita. Imi prind parul in doua codite, inalte, cu un elastice roz si peste cate o panglica rosie cu negru. Ce m-am asortat astazi. Frizura asta e cam copilareasca, dar mi-era tare dor sa ma vad in oglinda cu astfel de cozi si zambind dulce si ca si un copil. Era preferata mamei. Mereu imi facea coafiura asta. Imi iau o geanta rosie cu negru pe care o atarn de deupa gateul meu. Trantesc cateva carti foarte grele in interiorul ei, niste pixuri care scriu cu pasta neagra, 4 creioane, o poza cu mama, telefonul si alte lucruri de care am nevoie la scoala. Ma dau repede cu fard rosu pe la ochi, subtil si niste ruj deschis la culoare cu sclipici, imi asortez niste accesorii, cum ar fi un lantisor negru, cu margele albe, 4 bratari, cate una alba pe fiecare mana si cate una de culoare diferita, rosu sau negru. Era ora 7:14 minute si 52 secunde. Ura! Aveam timp sa mananc, adica nu mai trebuia sa fac greva la scoala.
Deschid usor usa camerei mele auzind zgomote si injuraturi venind de la parter. Nimanui care locuieste in casa asta nu-i place sa injure sau sa faca galagie. Le place pacea si linistea, desigur o au doar pana vin eu si fetele de la scoala. Ma uit mai atent si descopar ca in toata casa era un dezastru de parca o tornada si 3 uragane au trecut pe aici acum 5 minute. Hainele erau imprastiate peste tot pe podea si pe covoare, perdelele erau rupte si sfasiate, vesela si vasele erau sparte si multe cioburi se aflau pe jos, cioburi de sticla si alte lucruri. Sertarele erau scoase din dulapuri si aruncate pe jos, pisicutele mele se aflau sub un birou si nu stiau ce sa faca. Geamurile erau zgariate si sparte in unele locuri, pe pereti era vopsea de toate culorile, iar robinetele eau lasata sa curga, provocand o inundatie de toata frumusetea. Observ 3 oameni care scotoceau peste tot si unul din ei avea un sac mare si unflat si indesat cu o gramada de lucruri. Hoti??? Astia nu au idee cu cine tocmai s-au pus. Orfelia o sa faca infarct cand vor vedea casa si cum arata. Se pare ca e momentul perfect sa folosesc unele abilitati speciale. Cred ca cea mai potrivita pentru un moment ar fi Arta Transformarii Spectaculoase. Inchid ochii si ma concentrez eliberandu-mi mintea de ganduri care nu ajutau in momentul de fata si de sub birou ies Cassandra si Clarie prinzand curaj. Vazandu-le cei trei neispraviti au inceput sa rada si unul a incercat sa le loveasca cu piciorul. ,,Nici nu sti ce te asteapta, baietel! Nu mai este mult de asteptat!,, Chiar cand era gata sa le loveasca ele au inceput sa straluceasca creand un joc spectaculos de culori si luminite in intreaga casa care iti fura privirile imediat, insa nu era doar un spectacol, era sfarsitul! Lumina incepe sa se diminueze, lasand sa apara doua animale salbatice, care nu prea iubeau intrusii. Cassandra a inceput sa maraie si il musca de picior pe prost, facandu-l sa sangereze abundent. Nu e o rana grava, nu il va ucide. Fetotele mele sunt sub comanda creierasului meu! Le pot controla prin ganduri, dandu-le diferite ordine, iar ele asculta. Defapt, sunt singura de care asculta!
Cassy si Clarie au inceput sa se invarta in jurul lor maraind amenintatr si dand de inteles ca n-aveau chef de joaca. Clarie scoate un sunet ciudat precum un radet ce-ti facea perul sa se ridice si un fior de groaza sa iti colinde tot trupeul. Deodata cele doua se napustesc asupra lor, imobilizandu-i. Acum sa continuam cu Arta Ochilor De Foc. Ma asez jos in stilul turcilor si incep sa meditez cu ochii incisi. Ploapele mele se ridica greu si incep sa vad incetosat. Imaginile se clarifica dupa aproximativ 12 secunde si in oci imi apare din nou acel cerc rosu care parea ca arde, precum focul mistuitor. Surprinzandu-i pe cai trei, de afara incep sa se auda sirenele politiei si ca sa nu fiu prinsa le transform pe Cassy si Clarie inapoi in pisicute, iar eu ma teleportez, ca nu cumva sa fiu luata drept complice.
Ajunsesem in fata usii clasei mele. Astept putin, dand timpul necesar ochilor mei sa-si reia forma normala, dupa care intru in clasa cu zambetul pe buze, de parca nu s-ar fi intamplat nimic. In fata bancii mele o observ pe Hinata si Naruto foarte zambitori si discutau ceva, care parea foarte interesant. Asta inseamna ca eu voi sta de acum in colo cu Kiba si Neji. Mi se pare mai convenabil asa! Ma duc in banca mea si ma asez in spatele celor doi amorezati si tusesc fals ca sa le atrag atentia. Naruto si Hina isi indreapta privirile nedumerite spre mine. Eu bag mana in geanta, facand o vraja si cand scot mana tineam in ea un pachetel in care se afla un obiect solid. Il intind Hinatei si-i spun simplu ,,La multi ani!,,. Aceasta era socata si Naruto parea ca vra sa dea cu capul de banca, probabil uitase de ziua ei. Pe sub banca ii intind lui Naruto o cutiuta rosie, cu margini galbene. El si-a dat seama imediat ce vreu sa fac si sarind in sus ii oferi cutiuta iubietei lui. Hinata le-a acceptat pe ambele fericita. Cand a deschis codoul ,,lui Naruto,, a ramas masca. In el se afla un lantisor de aur, cu un medalion in forma de oval care se putea deschide, iar inauntrul lui se afla o poza cu ea si una cu el. In schimb cand a deschis cadoul meu a inceput sa se balbaie si sa roseasca, iar Naruto s-a ascuns sub banca vazandu-l. Era chiar poza pe care le-am facut-o la plaja, doar ca avea o rama mov pe care scria cu litere albe ,,Impreuna mereu,,.
In timp ce ei doi se chinuiau sa zica ceva eu ma gandeam la cat de rai pot fi oamenii! Profa de la istorie mi-a dat un 2 fiindca am dormit la ora ei. Dar cu ce sunt eu devina daca ea nu stie sa-si predea lectile fara sa adoarma elevii?! Cica ma asculta din tot ce am facut semestrul asta. Din partea mea poate sa ma asculte din tot ce am facut de la 4 ani! Retin inca totul, asa ca daca nu exista o nota mai mare decat 10, ma voi nultumi si cu o astfel de nota!
Minutele treceau si colegii mei isi faceau aparitia unul, cate unul, precum oile, adica in turma. Dupa ce toata lumea, ma rog aproape toata lumea, fara Karin, ajung in clasa, se indura si profa sa vina ca sa o fac de ras si sa-i arat ca am mai multe cultura generala decat ea! Intra in viteza precum o masina de curse, tranteste catalogul pe masa si urla la noi destul de tare cat sa se starga geamurile.
-Haruno, in picioare! Intre ca ani a domnit Faraonul din Egipt despre care am vorbit in urma cu 2 capitole? fura replicile ei.
-364 si 348! ea nu spune nimic si imi pune a doua intrebare care a fost ,,Cum a murit?,,
-A fost asasinat, intr-un complot, de Gruparea Sarpelui, o grupare malefica, a celor mai puternici luptatori si raufacatori, din intreaga lume, in timp ce se intorcea dintr-o expediteie, la castelul sau!
-Total gresit! Pana in prezent cauzele decesului sau nu au fost cunoscute! Nu au fost gasite dovezi care sa afirme raspunsul tau prost!
-Aveti nevoie de dovezi? Am eu una in stare solida pentru dvs.! Aceasta carte! si ii arat o carte veche, cu coperta de lemn, in care erau sculptate portretele fiului faraonului si a unei fete, identitatea ei nefiind cunoscuta inca.
-Jurnalul aventurilor fiului faraonului? Esti constienta ca daca acesta este exemplarul original, singurul din lume, posezi cea mai importanta carte de istorie din lume care ar putea rescrie orice definitie istorica si afirmatie a oamenilor de stiinta, arheologilor sau istoricilor?! eu ii spun simplu: ,,Lectura placuta, sa aveti grija cu ea, are peste 5000 de ani!,,.
Ea a luat cartea si a plecat. Eram si normal sa am acea relicva antica, doar acest faraon era stra-stra-stra-stra-stra-stra-stra-stra-stra-stra-stra-stra bunicul mamei mele! Poate partea cu asa zis-a Grupare a Sarpelui v-a dat de gandit, pai ce va pot spune este doar ca exista din anul 62, infiintata de marele rege tiran, regele Cederic, o parte a istoriei care a fost igorata pana acum, de aceea cartea mea este singura unde apare numele lui si toate actele sale criminale, care intr-un sfarsit l-au dus la moarte in lupta cu o Regina Vrajitoarilor, pe atunci ea fiind Marea Vrajitoare-Ras, Tania. De atunci pana acum, ea se pastreaza, avand ascunzatoarea undeva in Padurea Sarpelui.
Dupa aceasta ora, a venit ora de muzica la care sunt varza! Am noroc ca m-a ascultat cand m-am milogit sa nu ne asculte, sa ne dea test mai bine. Apoi a urmat ora de matematica, in care Kakashi a venti la fara un sfert, apuncand doar sa ne dea tema, ora de chimie in care Naruto a cauzat o ,,mica,, explozie cand a spart o eprubeta, iar de la efectul lui ,,bum,, profa a ramas toata neagra si cu parul ridicat si incalcit. Ora de romana a fost usoara si fara incidente, insa Ino si Ten-Ten tot vorbeau in ora asa ca profa le-a scos afara, ora de fizica in care mi-am mazgalit tot caietul cu desene in care profu aparea decapitat, cu o sabie in cap sau cu manualul indesat in gura, am avut noroc ca nu m-a prins si ora de desen, in care am pictat un dragon rosu, incolacit pe o sabie si am luat 10, bravo mie!!!
Acum insa urma antrenamentul cu Hatake. El ne-a spus ca va avea loc intr-o poenita, dar nu ne-a mai dat niciun detaliu, inafara de faptul ca se afla in padure. Eu ma aflam deja in padurea cu pricina si ma gandeam la chestia asta. Sa gasim singuri poenita. Asta e! Vra sa ne testeze instinctele si sa vada cum ne-am descurca singuri intr-un loc uin care ar trebui sa gasim ceva. Evident de asta tine primul antrenament. Sunt fericita ca mi-am dat seama, dar trista deoarece sensei nu a gasit ceva mai greu si mai incitant decat asta. Ce sa-i faci, poate vrea sa na ia mai usor, sau poate asta este doar prima parte...
Am inceput sa merg ganditoare prrin padure. Picioarele mele se miscau din ce in ce mai tare, ajungand pana la urma sa transform o plimbare intr-un antrenament de rezistenta, fuga. La un moment dat m-am impins cu forta intr-un copac si m-am dat 5 pasi inapoi. Radacinile lui incep sa pocneasca si sa se desprinda de pamant, cazand la pamant si scotand o bucata mare de pamant pe ramurile radacinii lui si lasa sa iasa la iveala o poenita plina cu flori de toate culorile, un paraias ce curgea prin partea stanga a poenitei lin si susurand placut si linistitor. Iarba era verde si pufoasa, iar cerul completa peisajul care era usor confundabil cu un tablou creat de un celebru pictor foarte iscusit in a vorbi prin culori si imiagini. Chiar langa acel paraias se afla un copac pe care era zgariat un ,,7,,. Oferea umbra si racoare omului care statea la radacinile lui citind o carte. Inconfundabil. Era Kakashi-sensei! Ma apropii de el si pocnesc din degete de 3 ori. El muta cartea din fata lui si se uita plictisit, dar cand a observat ca sunt eu m-a felicitat ca am fost prima care a ajuns, dar in timp ce noi discutam din tre copaci se aude o fetita care tipa: ,,Ajutor, ajutor! Ne urmaresc lupi!,,
Kakashi era vizibil alarmat de strigatele de ajutor ale fetitei, dar eu eram de-adreptul stupefiata. In partea aceasta a padurii nu treiesc lupi si in plus ei de obicei ies la vanat mai mult noaptea, deoarece le convin conditiile pa care le ofera noaptea. Se pare ca fetita mai era cu un baietel de vreo 5-6 anisori. Se indreptau spre noi.
Eu am cazut pe jos incepand sa rad tare si zgomotos, iar Kakashi scapa cartea din mana si incepu si el sa faca acelasi lucru. De ce? ,,fetita,, era insusi Naruto, baietelul de 5-6 ani era Sasuke, iar infricosatorul lup esr un puisor de vulpe care avea chef de joaca.
Vazandu-ne atat de multi s-a speriat si a inceput se se retraga cu pasi marunti. Era momentul perfect sa folosesc Arta Comunicarii Prin Telepatie. Am ineput sa vorbesc bland cu micutul portocaliu si l-am calmat repede spunandu-i ca nu-i vom face rau si ca daca e cuminte il voi lua acasa. A inceput sa zambeasca si sa-a apropiat de pine, gudurandu-se pe langa picioarele mele cerand parca din priviri sa fie mangaiat. Eu i-am dat ce a vrut. Toti 3 se uitau uimiti pa mine cum ma joc cu el. Este foarte greu sa imblanzesti un animal salbatic. Kakashi a spus ceva care m-a facut sa dau pe spate de ras! A zis catre puisor: ,,Fiorosule, ai degand sa ne mananci?!,,.
Dar trebuia sa terminam cu joca, deoarece incepea a doua parte a antrenamentului! Senseiul ne-a anuntat ce trebuie sa-l invingem. Atunci foarte entuziasmat a inceput sa fuga prin toatea poenita, reusind sa-i puna la pamant pe baieti. A inceput din nou sa alerge in jurul meu, dar de data aceasta cu o viteza uimitoare. Stiu cum sa-i pun capat. Imi concentrez privirea asupa unei pietre si cu ajutorul ochilor o mut chiar in fata picioarelor lui Kakashi, el impiedicandu-se si cazand. Eu m-am asezat pe spatele lui, punandu-i un cutit la gat. Dupa ce s-a recunoscut invins, m-a lasat sa plec, dar nu inainte de a ma intreba cum l-am invins. Eu fac din nou acelasi lucru, dar cu alta piatra, si spunandui ca se numeste Arta Gravitatiei Disparute. L-am facut si pe asta de ras!
-Naruto, Sasuke, care este urmatorul?intreaba senseiul.
Eu dau sa plec insa era sa ma impiedic de puisor. Cat e de destept! Am luat-o in brate gadiland-o pe gat. Ea se intoarce pe spate, aratandu-mi burtica. cat de scump putea fi!!! Am luat-o prin padure, ajungand din nou la intrerea in ea. Am luat-o pe o straduta fara lumini, dar nu mi-am dat seama de asta decat atunci cand a inceput sa se intunece. Eu mergeam pe strada cu puisorul in brate. Adormise cu boticul pe umarul meu. Era o liniste apasatoare care vestea ca ceva sa va intampla cat de curand. Mi se parea ca eram urmarita si grabeam pasul din ce in ce mai mult. Nu mai suportam aceasta tensiune de-adreptul enervanta si m-am intors observand ca in spatele meu se aflau fetele H.
-Ce faceti voi aici? Ma urmariti?
-Orfelia mi-a zis sa te gasim cat mai repede si sa plecam in misiune inediat ce dam de tine! eu nedumerita i-am spus lui Hope ca n-am nimic pregatit pentru drum. Ne-am ocupat noi doua de tot! ea pocneste din degete si ne trezim intr-un grajd cu multi cai. In mijlocul coridorului de piatra se aflau 3 cai, unul alb cu o coronita neagra pe gat si alti doi negri cu cate o sabie alba, echipati cu tot ce trebuia. Intrebarea este insa ne vom descurca oare?
Ma sui pe calul alb punand puisorul intr-o gentuta neagra si las fermoarul deschis ca sa aiba aer. Dupa ce si Hope si Healthy se suie pe cai, portile grajdului se deschid, putand observa cerul instelat care stralucea altfel decat pana acum, era ceva minunat. Eu am pornit prima in galop, apoi Healthy si Hope ultima, dar nu cea din urma. Dupa ce si-au luat o viteza mare, caii si au deschis aripile si ne-am luat zborul spre stele, privind inca odata in urma, nestiind ce va fi cand ne vom intoarce, daca vom face asta!


Suspans pe data viitoare! Azi nu am mers la scoala asa ca am avut timp pentru fik! Astept cometariile!

Tocmai am ajuns la captolul 20?! Mie una inca nu-mi vine sa cred! Va pup!

Nu stiu cand vine nextu... asa ca asteptam sa vedem!

Nu comenteaza nimeni? Nu-i nimic! Am timp ca nici maine nu merg la scoala!

Deci eu sunt prima, iee Chiar mi-o placut capitolu asta si abia astept nextu ... daca tot ai timp sa il pui sa nu ne ti in suspans ...Te pwp si spor la scris

O sa-l pun maine pe la 7-8 (dimineata) cand ma trezesc! Sa nu uitati sa cititi si sa comentati!

Poi maine merg la scoala din cauza la profa de engleza...of imi vin sa ii zic vreo doua...dar o sa citesc cand vin . Abia astept

Cum vrei tu! O sa ai oricum destul timp! Mama nu vine decat pe la 2 si atunci tre sa-mi sun colegii sa vad ce au facut pe la scoala, sa fac temele etc!

Stiu... da oricum daca o sa pui ceva next-uri sambata si duminica nu o sa pot citi(decat luni), vine fratemio acasa si nu o sa am timp, asa ca daca pui maine unu pot citi dar apoi iti las com luni sau ceva de gen... las ca vad eu ...

Vai ce rea is ca nu am mai trecut cu un com, vai, vai, sa-mi fie rusine. Oricum vreau sa vad continuarea, pentru ca sti ca-mi place !!!!!!!!