Nextu cred ca va veni dupa vacanta fetelor, deoarece ma simt ingrozitor! Sper sa nu va suparati pe mine, dar ce sa fac, mama ma tine la pat. Daca ar fi dupa mine, as scrie toata ziua numa next-uri, dar se pare ca nu este dupa mine!

Ei asta este. Sa te faci bine!!!!!

Nu ii nimik, sper sa te faci bine cat mai curand!

Hei matuca, trecu si vacanta sper ca te facui bine

Pai m-am facut bine, muna ca mi-e lene sa pun nextu... Ca atata am scris in vacanta si mi-am pus ideile in ordine, iar acu mi-e lene sa-l scriu, ce mai om sunt si eu, da las ce este timp, cred

Da-mi ca-ti scriu eu, fac orice numa sa-l pui !!!!!

Vad ca esti tare nerabdatoare, da ce o sa faci in vacanta de vara, ca nu sunt acasa si o sa pun nexturile numa daca o conving pe mama sa-mi bage net la sat, la bunici. In orice caz, acum va aduc si nextu, acu ma apuc sa-l scriu!

V-am facut mult sa asteptati, asa ca priviti, v-am adus nextu! Sincer, nici nu ma asteptam sa ajung la capitolul asta!


Capitolul 21. Misiune conta pionilor Medusei

Noaptea cu aer curat, lumina slaba a stelelor, imaginea lunii si misterul ce invaluia imprejurimile si pe noi au trecut in tacere, fara ca cineva sa-si dea seama. Pe tot timpul in care intunericul a domnit, nimeni nu a scos nicio vorba. Parca ne pierdusem vocile si aveam ceva in gat care ne oprea sa scoatem un cuvant. Abia spre dimineata, cand boarea zorilor si rasaritul s-au ivit fermecandu-ne cu maretia, culorile de-adreptul superbe si sentimentul amoros de poveste ce il emana incetul cu incetul, am reusit sa-mi fac prietenele sa-mi dea mai multe detalii despre misiune. Noi trei trebuia sa mergem pana intr-o anumita padure unde ne asteptau Arachne si Estera, cele pe care trebuia sa le escortam pana acasa. Familia se reuneste. Cu toate ca eram foarte obosita, am inceput sa prind viata si un sentiment placut aparu in corpul meu. Amintirile ma cuprindeau, si in locul altor sentimente isi facu locul o stare precum melancolia, doar fara tristete. In capul meu reveneau o gramada de amintiri placute si mai putin placute despre cele doua femei. Estera, pare atat de tanara si inocenta, cand defapt are aceiasi varsta ca cea a Orfeliei. O doamna respectabila, blanda, cu un zambet dulce si fermecator, dura si serioasa, iubitoare si grijulie precum o mama. Are parul albastru, lung, drept, cu breton si doua suvite care aluneca pe langa fata alba si are ochi albastri spre verde cu o culoare destul de indecisa, care seamana putin cu griul. Arachne, mai mereu serioasa si niciodata nu-i vei putea gasi vreo slabiciune, dar uitandu-te in ochii ei, cand si cand apare o sclipire de bunatatre si iubire, care demonstreaza ca la fel ca alt om, si ea e in stare sa-si arate sentimentele, dar nu o face pentru ca...e complicat. Parul ei negru, drept este despartit in doua parti, asezate pe umerii goi, iar in varful capului are un mot ce arata precum un ,,palmier,, adica motul ce li se face copiilor mici. Are ochii negri impaienjeniti, la propriu! In pupilele ochilor ei, in partea neagra se pot observa linii albe ce alcatuiesc o parte de panza de paianjen. Are un evantai micut cu un paianjen pe el, fara de care nu ar putea pleca niciunde. Habar nu am de ce. Poate pentru ca este o amintire si ii este frica sa nu il piarda sau poate e o piesa din vestimentatia ei. Cine stie?
Daca nu apareau complicatii am putea ajunge chiar azi acasa, dar daca apareau puteam ajunge si saptamana viitoare, nu ar fi imposibil! Insa am o presimtire prea ciudata. Si ar fi si mai dubios sa nu apara nimic in misiunea asta, adica sa fim seriosi, am avut atatea misiuni, din care doar cele cu care tineau de ajutarea locatarilor si gesturi caritabile nu au avut parte da complicatii. Ar fi prea de tot sa scape Medusa asa o oportunitate de a ma ucide, dar cine stie, poate ca a renuntat la a face parte din Gruparea Sarpelui si se va intoarce acasa...ah, continua sa visezi Sakura, Medusa este liderul, adica ceea ce gandesti tu sunt doar fantezii idioate! Esti prea naiva.
Ma intreb ce fac Estera si Arachne acum. Stai putin...Doar nu s-au gandit sa le pradeze pe ele si apoi sa ne santajeze, ca eu sa vin la ei, in schimbul celor doua. Daca asa va fi nu am habar. Dar daca ar ucide-o si pe Arachne si Estera. Din cate stiu eu nu le prea agreeaza nici pe ele, mai ales ca pe Arachne si Orfelia a vrut sa le ucida si nu a reusit mai mult ca sigur are o ciuda imensa pe surori, iar Estera a fost cea care a scapat dintr-un incendiu aranjat de ei pentru a ucide Regina, salvand-o si pe Marea Vrajitoare. Ce mai onoare. Toata lumea a apreciat-o dupa aceea, dar nu si inainte de asta.
Gandurile mele sunt intrerupte de nechezaturile cailor care au inceput sa se agite si au intrat in picaj de mai multe ori. Am incercat sa-i potolim toate trei, dar a fost degeaba, deoarece se comportau de parac ar fi vazut-o pe moartea cu coasa inaintea lor. La un momentdat au cedat psihic si au cazut. Pactul cu pamantul nu a fost unul prea placut, avand in vedere ca am picat intr-un lac. Caii erau la fel de speriati si au luat-o la fuga parca innebuniti de ceva. In urma lor bagajele noastre au cazut unul cate unul imprastiind prin toata poienita haine, carti, potiuni, ingrediente etc.
In schimb noi am iesit destul de greu din lac. Am inceput sa ne intindem oasele si sa ne rasucim hainele ca sa le uscam, pantalonii si pantofii fiind plini de noroi. Dupa ce ne-am stors hainele puteai sa ne confunzi cu raperi. Tricourile erau lungi si labartate, pantalonii cadeau de pe noi, mai putin pantalonii lui Hope, care au intrat la apa. Eu am inceput sa-mi scot crengute cu frunze din tricu, deoarece am cazut printre frunzisurile copacilor si aproape ca aveam crengi si in gura.
Insa chiar daca hainele stateau ca pe gard pe noi si aveam bluzele si tricurile lungi pana la glezne niciuna nu radea. Era clar mana medusei, deoarece caii inaripati nu se sperie deloc usor. Cei mai curajosi si mai fideli cai sunt ei. Stiu ca este aici. O simt. Ii simt bataile inimii si respiratia si cum abea se poate abtine sa nu sara la bataie. Simt cum ar vrea sa-mi taie capul si nevoia ei de a ucide si provoca suferinta. Dar de ce nu ataca? Ce asteapta? Sa urlu in gura mare ca stiu ca este aici?! Si ea stie foarte bine ca o pot simti si ca o pot deosebi pre usor de orice alta persoana si dupa felul in care respira.
Insa asteptarea nu dureaza mult. Revedera cu ea nu a fost deloc placuta. Stiam ca ma uraste si ca isi doreste din tot sufletul ei sa ma omoare, dar de ce nu o foacea nu pot intelege! Mi-a ucis parintii si de ce ar vrea sa ma lase pe mine in viata??? Au iesit de dupa copaci aproape toti, cu un membru lipsa. Nu am stat sa vad care dintre ei trage chiulul, deoarece nu asta este prioritatea mea acum.
-Sunteti asa plictisitoare cand nu vorbiti! supune Medusa. Chiar nu am inteles ce dorea sa spuna prin propozitia asta si nu am luat-o in seama crazand ce-si bate joc de noi. Hope ii intreaba de unde au stiut in ce directie ne indreptam, iar dupa ce Medusa mormaie ceva in bataie de joc, face mutra de om turbat si intinde degetul spre mine. De la ea, -spune Medusa- esti asa de proasta, incat te-ai lasat dusa de nas de o schimbare a infatisarii! Nu te-ai interebat de ce suntem cu unul in misus?!... Vulpea! continua ea.
Eu arunc o privire si mai nedumerita spre gentuta care se afla pe jos si am observat ca nu mai era acolo. Ce s-o fi intamplat cu ea? Sper ca n-a patit nimic rau! Intorc privirea in spate auzind un sunet dubios. Acolo se afla vulpita, care fara a ata pe ganduri ma musca de picior. Cand isi retrage coltisorii am observat curgand de pe ei niste stropi de lichid albastru vascos. Piciorul meu sangera putin, dar pielea din jurul ranii a inceput sa se albastreasca. Culoare se schimba constant, de lo o nuanta de albastru la alta. Acum era de culoare cerului senin, fara niciun nor, un albastru divin. Pe cat de frumos era, pe atat de daunator. Culoare se schimba in albastru metalizat, si continua sa devina din ce in ce mai luminos si parea ca piciorul meu era de tabla. Uitandu-ma la acea culoare foarte neobisnuita m-au apucat durerile de cap asa ca mi-am mutat privirea spre vulpita, care era...Layla?! Vai, ea e reprezentantul Vulpii, deci isi poate lua forma aceasta oricand. Totul a fost pus la cale. Sunt asa o idioata! Las' ca ti-o platesc eu. Lovesc cu celalalt picior in pamant, roci se ridica si fac o cutie in jurul Laylei, inchizand-o acolo. Nu s-a asteptat la asta.
Imi indrept privirea spre adversarii nostri care urmau sa devina ai mei. Le spun fetelor se plece ca sa termine misiunea, iar apoi sa se intoarca. Ele incearca sa spuna ceva, dare eu le-o tai tipand la ele: ,,Acum!,,

Uitati, aveti ce citi pe azi! Daca e scurt sa ma scuzati, dar sunt la fel ca vremea de azi, mohorata. Ploaie si vremea urata ma influenteaza mult, dar in principiu sunt mai mult somnoroasa decat mohorata. App, acest capitol este special pentru *Soho~Zukinda*. Am vazut ca erai foarte nerabdatoare. Sper sa va placa, n-am ce sa mai zic mai mult! Astept comentarii!

Ce draguta esti si stii cat de mult te iubesc... multumim pentru next esti o dulce

Nextu incerc sa-l pun azi!

M-am gandit si pun nextu dupa ce mai primesc cateva commuri!

Capitolul 22. Lupta pe viata si pe moarte

Fetele se uitau la mine cu niste ochii cat farfuriile zburatoere, cu gurile intredeschise si incercau sa mai spuna cate ceva, dar doar niste sunete le ieseau pe guri. Parca aveau un nod in gat care le oprea respiratia si nu le lasa se spuna nimic. Erau socate si nu aveau habar ce sa faca. Cu cat ramaneau mai mult ca niste statui cu cat situatia mea se agrava si un sentiment ciudat ma patrundea, facandu-ma sa tremur si sa ma tin pe picioare foarte greu. Era teama, nesiguranta sau altceva? In momentul de fata insa nu asta era cel mai important.
Le-am ignorat pe fete concetrandu-ma din ce in ce mai intens ajungand sa aud tot ce gandeau ceilalti. Cu cat gandurile erau mai periculoase sau mai intense le auzeam mai tare. Insa o voce ma tot teroriza. Era cea a lui Kishin. Ea se auzea cel mai tare. gandurile lui sinistre ma faceau sa tremur si sa ma gandesc daca e bine ce am facut. Il auzeam atat de tare. De departe vocea lui era cea mai puternica si infricosatoare. Are o minte de criminal. ,,Vom impanzi lumea cu mormintele voastre si vom distruge acel loc pe care il numiti acasa. Acea lume infecta cu floricele scarboase si parfumuri nefolositoare, animalute slute si imagini dezgustatoare. Stati sa vedeti numai. Acea lume va fi distrusa si copila aceasta va fi prima. Nu va rezista nici 2 zile sa i se extraga sange din corp. Atunci i-o voi lasa Medusei sa faca ce stie ea mai bine, s-o omaoare incet, provocandu-i o moarte lenta si chinuita. E un copil, nu are nimic in capul lui si chiar crede ca in lume exista sentimente precum prietenia, iubirea, admiratia si onoarea care leaga oamenii. Singurele sentimente care leaga fiintele vi sunt ura, dispretul, gelozia, nebunia si instinctele criminale. De-ai sti sa le folosesti, copil-o!,,
Gandurile lui ma ingrozeau. Simteam cum doar prin ganduri reusea sa ma imobilizeze si sa ma faca sa sufar in acelasi timp. Nu puteam misca niciun muschi. Le priveam expresiile fetelor si privirile care exprimau doar ura si dispretuire. Poate ca astea sunt singurele sentimente care-i leaga pe ei, dar aici, in Lumea Oamenilor e diferit! Am incercat sa ma misc insa simteam insa simtem cum un numar infinit de lame ale unor dsabii cu taisuri zgrunturoase se infigeau in corpul meu, apoi se retregeu si repetau actul etern. Capul a inceput sa-mi bubuie de durere ca si cum a-s fi avut in cap o bomba cu praf de pusca care tocmai explodase, iar rana de la picior era foarte adanca si o simteam de parca a-s fi turnat pe ea spirt, iar apoi l-as fi amputat chiar din locul ei.
Se asternuse o tacere ce vestea ca furtuna avea sa inceapa si sa nu se mai termine niciodata. Singurul sunet ce se mai auzea era cel facut de vantul singuratic cauta ceva la nesfarsit, insa nici el nu stia ce. Ca si atunci cand ti se pare ca totul s-a terminat si nu mai exista cale de intoarcere, dar nu vrei sa renunti si incepi sa tot cauti acel ceva despre care nici tu nu sti si nu iti pasa cat va dura, insa il vei gasi. Un sentiment ce iti da tarie , ce te face mai puternic ca sa poti indura piedicile si obstacolele de care ai sa te lovesti in timpul drumulul, puterea de a continua. Puterea interioara pe care nu putini o au, este mult mai importanta decat forta bruta sau puterea pe care o folosesc cei din fata mea. Toata viata mea am studiat si am trecut prin sentimentul asta. De aceea stiu si nu am degand sa mor inainte sa-mi fi incheiat cautarea!
Nirosul ciudat al otravii ajungea si la mine. Mirosea a... alge de mare,iarba otravita, floarea oceanului si apa sarata ce mai avea in compozitia ei niste venin de paianjen. De paianjen?! Sigur Medusa a mai avut asa ceva de la Arachne, dinainte de a foace toate acele gafe. Iarba otravita este o planta ce creste pe stancile marine, sau pe vulcanii insulelor scufundate. Este de culoare portocalie, cu niste bobite aspre de culoare albastra pe ea. Inafara apei are un miros placut, ce seamana cu calcarul combinat cu praf. Floarea oceanului este o floare dupa cum ii spune numele, traieste la mari adancimi, pe fundul oceanelor. Are sase petale, doua de culoare rosie, doua galbene si doua albastre. Tulpina ei are niste frunze micute si sunt foarte multe, precum cele de prun, doar ca in miniatura si de culoare gri, din cauza unei chestii complicate. Are o substanta chimicala pe care o extrage din apa si o depoziteaza in frunze folosind-o la aparare. In locul polenului are niste petale, 4 la numar, cu una in mijloc de culoare maro in interiorul carora se gaseste mai mereu o substanta otravitoare. Este cleioasa si miroase a peste cel mai des. Bine pot analiza compozitia otravii, dar cum o neutalizez? Mai mult ca sigur Aqua a facut-o, deci are la baza solzi de pirania si apa de ocean. Acestea, impreuna cu algele se usuca la foc, dar nu stiu daca se intampla la fel si cu celelalte doua ingrediente. Ce ma fac?...Am gasit! Beculetul s-a aprins.
Urlu le fete sa plece odata si un zambet triumfator imi apare pe buze. Mai mult ca sigur Medusa gandeste: ,,E aprope moarta si zambeste in loc sa se roage pentru crutare?!,,. Nu are habar ce i-am pregatit ei si prietenilor ei!
Fetele se indepartau cu pasi repezi, dar nesiguri. Le puteam auzi gandurile care erau la fel ca si pasii, bataile apasate si din ce in ce mai repezi ale inimilor si in acelasi timp rugaciunile ca eu sa fiu bine si amenintarile cum ca daca o sa mar nu ma vor ierta niciodata. Nu voi muri inca fetelor, promit sa nu va dezamagesc. Insa pana sa ne revedem trebuie sa ma ocup de acesti gangsteri in devenire. Si chiar daca totusi nu ne vom mai revedea va las pe voi sa terminati cautarile mele, ca sa nu se risipeasca toata munca mea.
Nemaiputand de nerabdarea de a-mi suci gatul si repezita de fel Medusa se avanta orbeste in lupta. Eu intind mana inainte parca tinand ceva in ea. Fata de ea eu eram foarte relaxata deoarece trebuia sa ma concentrez cateva minute asupra ceea ce faceam. O lumina puternica a inceput sa colinde spatiul de langa mana mea, formand o lumina si mai puternica in forma de sageata, foarte sclipitoare. Scantei sareau din ea asezandu-se pe iarba si rasarind din pamant flori de o frumusete rara cum nici eu nu am mai vazut pana acum. Intre timp luminile devanira un obiect solid, o sageata de argint, cu diferite semne gen zgarieturi pe ea, cu varful din cel mai de calitate otel, pe care scria cu litere inclinate, de mana ,, Haruno,,. La capatul acesteia se aflau 4 randuri de sageti ce formau un ,,X,, de culoare rosie si neagra.
Vazand ca nu fac nimic blonda - si la propriu si la figurat - incearca sa ma atace in lupta corp la corp, renuntand la mult iubitele ei sageti galbene sau negre. Neinspirata miscare. In timp ce ea incerca sa ma darane eu m-am intors, femeia luand o cazatura in nas, iar eu imi infipsem sageata in picior, chiar in locul unde ma muscase Leyla. Dupa ce am luat mana de pe ea, a disparut la fel cum a aparut lasand in piciorul meu o rana adanca, insa culoarea albastru-metalizat disparea incet, iar eu imi recapatam puterea si dorinta de a face pe cineva pref in 60 de secunde. Muriti in 60 de secunde fraierilor!
Medusa se ridica incet, masandu-si nasul si uitandu-se la mine cu o privire ucigatoare. Nu mai puteam eu de frica fiindca ea se uita asa la mine.
-Aqua, parca ai spus ca otrava ta nu are antidot! Proast-o! In curand vei ajunge si tu precum Krona daca mai dai gres!!! tipa ea la fata care apropape ca-si smulgea parul din cap de ciuda.
-Sac, sac, sac! Daca o otrava nu are antidot, ea se poate neutraliza cu alta otrava! ii spun eu lasand-o fara replica.
-D-dar pe tine nu-nu te va a-a-afecta? intreba unul dintre ceilalti.
Imi intorc privirea observand un pusti de vreo 12 ani, slab ca o bucata de scandura, puteai sa-i numeri toate oasele, cu parul roz, mai sters decat al meu, cu ochii mari, de un negru mai deschis la culoare. Purta o haina neagra, cu guler si maneci albe, cu nasturi negri, care semana cu o rochie, deoarece era pana la glezne. Este fata sau baiat pana la urma? Oh, imi dau seama. este Krona. E baiat si poarta haina aia lunga ca sa nu i se vada toate oasele. Saracul baiat, oare de ce l-a infometat atata Medusa? Oftez usor dupa care ii explic cu calm si cu blandete in glas.
-Nu, deoarece otrava de pe aceste sageti este facuta din sange de Haruno si actualmente singura Haruno ramasa sunt eu. Deci e ca si cum ai pune intr-o cana cu apa care are doua picaturi de culoare, mai multa apa, astfel incat culoarea sa dezintegreaza, remanazd doar apa.
Chiar daca nu-mi placea nu puteam sta la discutii cu ei si trebuia sa fac ceva. Le vad pe Cordelia si Blair cum se apropie in fuga de mine. Nu aveam degand sa ma misc. Chiar cand au ajuns la cativa centimetri de mine eu am sarit indepartandu-ma mult de cei 4. Au incercat sa vina dupa mine, insa s-au lovit de unul dintre zidurile invizibile ale cutiei invizibile. Chiar cand vroiam sa zambesc victorios sunt atacata pe la spate de Eruka si Mizune. Eruka folosea Broasca Bomba si nu, nu e o barfa, iar Mizune Bila de Foc. Eu am profitat de faptul ca pielea mea nu reactioneaza la foc si nu ma-am mai chinuit sa ma feresc. Impactul cu focul a fost defapt, chiar placut as putea spune. Folosind alta vraja din Colectia Sakura le-am imobilizat de un copac urias cu niste fire de apa. Insa am simtit o urma de ezitare in atacul lor si in plus stiau ca nu reactionez la foc! Oare despre ce este vorba? Insa din cauza gandurilor mele sansele mele de castig scad cand o sabie albastra cu dungi gri imi strapunde abdomenul. Era clar, a fost Janina care a folosit Sabia Poseidon, Fetita, daca tu vrei sa remai fara ea, avand in vedere ca este singura pe care o stapanesti. Eu prind lama intre maini si o strang atat de tare incat se sparge si bucatele din ea zboara peste tot in aer. ma intorc repede si o lovesc cu pumnul in piept aruncand-o spere cutia invizibila, unde o usa se deschise si o prinse si pe ea in capcana.
Ma uit la Bunko si Shuka, la picioare, maini si gat aparandu-le cate o bila din fier care impreuna cantareau cam 2 tone. cei doi au cazut la pamant. Eu imi indrept privirea spre ei si cum ochii mei se ridicau spre inaltul albastru al cerurilor, la fel faceau si ei. Ajungand undeva pe la 40 de metri inaltime le dau drumul, cazand intr-un lac si greutatea fierului tragandu-i spre fundul acestuia.
Rana de la picior se umflase foarte tare incat abia mai puteam merge si in plus aveam si rana de la abdomen. O durere sfasietoare puse stapanire pe mine. Insa se pare ca am terminat...dar m-am cam grabit spaunand asta deoarece un varf de sabie imi strapunse inima...apoi din nou alta sabie se infipse in cealalta parte a pieptului meu facandu-ma sa gafai si incet incet caile respiratorii imi erau invadate de sange nelasandu-ma sa respir. Ultimele sunete pe care le-am auzit au fost sunetul pe care il auzi cand ceva din sticla se sparge in milioane de bucati mai mici si mai mari imprastiindu-se peste tot si eram mai mult ca sigura ca acel lucru ce se sparse nu era sufletul meu ci cutia invizibila unde erau Medusa, Krona, Cordelia si Blair, iar al doilea sunet a fost un vajait puternic de la viteza probabil.
Privirea mi se incetosa si incepeam sa vad numai negru in fata ochilor, dar ceea ce se distingea erau doua linii groase, ascutite la capat, de culoare galbena. Mai mult ca sigur erau sagetile Medusei. Ochii mi s-au inchis si am simtit cum ceva imi strapunge pieptul si gatul.
Nu mai aveam niciun gand in cap, simteam cum bataile inimii sunt din ce in ce mai rare si mai usoare, pana cand nu le-am mai simtit deloc. Simteam cum sangele pornea pe caile respiratorii si se prelingea din gura, pe fata, pana la barbie, cazand apoi pe pamantul rece, simteam ca nu mai pot treage aer in piept si respira... intr-un cuvant simteam cum ma sting si parasesc aceasta lume pe care nu am cunoascut-o indeajuns de bine si ma indreptam spre puritatea si lumina vesinca. Ori asta, ori era o simpla iluzie ca sa fiu fericita pentru cateva secunde, iar apoi sa simt ceea ce nu am mai simtit nicioadata, focul mistuitor si sa ma chinui pentru totdeauna intr-un loc blestemat.
Insa oricare ar fi fost imi aduc aminte doar cateva lucruri. Am auzit un raset nebun ce iti baga spaima-n oase si faptul ca inima a inceput sa nu-mi mai bata si sa nu mai respir...

Uahaha, suspans! Cine vrea nextu? Ia spuneti? daca dati comm poate ca-l voi pune mai repede decat va steptati! Atept pareri!
Sper sa nu muriti si voi precum...

Eu il vreau, deci pot sa mor, n-am nici o problema

Dar nu ti-ar parea rau ca nu sti ce se mai intampla daca mori?

Capitolul 23. Supravietuieste!

Nu mai auzeam foarte bine si nu prea mai simteam nimic. Vazand ca totusi mai am puterea de a deschide ochii am fost curioasa sa observ mai bine locul unde voi muri. Cu greu am reusit sa-i deschid si am observat cu stupoare niste pereti albi, pictati cu peisaje mirifice gen cascade, palate, paduri, campuri cu flori, livezi, deserturi, stele etc. si tot felul de altele ciudate care nu prea exprimau nimic, insa eu cam imi dadeam seama ce vroiau sa transmita. Stai putin. Asta-i camera mea! Usa cu bolta a balconului, perdele roz pictate la randul lor, dulapul incapator din lemn de visin, coltul unde erau asezate niste tablouri acoperite cu o patura albastra, cu picatele gri, cutiile in care imi tineam ustensilele pentru pictat, jurnale, agende si diferite secrete, noptierele cu cate doua sertare, din lemn de visin, pe care se aflau un ceas electronic, argintiu, plat, cu ecranul negru si orele scrise cu rosu, o vaza galbena cu forme geometrice albastru inchis, cu flori de toate felurile si culorile, in sertare tineam parfumuri, rimeluri, alte chestii ce tin de machiaj, accesorii si pozele pe care le-am gasit nu demult, usa maronie pe care era pictata insusi domnia mea, in rochia mov a mamei, cu aceleasi manusi si exact aceeasi poziteie. Pana si usa de la baie era aceeasi! De culoare maronie, pe care era pictata mama, chiar cum o vazusem intr-una din pozele acelea.
E posibil asta? Oare am vizat, deoarece nu este imposibil, pentru ca mi s-a mai intamplat sa fac ceva, iar cand clipesc sa ma trezesc in pat, abia trezita si chioara de somn. Visele mele sunt intotdeauna fosrte puternice si par atat de reale incat nici nu-mi pot da seama care este realitatea. Acest fapt fiind datorat faptului ca atunci cand dormim, cercul de logica al creierului nu se opreste ci lucreaza in continuare. Dau patura roz la oparte si ma privesc. Purtam niste pantaloni gri, lungi de trening,lejeri si un tricou alb, pe care scria cu mov: ,,Good night!,, si era inconjurat de un oval portocaliu si dedesupt se afla o imagine cu o fetita bruneta, ce dormea cu mainile sub cap. Bine sunt in haine de culcare, deci devine din ce in ce mai suspect! Incerc sa ma ridic, dar intreg corpul mi-e cuprins de o durere ingrozitoare, accentuandu-se din ce in ce mai tare in zona abdomenului, a pieptului, a piciorului stang. Nemaiputand face nimic cad inapoi cu capul pe perna pufoasa multumind toti sfintilor ca n-am dat cu capul de marginea patului, ca numa asta imi mai trebuia sa-mi sparg capul! Insa mi-am dat seama ca totul a fost realitate pura si ca nu am visat din nou! Dupa lupta asta am invatat multe. Primul lucru: Cutia invizibila poate fi penetrata!
Deci am priceput, sunt vie si a fost adevarat. Insa ce s-a intamplat dupa ce probabil am lesinat. Sunt mai mult ca sigura ca nu m-au lasat ei sa treiesc, dar sa ma mai si aduca acasa! Deci...Insa asteptarea i-a sfarsit, atunci cand cu pasi usori si marunti intra pe usa Hope si Healthy. Uitandu-ma la ele apoi la mine realizez ca-mi va trebui mult fond de ten ca sa acopar toate vanataile, taieturile si cicatricile, in caz ca vor ramane in urma ranilor, dar stiu eu cum sa le fac sa dispara. Nu degeaba sunt vrajitoare! Eu le inteb ce s-a intamplat insa ele imi spun ca nu pe ele trebuie sa le intreb. Bine, m-au lasat fara replica. Pe cine sa intreb, pe Orfelia, Dogo sau mai stiu eu, pe cineva de la scoala.
In usa se aud cateva batai stridente care imi deranjau urechile. Imediat isi fac aparitia doua femei. Deci asa a fost. Dupa ce eu am lesinat, au sosit cele patru si acum mai respir doar datorita lor! Pe usa intasera Arachne si Estera ce ma priveau cu niste ochi ce exprimau parere de rau, dar in aceeasi timp de bine, pentru ca traiesc, blandete, iubire si dor. Zambesc suav celor doua, dupa care un ras cristalin, pur, de copil, silentios si foarte placut auzului. Aveam o privire identica cu a lor. Insa in ochii mei se citea mai multa iubire si dor. In momentul de fata as fi vrut sa le daram, imbratisandu-le, dar nu vreau sa-mi rup vreo coasta mai ales ca sunt intr-o situateie critica, sau cel putin am fost. Le multumesc tuturor, dupa care cele patru incep sa ma inghesuie bine, ma mir ca nu m-au facut clatita acolo. Insa nu pot spune ca imbratisarea aceea nu mi-a dat un sentiment placut. Corpurile lor emanau o caldura foarte puternica, caldura sufleteasca, ce ma facea sa simt ca plutesc printre nori si am toata lumea la picioare. Dupa ce sunt lasata cateva secunde sa respir le rog pe fete sa ma ajute sa ma ridic, iarele ascultatoare fac ceea ce le-am cerut. Cand am simtit pamantul sub picioare si mi-am lasat greutatea in picioare, cel stang a inceput sa pulseze de durere, nemaiputand-o suporta, cad, sprijinindu-ma pe celalat, care era mai sanatos si apt. Fetele ma ridica de jos si tinandu-ma de ele am facut cativa pasi prin camera. Durerea devenise una suportabile si am inceput sa ma gust singura din bucuria miscarii. Cand piciorul s-a obisnuit cu mersul mi-am indreptat spatele facandu-mi oasele sa scoata un mic pocnet.
Deodata pe scari se aud tropaituri si niste tipete care veneu din urma lor, care sunau cam asa: ,,Nu mai alergati pe scari! Vreti sa ve suciti gaturile?,,. Inacel glas se putea citi ingrijorarea femeii pentru persoanele respective, care nu se prea chinuiau sa auda ce spunea ea. Usa fu trantita de perete atat de tare incat am crezut ca o sa-mi pice peretii si tavanul in cap. In fuga intrara doi mici copilasi, pe care i-am recunoscut imediat. Ma iau pin surprindere cad sar pe mine si ma darama la podea. Am inceput sa radem toate 3 ca niste proaste. Insa nu era posibil ca din urma lor sa nu vina Orfelia care sa le ia la rost. Ca sa-i arat ca n-am nimic ma ridic in picioare si o imbratisez. Dupa ce i-am dat drumul a zambit frumos, dar apoi al noualea cer al meu s-a distrus cand aceasta a inceput sa ma certe pentru ceea ce am facut in misiune. Jur ca o sa le fac pref pe Estera si Arachne. De unde stiu ca cele doua i-au spus, pai in primul rand pentru ca am ajuns acasa cum am ajuns, dar daca stiau codul nu i-ar fi dat toate detaliile. Codul asta sunt niste reguli pe care si le impune fiecare echipa dupa bunul plac si se aplica in misiuni. Regulile noastre sunt:
1. Ce se intampla in misiune nu se povesteste.
2. Daca totusi o faci trebuie sa dai cat mai putine informatii posibile.
3. Fara distractii in misiuni.
4. In misiuni se pleaca foarte devreme.
5. Nu ne apucam de altceva inainte de a termina misiunea, intr-un cuvant ne concentram pe ceea ce avem de facut.
6. Nu ne despartim decat in situatii extreme.
7. Daca un membru este capturat, ceilalti colegi sunt obligati sa-l salveze.
8. Cel capturat nu are voie sa dea nicio informatie persoanei care l-a rapit sau oricui altcuiva.
Le-am spus chiar si lor codul, fiindca au fost in misiuni cu noi, dar nu le-au dat importanta si le-au uitat. Daca nu pot retine 8 enunturi, cum au retinut intregul cod al vrajitoarelor, car are peste 6.800 de pagin si aproximativ 29.260 de reguli, 17.000 paragrafe. E o bidamai cartea intr-un cuvant! Nici nu aveti habar care sunt consecintele, dar voi mai astepta sa vad daca-si dau seama de ce au facut. Intre timp Orfelia incerca din rasputeri sa ma aduca cu picioarele pe pamant. Insa degeaba. La un momentdat, iritata ma plezneste, iar eu sar ca arsa. Insa ma potoles, dandu-mi seama ca nu a focut nimic rau, doar m-a trezit din visarea cu ochii deschisi. Foarte calma o intreb ce mai e nou, iar ea imi raspunde ca a venit un coleg de la scoala sa vada ce fac. Initial as fi spus ca e vorba de vreo prietena, precum Hinata, Temari, Ten Ten, Ino sau Lisa, dar cnd am auzit ca a pus substantivul la masculin, prima imagine care mi-a aparut in minte a fost Naruto, dar a spus coleg, la singular si el nu pleaca mai nou niciunde fara Hina. Cu Neji nu prea am mai avut treaba de cand a inceput sa iasa cu Ten Ten, deci pe dinauntru eram roasa de o curiozitate imensa. Fara a mai sta pe ganduri o intreb cine a fost respectivul. Cand i-am auzit raspunsul mi-a venit sa tip de bucurie, sa ma dau de-a dura pe podea, sa fac matani si sa ma sui pe pereti. Cel care m-a vizitat a fost..... Sasuke. Stai putin. Imi aduc aminte ca am simtit ceva bizar cand m-am trezit. Oare are legatura? Acum sincer imi e ptin frica, sunt cam speriata si in concluzie nu stiu ce sa zic si cum sa reactionez. Nu imi vine sa cred nimic.
Cand m-am trezit am simtit un gust ciudat, amarui, pe buze. Oare....Nu, nu, nu! Refuz sa cred! Si totusi daca... daca m-a sa-sarutat...



He he, gata capitolul, ce parere aveti acum???
Vreti nextu, astept commuri!
Na vedem altadata cititorii mei fideli!
Va pupa dulce Deme!

Na, ca era capitolul 23 nu 22. Nu mai am deloc tinere de minte. Dau imediat un edit!

Ai dreptate chiar m-am inspirat la nume, pentru ca la inceput le-am dat niste nume... nici sa nu-ti zic! Ma bucur ca-ti place asa de mult!

Nextu incerc sa-l pun maine, daca pot. Daca va mai amintiti v-am zis ca nu stiu cand o sa i se intample ceva Sakurei, partea aia o incepem din capitolul viitor si vor avea mult suspans cred, dar in special multe surprize. Mai mult nu va zic!

zuperr...fic de unde iti vin ideiile astea poate te vei face scriitoare....in fine nu conteaza m-ia plakut fikul e zupper

Daca v-as spune de unde imi vin ideile ati rade de mine...

scuzama nu tiam mai lasat comuri pt ca nu am putut intra am avut o problema... am intrat de la scoala si nu cred ca pot intra prea curand sa citesc din urma dar cand o sa am timp o sa citesc...scz

nu-i nimic, nu ma supar!